Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au fost săvârșite de către organizațiile naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului.Ele arată un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.
În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.
Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ,ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.
Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i execute.
Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă.
Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era ucrainian) au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian.
Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent și poporul ucrainian poate si trebuie să-și asume public responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.
Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul german și decât Gestapoul.
Armata Ucrainiană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități.
Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei.
Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk, Harkov, etc). Adică în locurile unde astăzi actuala Armată Ucrainiană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.  
Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an și cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca …evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucrainieni.
Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă !) și au omorât aproape 900 000 (nouă sute de mii) de evrei.
Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră.  
În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în ceafă  trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii.În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea „Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire rugându-se pentru „victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.

Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat  crimele și masacrele diviziei naziste ucrainiene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete)  pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față. După violuri s-au dedat la scene de coșmar.
Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge.
Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.
Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a  primit gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană. În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura traditionala a ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus. Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.
Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian,nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant să vezi ca român că întreaga noastră clasa noastră politică și toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politică ucrainiană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republică Moldovă  pe care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea Bucureștiului. Oare de ce nu suflă politicienii noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.

Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici ruse libere. Acestea nu se consideră parte a statului ucrainian și, evident, nu vor plăti despăgubiri.

 Sursa: Gheorghe PANAITESCU – justitiarul.ro

– NU GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTĂ ȚARĂ DIN LUME. A EXISTAT ÎN EUROPA UN STAT NAZIST MULT MAI BESTIAL DECÂT CEL GERMAN

Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început să apară deja pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de stat impus asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au fost săvârșite de către organizațiile naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului.
Ele arată un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian. În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.
Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.

Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i execute.

Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă.
Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era ucrainian) au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian.
Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent și poporul ucrainian poate să-și asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.
Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul german și decât Gestapoul.
Armata Ucrainiană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități.
Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei.
Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi actuala Armată Ucrainiană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.
Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an și cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucrainieni.
Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900 000 (nouă sute de mii) de evrei.
Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră.
În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în ceafă  trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii.
În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea „Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire rugându-se pentru „victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”..

Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainiene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete)  pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.
După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.
În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a  primit gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană. În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus. Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.

Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant să vezi ca român că întreaga noastră clasa noastră politică și toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politică ucrainiană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republică Moldovă  pe care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea Bucureștiului. Oare de ce nu suflă politicienii noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.

Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici ruse libere. Acestea nu se consideră parte a statului ucrainian și, evident, nu vor plăti despăgubiri.

Sursa: Gheorghe PANAITESCU –
Sursa: justitiarul.ro

Manipularea prin mass-media mercenară este arma teribilă cu care cetățenii României sunt atacați 24 de ore din 24. Rezultatul ? Derutarea generală prin omisiunea adevărului, prin deformarea Matrixului secolului al XX-lea și să conștientizăm că, așa cum se exprimă jurnalistul Thierry Meyssan în articolul pe care vi-l propunen pentru lectură: „Din războaiele anterioare ar fi trebuit să învățăm că prima victimă este întotdeauna adevărul”.
Citiți și veți afla unele „detalii” despre care, în „România educată” nu se vorbește nici în șoaptă.
Vă avertizăm că ceea ce veți citi diferă de imaginea prezentată la TV. Fiecare este liber să tragă concluziile pe care le consideră convingătoare pentru a fi cât mai aproape de „prima victimă a războaielor”! (Redacția ART-EMIS)

„Din războaiele anterioare ar fi trebuit să învățăm că prima victimă
este întotdeauna adevărul”.

Revoltată de războiul din Ucraina, opinia publică occidentală se mobilizează pentru a-i ajuta pe ucrainenii care fug din țara lor. Occidentalii consideră că este evident că dictatorul Putin nu susține noua democrație ucraineană. ‎ Ca și în războaiele anterioare, ni se spune din nou că „ceilalți” sunt „băieții răi” și că noi – în Occident – ​​suntem „băieții buni”. ‎Dar în Occident lumea este păcălită de propaganda de război doar pentru că uită ce s-a întâmplat deja, ce au văzut înainte în conflictele anterioare și pentru că nu știu absolut nimic despre Ucraina. Prin urmare, trebuie să începem de la zero. ‎

Cine a început?
Ca atunci când copiii se bat în curtea școlii, ar trebui să ne întrebăm cine a început lupta. Dar nu există fotografii cu asta. În urmă cu opt ani, Statele Unite au organizat o schimbare de regim la Kiev cu cooperarea unor grupuri armate mici. ‎Membrii acestor mici grupuri pretind că sunt „naționaliști”, dar nu în sensul pe care îl dăm cuvântului respectiv în Occident (Definiția naționalismului „« Naționalism » este doctrina iubirii de patrie” – a fost făcută publică pentru prima dată în istorie în Franța, în anul 1882 – n.r.). „Naționaliștii” ucraineni pretind că sunt ucraineni „adevărați”, de origine scandinavă sau proto-germanică, și nu slavi ca rușii.
Ei îmbrățișează ideile lui Stepan Bandera (1909-1959)‎‎[1], șeful colaboratorilor ucraineni ai naziștilor – unii francezi l-ar considera putea considera un Philippe Petain al ucrainenilor -, dar Bandera este mai degrabă echivalentul lui Joseph Darnand, ministru de Interne al regimului colaboraționist Vichy, fondator al Miliției Franceze, care a fost ulterior încorporată în divizia „Carol cel Mare” a „Waffen SS”. Ucrainenii care s-au considerat întotdeauna a fi de origine scandinavă și proto-germanică, precum și de origine slavă, numesc în mod firesc aceste mici grupuri „neonaziști”.
Într-o țară precum Franța, cuvântul „nazist” este o insultă care este adesea folosită cu ușurință. Dar, din punct de vedere istoric, naziștii au constituit o mișcare care apăra o viziune rasială asupra umanității pentru a justifica existența imperiilor coloniale. Conform acestei viziuni asupra lumii, oamenii aparțin unor „rase” diferite – astăzi ar fi mai bine să spunem „specii” diferite. Prin urmare, bărbații și femeile de „rase” diferite nu pot procrea, precum măgarii și caii, din a căror încrucișare rezultă catâri, în general sterili. Acesta este motivul pentru care naziștii au interzis căsătoriile interrasiale. Au urmat o logică conform căreia dacă suntem de rase diferite, anumite rase sunt superioare altora, ceea ce „explica” dominația occidentală asupra popoarelor colonizate.

În anii 1930, această ideologie era considerată o „știință” și era predată în universități, în special în Statele Unite, în țările scandinave și în Germania. Oameni de știință importanți au apărat acea „știință”. De exemplu, Konrad Lorenz (Premiul Nobel pentru Medicină în 1973) a fost un nazist fervent și a scris că, pentru a păstra rasa, homosexualii trebuiau extirpați în masă, ca un chirurg care extirpă o tumoare, pentru a preveni amestecul moștenii lor genetice cu cea a altor rase. ‎Acei oameni de știință au fost la fel de serioși ca și cei care au anunțat recent apocalipsa cu epidemia de Covid-19. Erau considerați „oameni de știință”, dar concluziile și obiectivele lor nu erau rezonabile. ‎Rusia modernă a fost construită pe memoria a ceea ce rușii numesc „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, ceea ce occidentalii numesc „Al Doilea Război Mondial”. Acest conflict nu are aceeași semnificație pentru ruși ca pentru națiunile din Occident. Să vedem de ce. ‎

Într-o țară ca Franța, deși a fost ocupată de naziști, războiul a durat doar câteva luni de zile și francezii au crezut rapid în victoria nazistă și au optat pentru colaborare. Începând cu 1940, francezii au văzut că naziștii și regimul de la Vichy, condus de Philippe Petain, arestează 66.000 persoane, majoritatea pentru „terorism”, adică pentru participarea la Rezistența împotriva ocupației naziste.
Apoi, începând din 1942, francezii au asistat la arestarea a 76.000 evrei și deportarea lor în Est – de fapt au fost trimiși în lagăre de concentrare – pentru că erau o „rasă inferioară”. ‎
Dar în Uniunea Sovietică, naziștii nu au arestat pe nimeni pentru că scopul lor era să extermine sau să înrobească toți slavii în decurs de 30 de ani pentru a „curăța” „spațiul de locuit” în care aveau să construiască noul imperiu colonial prevăzut în „Generalplan Ost”.
De aceea, U.R.S.S. a fost nevoită să plângă moartea a 27 de milioane de oameni.

Concluzie: în memoria colectivă rusă, naziștii reprezintă un pericol existențial.

Nu însă și pentru occidentali. ‎
Cei care au ajuns la putere la Kiev ca urmare a putsch-ului din Piața „Maidan” nu s-au declarat „naziști”, ci „naționaliști”… precum Stepan Bandera, care nici nu s-a autoproclamat „nazist”, ci mai degrabă „naționalist” dar a participat la exterminarea slavilor și a evreilor.
Noul regim de la Kiev l-a descris pe președintele înlăturat drept „pro-rus”, ceea ce de fapt era fals și au interzis tot ce ține de cultura slavă, în special limba rusă. ‎
Majoritatea ucrainenilor sunt bilingvi, vorbesc atât rusă, cât și ucraineană, iar noul regim a interzis la jumătate din populație să-și vorbească limba în școli și în administrație. Populația din Donbass, cu un număr mare de vorbitori de limbă rusă, s-a revoltat. Dar minoritatea vorbitoare de limba maghiară, care a primit educație în propria limbă și, de altfel, a avut sprijinul oficial al Ungariei, s-a revoltat și ea. Ucrainenii din Donbass au cerut ca raioanelor Donețk și Lugansk să li se acorde un statut autonom care să le permită să vorbească și să predea limba lor (rusă).
Acele spații administrative (numite oblast) s-au autoproclamat republici, ceea ce nu însemna că vor independența, ei doar pretindeau autonomie administrativă, precum fostele republici ale Uniunii Sovietice sau… actuala Republică California din Statele Unite.

Acordurile de la Minsk boicotate permanent de ucraineni
În 2014, președintele francez de atunci Francois Hollande și cancelarul german Angela Merkel au adus noul regim de la Kiev la masa cu reprezentanții Donbass și au negociat acordurile de la Minsk. Franța, Germania și Rusia sunt garanții implementării acestor acorduri. ‎
Kievul a refuzat întotdeauna să aplice Acordurile de la Minsk, în ciuda faptului că le-a semnat. În loc să le aplice, Kievul a înarmat miliții „naționaliste” și le-a trimis la granițele Donbasului pentru a-și dezvălui acolo ura împotriva populațiilor de origine rusă. Așa că toți extremiștii occidentali au trecut prin Donbass pentru a exersa „tragerea în rus”. Potrivit Kievului, acești paramilitari au numărat luna trecută 102.000, ei reprezintă o treime din armata ucraineană și sunt integrați în Apărarea Teritorială. Tot conform Kievului, încă 66.000 de „naționaliști” străini din toată lumea au sosit în Ucraina ca întăriri, de la începutul operațiunii militare ruse. ‎

În cei 8 ani de la semnarea Acordurilor de la Minsk, paramilitarii „naționaliști” au ucis 14.000 persoane în Donbass, tot conform Kievului.

Rusia a condus propria anchetă și a numărat nu numai morții, ci și răniții grav. Și a găsit 22.000 de victime. Abordând problema, președintele Putin a vorbit despre „genocid”, nu în sensul distrugerii unui popor, ci în sensul juridic al infracțiunii care este săvârșită, din ordinul autorităților, împotriva unui grup etnic.
Dar asta încă nu este tot.
La 1 iulie 2021, președintele Zelensky – același care a înarmat paramilitarii „naționaliști” și a refuzat să aplice Acordurile de la Minsk – a promulgat Legea nr. 38 privind popoarele autohtone‎‎[2].
Această lege le garantează tătarilor și evreilor karaiți (evrei care nu recunosc Talmudul) exercitarea drepturilor lor, cum ar fi dreptul de a vorbi propria lor limbă, dar nu recunoaște aceste drepturi slavilor (nici românilor din nordul Bucovinei, Bugeac, Ținutul Herța, Tinutul Hotinului și Nordul Basarabiei abandonați de conducerea statului român – n.r.).
Slavii… nu există, nu există nicio lege care să-i protejeze, sunt „Untermenschen”, adică „suboameni” sau „subumani”.
Este prima dată în 77 de ani când o țară, Ucraina, de pe continentul european adoptă o lege rasială. Dumneavoastră, dragi cititori, poate vă gândiți că există multe organizații dedicate apărării drepturilor omului și că aceste organizații cu siguranță au protestat. Nu! Asta nu s-a întâmplat. A fost o mare tăcere. Ei bine, de fapt nu totul a fost tăcut pentru că „filosoful” francez Bernard-Henri Levy a aplaudat acea lege.‎

De ce să apelezi la război?
Prejudecata denaturează interpretarea faptelor, mai ales în republicile baltice și în alte țări care au trăit sub „doctrina Brejnev”. Aceste popoare îi văd pe rușii de astăzi ca moștenitori ai sovieticilor. Dar principalii lideri sovietici nu erau ruși: Iosif Stalin era georgian, Nikita Hrușciov era ucrainean… inclusiv Leonid Brejnev era tot ucrainean!‎
Când regiunile Donețk și Lugansk erau ucrainene, masacrul împotriva locuitorilor lor era exclusiv o problemă ucraineană. Nimeni nu era autorizat să-i protejeze. Cu toate acestea, prin semnarea Acordurilor de la Minsk și prin transmiterea acestor documente către Consiliul de Securitate al O.N.U. spre aprobare, Franța și Germania și-au asumat responsabilitatea pentru a pune capăt masacrului. Dar nu au făcut-o. ‎Natura problemei s-a schimbat când, pe 21 februarie 2022, Rusia a recunoscut independența celor două republici Donbass. Masacrul împotriva populațiilor acestor republici a încetat atunci să fie o problemă internă ucraineană și a devenit o problemă internațională.
Pe 23 februarie, Consiliul de Securitate al O.N.U. s-a reunit din nou – în timp ce forțele ruse se pregăteau să intervină. La acea ședință a Consiliului de Securitate, secretarul general al O.N.U., Antonio Guterres, nu a putut contesta legitimitatea recunoașterii de către Rusia a republicilor Donbass și nici legitimitatea intervenției militare ruse împotriva neonaziștilor și s-a limitat la a cere Rusiei să dea păcii încă o șansă‎‎[3].‎
Dreptul internațional urmărește să evite războiul, dar nu îl interzice. Și, din moment ce acea ședință a Consiliului de Securitate nu a produs niciun rezultat concret, Rusia era în dreptul său de a veni în ajutorul populațiilor din Donbass masacrate de neo-naziști. Și asta a făcut a doua zi, 24 februarie. ‎
Președintele Vladimir Putin, care așteptase deja 8 ani, nu a putut continua să amâne chestiunea, nu doar pentru că lumea deja murea zilnic, ci și pentru că armata ucraineană pregătea un mare masacru pentru 8 martie‎‎[4]. Și, de asemenea, pentru că, în conformitate cu legea rusă, președintele Federației Ruse este personal responsabil pentru viața concetățenilor săi. În așteptarea unui posibil exod, marea majoritate a locuitorilor din Donbass au dobândit cetățenia rusă în ultimii ani. ‎

Exodul a două milioane de ucraineni
Ca în toate războaiele N.A.T.O., vedem acum cum populația fuge de conflict. Pentru o țară precum Franța, acest lucru amintește de exodul din 1940 în fața avansării trupelor germane. Este un fenomen de panică colectivă. În 1940, francezii credeau că Wehrmacht-ul urma să comită violuri în masă, așa cum fuseseră atribuite anterior trupelor germane la începutul Primului Război Mondial. Dar soldații germani care au invadat Franța în 1940 au fost disciplinați și nu au comis asemenea violențe. În cele din urmă, fuga civililor francezi a fost nejustificată și motivată exclusiv de frică. ‎
În vremea noastră, N.A.T.O. a dezvoltat, de la războiul din Kosovo, conceptul ingineriei mișcărilor în masă a populației‎‎[5]. ‎De exemplu, în 1999, C.I.A. a orchestrat deplasarea – în doar trei zile – a peste 290.000 de kosovari din Serbia în Macedonia. Dacă tu, dragă cititor, ai peste 30 de ani, probabil că-ți amintești de videoclipurile înfiorătoare ale acelor rânduri lungi de persoane care se deplasau pe jos pe zeci de kilometri de-a lungul căilor ferate. Obiectivul a fost să ne facă să credem că guvernul lui Slobodan Milošević a declanșat represiunea etnică, justificând astfel războiul pe care puterile occidentale doreau să-l declanșeze. În realitate, kosovarii nu știau de ce fug, dar credeau că mărșăluiesc spre un viitor mai bun. În Siria, vă amintiți cu siguranță exodul populațiilor siriene, scopul a fost să debiliteze țara privând-o de populația sa. Acum, în cazul Ucrainei, ceea ce se caută este să te atingă la coarda sensibilă arătându-ți femei și copii care fug, dar fără ca bărbații să plece, pentru că trebuie să lupte împotriva rușilor. ‎

Întotdeauna este vorba despre manipularea emoțiilor noastre. Dar faptul că kosovarii, sirienii sau ucrainenii suferă nu înseamnă că au dreptate. Uniunea Europeană acceptă toți refugiații ucraineni. Toate țările din zona Schengen acceptă toate persoanele care se prezintă ca fugari din războiul din Ucraina. Potrivit administrației germane, aproximativ 25% (un sfert) din toți acei „refugiați” care jură că provin din Ucraina… nu au pașapoarte ucrainene, ci pașapoarte algeriene, din Belarus, indiene, marocane, nigeriene sau uzbece, persoane care evident că încearcă să profite de ușa deschisă pentru a trece legal granițele Uniunii Europene. Nimeni nu verifică dacă au fost de fapt înainte în Ucraina. Pentru șefii companiilor germane este vorba de o regularizare ascunsă a unei mase mari de forță de muncă ieftină.
În Occident, ar trebui să ne întrebăm de ce poporul ucrainean nu își exprimă masiv sprijinul pentru guvernul președintelui Zelensky. În timpul războiului din Kosovo, populația din Belgrad s-a adunat zile și nopți pe podurile orașului lor pentru a împiedica N.A.T.O. să le bombardeze. În mijlocul războiului împotriva Libiei, milioane de persoane s-au adunat la Tripoli pentru a-și exprima sprijinul pentru Muammar el-Kadhafi. În timpul agresiunii împotriva Siriei, un milion de persoane s-au adunat la Damasc în sprijinul președintelui Bashar al-Assad. ‎
Nu s-a văzut așa ceva în Ucraina. Dimpotrivă, ei ne spun că patrulele Apărării Teritoriale sunt angajate pe strazi în căutarea „sabotorilor ruși”… chiar și atunci când O.S.C.E. a raportat că încă nu era nici măcar un soldat rus în Ucraina, înainte de începerea operațiunii militare. Impactul imaginilor: videoclipul presupusului atac împotriva centralei nucleare din Zaporizhia, unde în realitate nu se vede niciun impact sau împușcătură asupra centralei în sine.

Din războaiele anterioare ar fi trebuit să învățăm că prima victimă este întotdeauna adevărul.
De la războiul din Kosovo, N.A.T.O. s-a specializat în propaganda de război. La acel moment, purtătorul de cuvânt al alianței de la Bruxelles a fost a fost înlocuit de Jamie Shea, care sosea în fiecare zi cu vreo poveste îngrozitoare despre criminalii sârbi însetați de sânge sau cu vreun exemplu de rezistență exemplară a kosovarilor. La acea vreme publicam zilnic prin fax „Journal de la Guerre en Europe” (Jurnalul războiului în Europa), unde rezumam declarațiile emise de N.A.T.O. și birourile micilor agenții de presă balcanice. Și am văzut, zi de zi, cum cele două versiuni ale războiului din Kosovo s-au îndepărtat din ce în ce mai mult una de cealaltă. Atunci m-am gândit că adevărul este probabil undeva la mijloc între cele două versiuni. Dar când s-a încheiat acel război, ne-am dat seama că poveștile lui Jamie Shea erau pure invenții menite să hrănească rubricile publicațiilor care le reproduceau, în timp ce birourile agențiilor mici și modeste din Balcani… spuneau într-adevăr adevărul. Dar acel adevăr nu favoriza N.A.T.O. ‎
Asta mă face să privesc consensul media occidentală cu o oarecare suspiciune. De exemplu, când ni se spune că Rusia bombardează o centrală nucleară… Îmi amintesc de minciunile lui George W. Bush despre armele de distrugere în masă ale tiranului „Saddam”. Când ne explică că rușii tocmai au bombardat o maternitate din Mariupol, îmi amintesc de bebelușii kuweitieni care se presupune că au fost luați din incubatoarele lor de oribilii soldați irakieni. Și când îmi spun că perfidul Putin este nebun și că seamănă cu Hitler, îmi amintesc cum l-au tratat presa și guvernele occidentale pe liderul libian Muammar al-Kadhafi sau președintele sirian Bashar al-Assad. ‎
Asta mă împiedică să iau în serios pretențiile Occidentului. Se știe deja, de exemplu, că soldații ucraineni care se aflau pe Insula Șerpilor din Marea Neagră nu au fost masacrați sub bombele rusești, așa cum a spus președintele Zelensky… s-au predat trupelor ruse – Zelensky însuși a ajuns să recunoască acest fapt. ‎
De asemenea, se știe că memorialul evreiesc de la Babi Yar nu a fost niciodată bombardat și distrus de ruși, care respectă toate victimele barbariei naziste.
De asemenea, se știe că nici centrala nucleară Zaporizhia nu a fost bombardată – de la începutul conflictului era deja protejată de forțele ruse și echipe mixte ruse și ucrainene asigură funcționarea acesteia.
Apropo, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) a confirmat că nu a existat niciodată pericol de contaminare nucleară în Zaporizhia sau Cernobîl și nici în nicio altă instalație nucleară ucraineană. Nici în Mariupol nu s-a produs bombardarea gravidelor nevinovate. Pacienții și personalul maternității Mariupol fuseseră evacuați din unitatea, care a fost transformată în cazarma regimentului „Azov”, cu trei zile înainte de bombardament, iar Rusia informase O.N.U. despre acest lucru. ‎Deci nu sunt convins de cei care susțin că „tiranul” Putin trebuie ucis. ‎

Bătăliile
Și cum este posibil să nu observăm că imaginile „bătăliilor” victorioase ale armatei ucrainene sunt întotdeauna aceleași? Cum este posibil să nu observăm că ne arată doar câteva vehicule distruse? S-ar putea ca reporterii de război de la agențiile occidentale să nu fi văzut niciodată războaie reale? Publicul nu interpretează imaginile în funcție de ceea ce vede, ci mai degrabă în funcție de comentariile care le însoțesc. ‎
De o săptămână ne spun că forțele ruse înconjoară Kievul la o distanță de 15 kilometri, că rușii înaintează zilnic… dar sunt încă la 15 kilometri… și că sunt pe cale să lanseze asaltul final. Când ni se spune că „dictatorul” Putin vrea pielea simpaticului și amabilului președinte Zelensky – care înarmează neo-naziștii și promulgă legile rasiale… dar este un tip foarte drăguț – încerc să văd ce îmi spun faptele. ‎Iar faptele spun că forțele ruse nu și-au fixat niciodată ca obiectiv capturarea marilor orașe. Rămân în afara lor, cu excepția Mariupol. Ei se luptă cu paramilitarii „naționaliști”, care sunt de fapt neo-naziști. Fiind eu însumi francez și admirator al Rezistenței franceze împotriva ocupației naziste, forțele ruse au toată admirația mea. ‎

Armata rusă aplică aceleași tactici în Ucraina ca și în Siria: încercuirea orașelor care servesc drept refugii pentru inamic, deschiderea coridoarelor umanitare pentru a permite civililor să plece și, în final, bombardarea forțelor inamice rămase. De aceea paramilitarii neo-naziști blochează aceste coridoare și împiedică populația să plece pentru a folosi civilii ca scuturi umane. ‎
Ne confruntăm cu un război al mișcării. Forțele ruse se deplasează în camioane și vehicule blindate capabile să se miște rapid. Nu există bătălii cu tancuri, care sunt de puțin folos astăzi în teatrele de operațiuni. În 2006, în Liban, am văzut Hezbollah convertind în fier vechi tancurile Merkava ale Israelului. Trupele ruse se deplasează în vehicule blindate motorizate. Deoarece Occidentul a livrat zeci de mii de rachete antitanc armatei ucrainene, inclusiv paramilitarilor neo-naziști, ei încearcă să folosească aceste arme pentru a distruge blindatele ruse. De fapt, nu există „bătălii, ci doar ambuscade.‎
Statul Israel a exprimat opinia sa. Prim-ministrul său, Naftali Benett, l-a sfătuit pe președintele Zelensky să accepte condițiile Rusiei pentru pace, inclusiv îndepărtarea monumentelor care îl glorifica pe Stepan Bandera și alți colaboratori naziști ucraineni și arestarea naziștilor contemporani încorporați în forțele armate ucrainene. ‎

Trei noi probleme
De parcă situația nu ar fi deja destul de complicată, președintele Zelensky a anunțat la München, în cadrul Conferinței de Securitate și chiar înainte de începerea conflictului, intenția sa de a obține bomba atomică, ceea ce constituie o încălcare a Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, un tratat semnat de Ucraina. ‎Și după această declarație, forțele ruse au găsit și au publicat un document de lucru al guvernului ucrainean, document care arată că Kievul plănuia să lanseze un atac militar la scară largă asupra Donbassului și Crimeei pe 8 martie. ‎În plus, armata rusă a dezvăluit existența în Ucraina a aproximativ 15 laboratoare care efectuează cercetări asupra armelor biologice… pentru Pentagon, cu alte cuvinte pentru Departamentul de Apărare al S.U.A. Moscova a anunțat că va publica documentația găsită de forțele sale în Ucraina și că trupele sale specializate au distrus deja 320 de containere cu agenți patogeni. ‎

Ce înseamnă cele de mai sus? Că Statele Unite, o putere semnatară a Convenției O.N.U. care interzice armele biologice, respectă acea Convenție pe teritoriul S.U.A., dar o încalcă în străinătate. Documentele pe care un jurnalist bulgar le publicase în urmă cu două luni deja o demonstrează. ‎
Pe 8 martie 2022, Ministerul de Externe al Republicii Populare Chineze a cerut Pentagonului explicații publice despre cele peste 330 de biolaboratoare pe care le deține în 30 de țări. Dar răspunsul a venit de la Departamentul de Stat, care a publicat o declarație prin care neagă aceste practici. Cu toate acestea, după câteva ore, în timpul unei audieri în fața unei comisii din Senat, secretarul adjunct de stat Victoria Nuland a recunoscut că Statele Unite „colaborează” cu programele de arme biologice din Ucraina și chiar și-a exprimat îngrijorarea că materialul patogen ar putea cădea în mâinile forțelor ruse ‎[6].
În ciuda acestor declarații ale subsecretarului de stat Nuland, când Rusia a adus problema laboratoarelor biologice găsite în Ucraina la Consiliul de Securitate al O.N.U., puterile occidentale au încercat să inverseze situația afirmând că, dacă Rusia a emis aceste acuzații, este pentru că, cu siguranță, pregătea un atac biologic sub steag fals. La rândul său, Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) a recunoscut că a luat cunoștință de activitatea desfășurată în Ucraina cu agenți patogeni periculoși și că a cerut acelei țări să distrugă tot materialul patogen aflat în posesia sa pentru ca trebuia evitat orice risc de diseminare‎‎[7].

‎Pe scurt, guvernul ucrainean, care a adunat o forță armată de peste 100.000 „naționaliști” și i-a încorporat în „apărarea teritorială”, și care a adoptat o lege rasială, realizează, de asemenea, ilegal investigații privind armele biologice și își proclamă intenția de a obţine bomba atomică. ‎Dar în Franța, ca și în celelalte țări occidentale, am ales să uităm exemplele de curaj ale liderului Rezistenței Franceze Jean Moulin, ale barbatului care a condus Franța Liberă în exil – generalul Charles de Gaulle – și sacrificiul bărbaților și femeilor, care, în toată Europa, au urmat calea rezistenţei împotriva ocupaţiei naziste. ‎

Și pe cine sprijinim? Președintele Zelensky, care reprezintă tocmai opusul‎‎[8]. ‎

Autor: Thierry Meyssan
Sursa: art-emis.ro

—————————————
[1] După ce a participat la masacrele evreilor cu SS, Stepan Bandera a fost arestat de naziști în 1941 și internat într-o închisoare VIP, dar au ajuns să-l elibereze pentru a-l folosi în lupta împotriva sovieticilor. Stepan Bandera nu a fost niciodată un oponent ideologic al nazismului și a colaborat întotdeauna cu naziștii împotriva URSS. Vezi Stepan ‎Bandera: Viața și viața de apoi a unui naționalist ucrainean, fascism, genocid și cult, Grzegorz ‎Rossoliński-Liebe, Ibidem, 2014.
[2] „Про корінні народи України”, Відомості Верховної Ради (ВВР), ‎‎2021, № 38, st.319, Legea rasială ucraineană, Rețeaua Voltaire, 4 martie 2022.
[3] Consiliul de Securitate, a 8974-a sesiune, ONU, 23 februarie 2022.
[4] Document: „Planurile secrete de atac pe Donbass”, ‎‎(Sursa: Ministerul Apărării al Federației Ruse).
[5] „Strategic Engineered Migration as a Weapon of War”, Kelly M. Greenhill, Civil War Journal, volumul 10, numărul 1 din iulie 2008; „Înțelegerea puterii coercitive a migrațiilor în masă”, în Armele migrației în masă: deplasarea forțată, constrângerea și politica externă, Kelly M. Greenhill, Ithaca, 2010 și „Migrația ca armă coercitivă: noi dovezi din Orientul Mijlociu”, în Coercion: The Power to Hurt in International Politics, ‎Kelly M. Greenhill, Oxford University Press, 2018.
[6] „Subsecretarul de stat Victoria Nuland recunoaște participarea Statelor Unite la programele biologice militare din Ucraina”, Rețeaua Voltaire, 10 martie 2022.
[7] „Consiliul de Securitate al ONU și problema biolaboratoarelor în Ucraina”, Rețeaua Voltaire, 12 martie 2022.
[8] Sursa – Rețeaua Voltaire – https://www.voltairenet.org/article216072.html – 15 martie 2022

Conflictul din Ucraina nu a fost deschis de Rusia pe 24 februarie, ci de Ucraina cu o săptămână înainte. OSCE este martor la acest lucru. Acest conflict periferic fusese planificat de Washington pentru a impune o Nouă Ordine Mondială din care Rusia, apoi China, urmau să fie excluse. Nu vă lăsați păcăliți!
Operațiunile militare ale Rusiei în Ucraina se desfășoară de mai bine de o lună, iar operațiunile de propagandă ale NATO de o lună și jumătate.

Ca întotdeauna, propaganda de război a anglo-saxonilor este coordonată de la Londra.
De la Primul Război Mondial, britanicii au dobândit un know-how de neegalat. În 1914, ei reușiseră să-și convingă propria populație că armata germană a comis violuri în masă în Belgia și că era datoria fiecărui britanic să vină în salvarea acestor femei sărmane.
A fost o versiune mai curată a încercării lui Kaiser Wilhelm al II-lea de a concura cu imperiul colonial britanic. La sfârșitul conflictului, populația britanică a cerut despăgubiri victimelor. S-a făcut un recensământ și s-a constatat că faptele fuseseră extraordinar de exagerate.
Președintele Zelensky a declarat război Rusiei, ordonând trupelor banderiste încorporate în armata sa să atace cetățenii ruși în Donbass din 17 februarie. Apoi a fluturat cârpa roșie în fața liderilor politici ai țărilor membre NATO și a declarat că va achiziționa bomba atomică cu încălcarea tratatelor internaționale.
De data aceasta, în 2022, britanicii au reușit să-i convingă pe europeni că pe 24 februarie rușii atacaseră Ucraina pentru a o invada și a o anexa. Moscova încerca să reconstituie Uniunea Sovietică și se pregătea să atace succesiv toate fostele sale posesiuni.
Această versiune este mai onorabilă pentru Occident decât evocarea „capcanei lui Tucidide” – voi reveni la asta.
În realitate, trupele Kievului și-au atacat propria populație în Donbass în după-amiaza zilei de 17 februarie.
Apoi, Ucraina a fluturat o cârpă roșie în fața taurului rus cu discursul președintelui Zelenski către liderii politici și militari ai NATO reuniți la Munchen, în timpul căruia a anunțat că țara lui urma să ACHIZIȚIONEZE ARME NUCLEARE pentru a se proteja de Rusia.
Nu mă crezi? Iată lecturile OSCE de la granița Donbass. Nu au existat lupte de luni de zile, dar observatorii organizației neutre au observat 1.400 de explozii pe zi în după-amiaza zilei de 17 februarie. Imediat, provinciile rebele Donețk și Lugansk, care încă se considerau ucrainene, dar pretindeau autonomie în cadrul Ucrainei, și-au mutat, peste 100.000 de civili pentru a-i proteja. Majoritatea s-au retras în interiorul Donbassului, alții au fugit în Rusia.
În 2014 și 2015, când, în urma războiului civil dintre Kiev și Donestk și Lugansk, pagubele materiale și umane au fost doar o chestiune de afaceri interne ale Ucrainei.

Cu toate acestea, în decursul timpului, aproape întreaga populație ucraineană din Donbass s-a gândit să emigreze și a dobândit dublă cetățenie rusă. Prin urmare, atacul Kievului asupra populației din Donbass din 17 februarie a fost un atac asupra cetățenilor ucraineni-ruși.
Cronologia este incontestabilă.
Nu Moscova a vrut acest război, ci Kievul, în ciuda prețului previzibil pe care ar trebui să-l plătească.
Președintele Zelensky și-a pus în mod deliberat poporul în pericol și poartă singura responsabilitate pentru ceea ce îndure astăzi.
De ce a făcut asta?
De la începutul mandatului său, Volodimir Zelenski a continuat spolierea statului ucrainean, care a început cu predecesorul său Petro Poroșenko, pentru deturnarea de fonduri de către sponsorii săi americani și pentru extremiștii din țara sa, banderiștii. Președintele Putin l-a numit pe primul „o grămadă de dependenți de droguri”, iar pe cei din urmă „o grămadă de neo-naziști”.
Nu numai că Volodymyr Zelensky a declarat public că nu dorește să rezolve conflictul din Donbass prin implementarea Acordurilor de la Minsk, dar le-a interzis concetățenilor săi să vorbească rusă în școli și administrații și, mai rău, a semnat o lege rasială la 1 iulie 2021, excluzând de facto ucrainenii care își revendică originea slavă de la exercitarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Armata rusă a invadat mai întâi teritoriul ucrainean, nu din Donbass, ci din Belarus și Crimeea. A distrus toate instalațiile militare ucrainene folosite de NATO ani de zile și a luptat cu regimentele de bandiți. Acum este dedicată anihilării lor în estul țării. Propagandiștii de la Londra și cele aproape 150 de agenții de comunicare ale lor din întreaga lume ne asigură că, respinsă de glorioasa Rezistență ucraineană, armata rusă învinsă a renunțat la obiectivul ei inițial de a lua Kievul.
Cu toate acestea, niciodată, absolut niciodată, președintele Putin nu a spus că Rusia va lua Kievul, îl va răsturna pe președintele ales Zelensky și îi va ocupa țara. Dimpotrivă, el a spus întotdeauna că scopurile lui de război erau denazificarea Ucrainei și eliminarea stocurilor de arme străine (NATO). Acesta este exact ceea ce face.
Populația ucraineană suferă. Descoperim că războiul este crud, că omoară mereu oameni nevinovați. Astăzi suntem copleșiți de emoțiile noastre și, pe măsură ce ignorăm atacul ucrainean din 17 februarie, dăm vina pe ruși, pe care îi numim greșit „agresori”.
Nu simțim aceeași compasiune pentru victimele războiului simultan din Yemen, cei 200.000 de morți, inclusiv 85.000 de copii, care au murit de foame. Dar este adevărat că yemeniții sunt, în ochii Occidentului, „numai arabi”.
Faptul de a suferi nu trebuie interpretat a priori ca o dovadă că cineva are dreptate. Criminalii suferă ca nevinovații.

Angelo Davidescu
Sursa: facebook.com

În urma deciziei Senatului SUA, Putin a uimit lumea: Dacă sunt un criminal de război, președinți americani de la Nixon până acum ce sunt ei?
Președintele rus a uimit literalmente lumea după ce și-a permis să spună adevărul cu voce tare despre ceea ce președinții americani și armata SUA au făcut de pe vremea lui Nixon.
Potrivit președintelui Federației Ruse, dacă urmează să fie judecat ca criminal de război, trebuie să i se alăture toți președinții americani care au provocat zeci de războaie în întreaga lume, fără să aibă măcar dreptul să o facă.

Putin enumeră, de asemenea, războaiele în care au fost implicate Statele Unite din 1890:

Sfârșitul secolului al XIX-lea
1890 – Dakota de Sud, trupele guvernamentale americane ucid și împușcă 300 de indieni Dakota capturați.
1890 – Argentina, intervenția militară a SUA la Buenos Aires.
1891 – Marinei chilieni înăbușează o revoltă locală.
1891 – Haiti, armata SUA reprimă o revoltă neagră în Navas.
1892 – Idaho, armata americană suprimă o revoltă pentru mine de argint.
1893 (-?) – Hawaii, Marina SUA răsturnează guvernul Regatului Independent și anexează statul.
1894 – Chicago, armata americană suprimă cu brutalitate o grevă feroviară, ucigând un total de 34 de persoane.
1894 – Nicaragua este ocupată de armata Statelor Unite pentru o lună.
1894-1895 – China, Marina SUA și Marinei participă la războiul chino-japonez.
1894-1896 – Coreea, ocuparea Seulului.
1895 – Panama, pușcașii marini americani atacă provincia columbiană.
1896 – Nicaragua, marinei americani aterizează la Corint.
1898-1900 – China, implicarea militară a SUA în suprimarea Revoltei de box.
1898-1910 (-?) – Filipine, Marina SUA răsturnează guvernul și ucide 600.000 de filipinezi.
1898-1902 (-?) – Cuba, US Navy lupte în timpul războiului hispano-american.
1898 (-?) – Puerto Rico, ocupație în timpul războiului hispano-american.
1898 – Guam, Marina SUA ocupă insula și construiește o bază militară.
1898 (-?) – Minnesota, armata SUA distruge tribul Chippewa (Ojibwe) lângă Lacul Leach.
1898 – Nicaragua, marinei americani aterizează în portul San Juan del Sur.
1899 (-?). – Samoa, armata SUA este implicată în războiul pentru tron.
1899 – Nicaragua, marinei americani aterizează în portul Bluefield.
1899-1901 – Idaho, armata SUA suprimă cu brutalitate revolta minerilor Coeur d’Alene.

Primul sfert al secolului XX
1901 – Oklahoma, Armata Statelor Unite suprimă Revolta Indian Creek.
1901-1914 – Panama, Marina SUA ocupă și anexează zona canalului.
1903 – Honduras, pușcașii marini americani înăbușează revoluția
1903-1904 – Republica Dominicană, armata SUA suprimă revoluția.
1904-1905 – Coreea, marinii americani participă la războiul ruso-japonez.
1906-1909 – Cuba, marinii americani intervin și suprimă alegerile democratice.
1907 – Nicaragua, ca urmare a ocupației, creează un protectorat în cadrul așa-numitei „diplomații dolarului”.
1907 – Honduras, ocupată de pușcașii marini americani în timpul războiului cu Nicaragua.
1908 – Panama, marinii americani intervin în procesul electoral.
1910 – Nicaragua, marinii americani ocupă Bluefield și Corinth.
1911 – Honduras, armata SUA participă la Războiul Civil.
1911-1941 – China, Marina SUA și armata SUA ocupă țara și participă la reprimarea numeroaselor revolte.
1912 – Cuba, Armata SUA participă la Războiul Civil.
1912 – Panama, armata americană și pușcașii marini reprimă o revoltă în timpul alegerilor.
1912 – Honduras, Marine Corps, apără interesele economice ale SUA.
1912-1933 – Nicaragua, armata SUA desfășoară o ocupație de 10 ani și participă la războiul cu gherilele.
1913 – Mexic, în timpul Revoluției, armata SUA fuge și evacuează.
1914 – Republica Dominicană, Marina SUA luptă cu rebelii în jurul Santo Domingo.
1914 – Colorado, armata americană suprimă cu brutalitate o grevă a minerilor.
1914-1918 – Mexic, Marina și armata SUA participă la operațiuni militare împotriva naționaliștilor.
1914-1934 – Haiti, armata SUA desfășoară o ocupație de 19 ani după înăbușirea revoltei.
1915 – Texas, trupele federale suprimă cu brutalitate revolta mexicano-americană, Planul San Diego.
1916-1924 – Republica Dominicană, armata SUA desfășoară o ocupație de 8 ani.
1917-1933 – Cuba, armata SUA ocupă și stabilește un protectorat economic.
1917-18 – Primul Război Mondial, Marina SUA luptă cu Germania timp de un an și jumătate.
1918-1922 – Rusia, Marina SUA face 5 debarcări de trupe pentru a lupta împotriva bolșevicilor.
1918-1920 – Panama, armata americană reprimă revoltele după alegeri ca parte a Operațiunii Datoria Poliției.
1919 – Honduras, armata americană și pușcașii marini potoși revoltele din timpul campaniei electorale.
1919 – Iugoslavia, armata americană și pușcașii marini luptă cu sârbii în Dalmația.
1920 – Guatemala, o intervenție de două săptămâni împotriva activiștilor sindicali.
1920-1921 – Virginia de Est, armata SUA suprimă o revoltă a minerilor.
1922 – Turcia, Armata SUA luptă cu naționaliștii în Smirna.
1922-1927 – China, armata și marina americană suprimă revolta naționalistă.1923 – Mexic, bombardat de avioanele militare americane.
1924-1925 – Honduras, intervenție militară SUA, de două ori în campania electorală.
1925 – Panama, armata americană și pușcașii marini renunță la o grevă generală.

La mijlocul secolului al XX-lea
1927-1934 – China, armata și marina americană ocupă țara.
1932 – El Salvador, Marina SUA suprimă Rebeliunea Marty.
1932 – Washington DC, Armata SUA suprimă protestul bonus al veteranilor din Primul Război Mondial.
1941-1945. – Al Doilea Război Mondial, Marina și Armata SUA au luptat cu Japonia, Italia și Germania timp de 3 ani și au efectuat primul bombardament atomic a două orașe japoneze.
1943 – Detroit, armata americană suprimă revolta neagră.
1946 – Iranul părăsește partea de nord a țării în fața unei amenințări nucleare americane.
1946 – Iugoslavia, o amenințare nucleară din partea Statelor Unite ca răspuns la doborârea unui avion american.
1947 – Uruguay, desfășurare ca amenințare la adresa bombardierelor nucleare.
1947-1949 – Grecia, operațiune a armatei SUA în sprijinul extremei drepte în războiul civil.
1948 – Germania, amenințarea nucleară a SUA cu bombardiere nucleare strategice la Berlin împotriva URSS.
1948-1949 – China, armata americană și marinele evacuează americani înainte de victoria comunistă.
1948-1954 – Filipine, CIA conduce o operațiune militară în timpul Rebeliunii Hook.
1950 – Puerto Rico, operațiune de înăbușire a revoltei Ponce.
1951-1953 (-?) – Coreea, armata și marina SUA, amenințarea cu bombardamente nucleare împotriva Coreei de Nord și Chinei.
1953 – Iranul, ca urmare a operațiunii, CIA răsturnează democrația și stabilește un regim șah.
1954 – Statele Unite și Vietnam cooperează cu o amenințare nucleară la adresa rebelilor.
1954 – Guatemala, operațiune CIA, bombardarea aeroporturilor din Nicaragua, amenințarea nucleară a SUA în urma naționalizării companiilor americane.
1956 – Egipt, amenințare nucleară din partea Statelor Unite împotriva Uniunii Sovietice cu cerința de a nu interveni în criza de la Suez, pușcașii marini evacuează străinii.
1958 – Libanul, armata și marina SUA ocupă țara și suprimă insurgenții.
1958 – Irak, amenințarea nucleară a SUA împotriva Irakului și avertisment de invazie a Kuweitului.
1958 – China, o amenințare nucleară americană pentru China în cazul reunificării cu Taiwan.
1958 – Panama, armata americană suprimă protestele.
1960-1975 – Vietnam, armata, marina și forțele aeriene participă la războiul din Vietnam. Un milion de morți în cel mai lung război din SUA, amenințarea SUA cu bombardarea atomică în 1968 și 1969.
1961 – Cuba, o operațiune de invazie eșuată a CIA.
1961 – Germania, SUA amenințare nucleară împotriva Uniunii Sovietice în timpul crizei Zidului Berlinului.
1962 – Laos, o operațiune militară în timpul războiului de gherilă.
1962 – Cuba, amenințarea nucleară a SUA împotriva Uniunii Sovietice și Cuba, blocada navală în timpul crizei din Caraibe.
1963 – Irak, CIA organizează o lovitură de stat în care președintele este asasinat și partidul Baath ajunge la putere, Saddam Hussein se întoarce din exil și conduce serviciile secrete.
1964 – Panama, armata americană înăbușă revoltele din cauza întoarcerii canalului.
1965 – Indonezia, lovitură de stat organizată de CIA, peste un milion de victime.
1965-1966 – Republica Dominicană, Armata SUA și Marinei suprimă protestele în timpul campaniei electorale.
1966-1967 – Guatemala, beretele verzi din SUA luptă cu rebelii.
1967 – Detroit, armata americană potolește revoltele afro-americane, ucigând 43.
1968 – Armata SUA, Armata SUA pot opri revoltele după asasinarea lui Martin Luther King, peste 21.000 de militari sunt dislocați în orașe.
1969-1975 – Cambodgia, armata și marina SUA bombardează țara. În zece ani, până la 2 milioane de oameni au fost uciși de bombardamente, foamete și haos politic.
1970 – Oman, ocupat de armata SUA pentru a preveni o invazie a Iranului.
1971-1973 – Laos, SUA, bombardamente cu bombă pe covor împotriva Vietnamului de Sud.
1973 – Dakota de Sud, armata SUA îi suprimă pe indienii Undide Nee.
1973 – Orientul Mijlociu, amenințarea nucleară și amenințarea războiului mondial din partea Statelor Unite în timpul războiului din Orientul Mijlociu.
1973 – Chile, lovitura de stat militară îl răsturnează și îl asasina pe președintele Salvador Allende.
1975 – Cambodgia, armata SUA bombardează nava capturată Mayaguez, ucigând 28 de soldați.

La sfârşitul secolului al XX-lea
1976-1992 – Angola, o operațiune CIA pentru a oferi sprijin militar bandelor armate din Africa de Sud în timpul Războiului Civil.
1980 – Iran, soldați, amenințare nucleară din Statele Unite, armata face o încercare nereușită de a salva ostaticii de la ambasadă, 8 soldați mor în această încercare.
1981 – Libia, Marina SUA a redus 2 avioane libiene.
l981-1992 – El Salvador – operațiune împotriva rebelilor.
1981-1990 – Operațiunea Nicaragua, Marina SUA și CIA pentru a înăbuși revoluția.
1982-1984 – Libanul, Marina SUA și Forțele Aeriene se angajează în război împotriva rebelilor șiiți, 241 de pușcași marini uciși.
1983-1984 – Grenada, invazie militară a armatei SUA la patru ani după revoluție.
1983-1989 – Honduras, invazie americană, manevre, construcție baze.
1984 – Iran, două avioane civile iraniene sunt doborâte deasupra Golfului Persic.
1986 – Libia, bombardament naval american.
1986 – Bolivia, Armata SUA participă la Războiul Cocainei.
1987-1988 – Iranul, Marina SUA și Forțele Aeriene intervin în războiul din Irak, bombardează și doboară un avion iranian.
1989 – Libia, Marina SUA a redus 2 avioane libiene.
1989 – Insulele Virgine, armata americană suprimă o revoltă neagră din Sankt Petersburg. Croix.
1989 – Filipine bombardează Statele Unite ca răspuns la o lovitură de stat.
1989 (-?) – Panama, armata americană răsturnează guvernul național, peste 2.000 de morți.
1990 – Liberia, armata SUA evacuează străini în timpul Războiului Civil.
1990-1991 – Arabia Saudită, invazia SUA după invazia irakienă a Kuweitului, 540.000 de militari americani în Oman, Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Israel.
1990-1991 – Irak, bombardamente, invazie militară SUA, blocada navală a porturilor irakiene și iordaniene, lovituri aeriene; 200.000 de oameni au fost uciși în invaziile din Irak și Kuweit; distrugerea pe scară largă a armatei irakiene.
1991 – Kuweit invadează Marina și Armata SUA.
1991-2003 – Irak, bombardamente, zone navale fără zboruri peste nordul kurd și sudul șiit; atacuri aeriene constante și blocaje navale.
1992 – Los Angeles, Armata SUA și Corpul Marin sunt desfășurați împotriva protestatarilor și a revoltăților.
1992-1994 – Somalia, ocupație de către Armata și Marina SUA, participarea la Războiul Civil.
1992-94 – Iugoslavia, blocada navală NATO a Serbiei-Muntenegrului.
1993 – Bosnia, bombardamente, patrule aeriene, zonă de excludere a zborului, război civil, ucideri de sârbi, lovituri împotriva Serbiei și doborârea avioanelor acesteia.
1994 – Haiti, invazia SUA, blocada navală și ocupația, răsturnarea guvernului militar.
1996-1997 – Zaire (Congo), trupele americane invadează taberele de refugiați hutu din Rwanda și zonele în care a început revoluția congoleză.
1997 – Liberia desfășoară armata SUA pentru a evacua străinii.
1997 – Albania desfășoară armata SUA pentru a evacua străinii.
1998 – Sudan, un atac cu rachete asupra unei fabrici farmaceutice despre care CIA spune că produce arme chimice pentru teroriști.
1998 – Afganistan, un atac cu rachete asupra fostelor tabere de antrenament CIA folosite de grupurile fundamentaliste islamice care ar fi atacat ambasada.
1998 – Irak, bombardamente, patru zile de atacuri aeriene intense și cu rachete, după acuzațiile că autoritățile au obstrucționat activitatea inspectorilor de arme.
1999 – Iugoslavia, numeroase bombardamente, rachete grele și lovituri aeriene ale NATO, după ce Serbia a refuzat să părăsească Kosovo. Ocuparea Kosovo de către NATO.

Începutul secolului XXI
2000 – Yemen, atac asupra Marinei SUA la Aden, 17 morți.
2001 – Macedonia, desfășurarea trupelor NATO.
2001 – Răspunsul SUA, al Forțelor Aeriene și Marinei SUA.
2001-? – Afganistan, invazia trupelor americane, bombardamente și atacuri cu rachete, mobilizare în masă în Statele Unite pentru a răsturna regimul taliban, vânarea luptătorilor al-Qaeda, instaurarea regimului Karzai și lupta împotriva talibanilor. Peste 30.000 de militari americani și numeroase companii militare private ocupă țara.
2002 – Yemen, atac cu rachete Al Qaeda asupra Statelor Unite.
2002 – Filipine, desfășurare de trupe și misiune navală americană împotriva lui Abu Sayyaf în arhipelagul Sulu, la vest de Mindanao.
2003 – Columbia, armata americană și forțele speciale sunt trimise în zona rebelă pentru a sprijini armata columbiană care apără conducta.
2003-2011 – Irak, război, bombardamente, ocuparea țării, răsturnarea lui Saddam Hussein. Invazia a implicat peste 250.000 de soldați americani. Forțele americane și britanice ocupă țara și luptă împotriva rebelilor suniți și șiiți. Peste 160.000 de militari și numeroși antreprenori privați desfășoară ocupația și construiesc baze permanente mari.
2003 – Liberia, participare la forțele de menținere a păcii, operațiune de răsturnare a liderului țării.
2004-2005 – Haiti, Armata SUA, Marinei și Armata SUA ocupă țara.
2005 – Pakistan, atacuri cu rachete și bombe, operațiuni ascunse și lovituri cu drone.
2006 – Somalia, forțele de rachete și navale și armata SUA participă la operațiune. Forțele speciale SWAT sunt implicate în invazia etiopienă, care a fost răsturnată de guvernul islamist; atentate cu AC-130, atacuri cu rachete de croazieră și lovituri aeriene împotriva insurgenților islamiști; blocada militară împotriva „piraților” și rebelilor.
2008 – Siria, forțele speciale implicate într-un atac cu elicopterul la 5 mile de Irak, 8 civili sirieni sunt uciși.
2009 – Yemen, atacurile cu rachete și atacul asupra Al Qaeda au ucis 49 de civili.
2011 – Libia, bombardamente, atacuri cu rachete, invazii conduse de NATO, lovituri aeriene coordonate și atacuri cu rachete asupra guvernului Gaddafi în timpul revoltei rebelilor. Forțele speciale americane desfășoară operațiuni ascunse.
2014 – Irak, bombardamente, lovituri cu rachete.
2014 – Siria, bombardamente, lovituri cu rachete, invazia americană a operațiunilor. Participarea la războiul civil de partea teroriștilor.

Putin s-a adresat Senatului SUA cu cuvintele:
– Această listă nu a fost pregătită de administrația mea, această listă este activată
Dr. Zoltan Grossman descrie 150 de operațiuni militare efectuate de armata SUA, atât împotriva țărilor străine, cât și în interiorul țării, chiar și la Washington.
Concluziile, de fapt, cine sunt criminalii de război, cine provoacă războaiele în lume, cine alimentează conflictele, cine vrea să-i supună pe toți voinței lor sunt clare.
Rusia nu a participat la 150 de războaie în care au fost uciși milioane de civili, pentru care voi, din Senatul SUA, ați votat să participați.

(Text preluat din Rusă)

Conflictul dintre Rusia si Ucraina este o realitate, nimeni nu poate contesta acest lucru! Cum, de fapt, nu poate contesta ca el produce multa durere, multa suferinta, mai ales cand vezi zi de zi, ora de ora, minut cu minut, la toate televiziunile, cum se refugiaza mamele cu copii in brate, persoane in varsta si cu dezabilitati, de parca Ucraina are doar astfel de persoane. Mai vedem si cum civilii ucraineni au pus mana pe arme si au inceput sa distruga tancurile rusesti, cum ii iau prizonieri pe “criminalii” rusi si le dau mancare si bautura.
Din cand in cand, mai dau si secvente cu civili care se pun in fata tancurilor, iar soldatii rusi se opresc si nu trec peste ei. Cum este posibil asa ceva? Daca tot sunt ucigasi cu sange rece soldatii rusi, cum de nu ii calca cu tancurile? “Curat murdar coane Fanica”. Nu mai intelegi nimic!
Cand cuceresc rusii un aeroport, cand ii bat ucrainenii si recuceresc aeroportul, ca intr-un joc de desene animate. Nimeni nu transmite de la fata locului! Unde este armata ucraineana, nu am vazut-o nicaieri! Am vazut si auzit doar apeluri catre populatia civila sa se inarmeze si sa apere tara, dar ce fac fortele militare proprii? Nimic! Asa sa fie, sau este efectul unui razboi psihologic, promovat cu succes de televiziunile noastre aservite? Va las pe voi sa apreciati, eu doar va prezint aspectele pe care le consider importante.
Nu am afinitati nici fata de Putin, nici fata de Zelenski. Si unul, si altul, au lucrurile lor intunecate, dar si calitati pe care nimeni nu le contesta.
Pe Putin l-am condamnat de foarte multe ori pentru stilul dictatorial abordat, dar au fost si momente cand l-am apreciat pentru devotamentul fata de poporul sau, pentru faptul ca apara interesele propriilor cetateni. Despre Zelenski nu am decat cuvinte de lauda.
Daca Putin este un mare om politic, un mare lider planetar, Zelenski este un bun actor si atat. Imi cer scuze ca il compar pe Putin cu Zelenski! Este cum ai compara un munte cu o movila. Zelenski nu are decat un tricou si multa nesimtire, tupeu de mic actoras, nu ca actorii nu sunt oameni deosebiti, multi dintre ei sunt de mare valoare, demni de apreciat, dar el nu face parte dintre acestia. Cum poti tu, sef de stat, sa apari in fata Parlamentului European in tricou, cand in sala este floarea Europei, toti cu un frumos trecut politic si cu o tinuta ireprosabila, pregatita special pentru intalnirea cu tine?
Putin nici la piata nu merge imbracat asa, pentru ca se respecta, respectandu-i pe ceilalti. Il condamn pentru suferinta creata populatiei ucrainene, dar inainte de a da verdictul final sa trecem in revista situatia care a dus la acest deznodamant.
Multi nu vad si nu comentaza decat conflictul Rusia-Ucraina, eu vad mult mai mult.
Eu vad de fapt conflictul SUA – RUSIA, si in subsidiar, cel dinte Rusia si Ucraina.
De ce? Am sa va explic foarte simplu.
Daca sunt neutru, si nu ma las coplesit de prejudecati, vad trupe si tehnica militara ale SUA, aduse in apropierea granitelor Federatiei Ruse, si nu invers. Vad americanii in continua ofensiva spre Est, acaparand, precum scabia, si dominand tara dupa tara pe care le transforma apoi in feude vasale si in care-si impun regulile. An dupa an creaza noi baze militare si isi extind dominatia si sistemele militare, inclusiv pe cele nucleare, creand o adevarata centura in jurul Rusiei si nu numai. Vine firesc intrebarea: de ce?
Ce cauta americanii la mii de kilometri de tara lor? De ce ei au dreptul sa mearga cu trupe pe teritoriul altor state, iar Rusia nu are voie sa isi stationeze fortele acolo unde vrea pe propriul teritoriu? Vad o Ucraina dominata total de americani, care deja isi trimisesera acolo tehnica de lupta si consilierii.
Mi-am pus si eu intrebarea, ca de altfel multi dintre voi, de ce a ocupat Putin Crimeea in 2014, si nu a facut-o mai devreme, cu multi ani inainte.
Raspunsul este simplu si firesc! A facut-o atunci cand americanii, contrar celor convenite cu rusii anterior, au planificat infiintarea unor baze militare proprii pe teritoriul Ucrainei, una dintre ele fiind prevazuta sa fie amplasata in Crimeea. Avand in vedere importanta strategica deosebita a peninsulei, sunt sigur ca multi dintre noi ar fi procedat la fel.
SUA si cu partenerii lor occidentali au infiintat “maidanul” pentru a aduce la conducerea Ucrainei persoane pe care sa le controleze, si asa au reusit sa o subordoneze intereselor proprii. Au transformat-o in cea mai corupta tara si au facut afaceri de sute de milioane si miliarde de dolari, atragand in aceste afaceri si pe cei din fruntea statului ucrainean.

Este de condamnat faptul ca mor civilii, multi dintre ei copii nevinovati, ca asistam la cel mai mare exod al refugiatilor, sigur rusii fiind vinovati. Dar oare doar ei? Americanii nu au nicio vina? Eu sunt convins ca da!
Vor sa-l aduca pe Putin in fata Tribunalului Penal International pentru crime de razboi, dar de ce numai pe el? Americanii au savarsit cu mult mai multe crime de razboi in Irak, Afganistan, fosta Iugoslavie (cu ce drept i-au atacat pe sarbi?), sa nu mai vorbim de genocidul de la Hirosima si Nagasaki! Ei de ce nu sunt adusi in fata Tribunalului Penal International, ca sa fie judecati?
Daca nu sunt vinovati, de ce au infiintat atat de multe laboratoare de cercetare biologica cu aplicatie in domeniul militar, pe care le-au finantat cu sute de milioane de dolari, unele dintre ele in apropierea granitelor Federatiei Ruse? Cu siguranta rezultatul cercetarilor nu era destinat celor din Orientul Mijlociu, sau unor tari de pe alte continente.
Dar nu este vorba doar despre aceste laboratoare, ci si despre centre de cercetare in domeniul nuclear, infiintate pe langa centralele nucleare, pentru a le acoperi mai usor activitatea, precum si in alte domenii.
Nu am vazut niciun soldat rus la granitele SUA, dar am vazut cu miile americani la granitele Federatiei Ruse.
Nu am vazut armament si tehnica de lupta rusesti duse in apropierea granitelor SUA, dar am vazut o multitudine, inclusiv scuturi antiracheta, aduse de americani in Europa in tarile despre care promisesera ca nu le vor primi in NATO, care cunoasteti foarte bine ca este doar un instrument de promovare a intereselor americane.
Ceea ce este mai grav este faptul ca vad un presedinte american senil, incapabil sa inteleaga ce se intampla in Ucraina si pe mapamond, cu momente de ratacire si de pierdere a memoriei, uneori dand senzatia ca se afla intr-o lume paralela, total dominat de Putin in confruntarile directe.
Avand in vedere toate acestea, nu vreau nici rusi, nici americani pe teritoriul tarii noastre.
Partenerul nostru strategic ne-a cucerit, ne-a transformat intr-o provincie vasala, a intrat cu cizmele in viata noastra, ne-a luat bunurile si banii si ne-a determinat sa ne facem dusman colosul de la Rasarit.
Ne-a dat in schimb numai promisiuni, nici cel putin vizele nu ni le-a ridicat si ne amageste in continuare.
Ne promite ca avem o umbrela de securitate asigurata de ei si de celelalte tari membre NATO, ca daca vom fi atacati, se va activa Art.5, privind apararea colectiva. Sa ii credem? Voi credeti ce vreti, eu nu o fac.
Cei mai cunoscuti strategi americani ne-au spus-o clar, ca vom avea atata securitate, cat ne vom asigura singuri, si eu ii cred.
Poate sa ma convinga cineva ca daca rusii vor executa o lovitura nucleara asupra unui obiectiv strategic de pe teritoriul Romaniei, Ungariei, Poloniei sau oricarei altei tari europene, neposesoare de arsenal nuclear, americanii vor risca soarta propriei populatii, executand un atac nuclear de raspuns, asupra unor obiective strategice din Federatia Rusa? Eu nu cred ca se va intampla asa ceva.
Nu vor face niciun fel de sacrificiu pentru noi. Ne vor lasa singuri in bataia vantului, a rachetelor rusesti, si nu numai. Americanii se vor bate cu rusii pana la ultimul roman, bulgar, ungur, polonez, dar nu si american.
Este bine sa gandim masurile ce se impun pentru a evita un conflict armat cu Rusia, si sa ne pregatim armata si tara pentru a ne apara singuri, chiar daca am avea totusi un sprijin din partea NATO.
Dumnezeu sa ne Ocroteasca si sa ne apere de prieteni, ca de dusmani o facem singuri! Sa aveti parte de pace, de libertate si de sanatate! Ele conteaza cel mai mult!

Autor: Dumitru Iliescu

Tembeliziunile, haznalele și latrinele de „presă” au „suferit” o nouă infuzie de arginți. Au marfă nouă de mestecat, deși nu-i foarte diferită de cea veche, din ultimii doi ani, și miroase tot a rahat. Norocul lor e că le vine foarte ușor, li s-au obișnuit gurile să mestece așa ceva și trebuie să schimbe foarte puțin din registrul terorist în care au menținut turmele captive în perioada pande-mitei. În loc de „virusul ăsta nenorocit”, acum trebuie să spună „dictatorul ăsta nenorocit”. În loc de „inamicul nevăzut„, acum este „inamicul umanității”. Și tot așa… În rest, aceeași teroare isterică, aceeași infuzie de panică dementă, același gen de falsuri grosolane, aceeași propagandă imbecilă, de te ia durerea de cap.

Până acum ne prezentau niște călăi imbecili în halate albe drept „eroi”, acum „erou” este măscăriciul ăla idiot plantat în funcția de președinte al „țării aliate, vecine și prietene”. Colonie vecină ne-o fi, „aliați” ne sunt doar în măsura în care alți netoți slugarnici și trădători din capul coloniei noastre, chiar mai netoți decât măscăriciul „erou” din colonia vecină, au semnat „tratate” cu măscăriciul, evident, impuse de către hegemonul jefuitor mondial. Cât despre prietenie, mi-aduc aminte un proverb. Doamne, te rugăm să ne aperi de „prieteni”, că de dușmani ne apărăm singuri.

Știu, este cool să ne punem la profil drapelul galben-albastru și să înfierăm cu mânie proletară Rusia și pe Putin. Aș fi gata să „înfierez” și să „condamn”, numai că vreau ca mai întâi să înțeleg ce se întâmplă acolo. Și tembeliziunile sunt cam ultimul loc de unde mi-aș lua „lumină”. Trebuie reținut că singura preocupare și realizare a măscăriciului „erou” plantat în capul coloniei vecine, de când a fost plantat și până a început „agresiunea fără nici un motiv”, a fost să bage bățul prin gard, să-l irite cât mai tare pe Putin și să lingă fundurile mucegăite ale jefuitorilor mondiali.

Nu pot fi nici atât de naiv încât să cad în capcana opusă, să cred că Putin ne-ar fi prieten și că ne-ar vrea nouă binele. Așa cum sunt convins că nu ne sunt prieteni și nu ne vor binele nici „partenerii” și „aliații” jefuitori strategici. Știu, prietenia este minunată, este chiar sublimă, dar ea lipsește aproape cu desăvârșire, chiar și în relațiile interumane. De prietenie între țări nici nu poate fi vorba.

Doar interesele determină deciziile pe care țările le adoptă în relațiile internaționale. Asta încă ar fi valabil dacă țările ar fi libere și independente. În condițiile în care nu există decât niște surogate de țări, niște colonii vasale unor puteri malefice oculte, nici măcar interesele nu mai contează, ci doar poruncile păpușarilor. Așa că refuz să înghit balivernele pe care ni le regurgitează tembeliziunile. Am răbdare, aștept să înțeleg singur cine sunt criminalii și cine sunt „eroii”.

Și mai există un mic motiv pentru care care mă abțin să folosesc termenul de „criminali” pentru „agresorii” din acest război. Pentru simplul motiv că n-aș avea ce termen să mai folosesc pentru cei care au comandat șirul nesfârșit de agresiuni, jafuri și exterminări săvârșite de către hegemonul cotropitor mondial și soldate cu sute de milioane de victime nevinovate. La ăștia cum ar trebui să le spunem? Mega criminali? Giga teroriști? Terra asasini?

Prof. Albert Toma
Sursa: art-emis.ro

Revoltați de abuzurile, interdicțiile și crimele împotriva umanității săvârșite de conducătorii unor state, slugi ale Noii Ordini Mondiale și a ceea ce se ascunde în spatele acesteia, din ce în ce mai mulți cetățeni ai planetei cer instituirea unui nou „Tribunal Nürnberg”.
Intenția este bună, dar nu tocmai potrivită cu respectarea adevărul istoric, pentru că, așa cum rezultă din valorosul volum al lui Joe Heydecker și Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg (București, Ed. Politică, 1983, 540p.), între anii 1945-1949, la Nürnberg, în Germania, nu niște judecători neutri au condus procesele. Acolo, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, „criminalii învingători i-au «judecat» pe criminalii învinși”.
Astăzi situația este total diferită. Criminalii din culise, „Biderbergii” nu-și dezvăluie identitatea iar cei abilitați să o facă sunt fie împiedicați, fie eliminați…
Joe Heydecker a făcut parte din grupul de jurnaliști acreditați la proces pe timpul celor 218 zile de dezbateri. Un proces-verbal al ședințelor însumează 16.000 de pagini, au fost folosite peste 20 de tone de hârtie la multiplicarea documentelor, 780.000 de fotografii, 27 de kilometri de bandă de magnetofon, 7.000 de discuri, 550 de birouri, 28.000 de creioane tocite… 218 zile la procesele Tribunalului de la Nürnberg.
Autorii actualului holocaust apocaliptic ce se comite împotriva umanității a fost declanșat sub lozinca așa-zisei pandemii covid-19 „declarată” fără respectarea convențiilor și reglementărilor internaționale de organizația criminală OMS, structură intermediară în lanțul „Marii resetări”, condusă de o marionetă implicată în moartea a mii de etiopieni. Criminalii ar fi necesar să fie judecați într-o instanță neplătită de globaliști, o instanță a Justiției independente – deocamdată neînființată – dar nu imposibil de realizat.

„Miroase-a carantină peste veac!”
Scrisă la 21 ianuarie 2002, poezia „Bolnavi unanim” a fost publicată în ultimul număr al revistei Flacăra, a lui Adrian Păunescu. Astăzi este văzută ca o premoniție tulburătoare a ceea ce se petrece în România şi în lumea covidată:

„Şi ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi,
Că ne-am îmbolnăvit
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?

Miroase-a carantină peste veac,
Bolnavii sunt chemați să se supună,
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac”.

Premoniția lui Adrian Păunescu se regăsește în faza declanșării războiului bacteriologic prin lansarea covidului, ca prim pas în războiul total împotriva omenirii. Cel „climatic” ne-a fost arătat prin forța revărsărilor de ape, a uraganelor și tornadelor neîntâlnite până astăzi în acele locuri. Teroarea, abuzurile, dictatura totală abia se instituie, scop pentru care mulți criminali actuali se află la pupitrele de comandă ale multor state – România nu face excepție –, nu în pușcării sau așezăminte pentru tratarea bolilor mintale, acolo unde le este locul. Depopularea e ținta finală a unor dezaxați care se cred dumnezeii planetei.
Momentan, profitul marilor concerne farmaceutice a explodat dincolo de așteptări, concurând numai cu neguțătorii de arme, iar pentru asta „scopul scuză mijloacele”! Cine să-i judece? Suntem astfel obligați să dăm dreptate Reichsmarschallului Hermann Göring care, în urmă cu 75 de ani, declara la Tribunalul de la Nürnberg, referindu-se la așa-numitul „Führerprinzip” – echivalentul „Marii Resetări”: „Când cineva este stăpân, n-are nevoie să-și explice, ca atare, calitatea!”.
Lipsa echivocului ne scutește de comentarii.

Sursa: yogaesoteric.net

Fără doar și poate, cartea lui Robert F. Kennedy Jr., „The Real Anthony Fauci” e o carte menită a-ți arăta lumea așa cum e: ticăloasă până-n măduva oaselor. Trebuie să ai stomac pentru o asemenea lectură. Pur și simplu citești și nu-ți vine să crezi ceea ce citești. Te ciupești pentru a verifica dacă nu cumva visezi. Ajungi chiar să îți dorești să găsești o dovadă că autorul fabulează. Pur și simplu îți dă toată viziunea ta despre lume peste cap. Nu poți să crezi că există oameni atât de ticăloși. Iar ceea ce constați este nu doar că aceștia există, ci că ei sunt doar vârful unui teribil sistem ticălos. Altfel de credeți că Fauci e imposibil de dat jos din acel post? Și, mai mult, de ce absolut toate acțiunile lui sunt copiate orbește peste tot în lume?

Mult timp am crezut că în toată criza antiviralelor generice, vina o poartă autoritățile noastre. Aiurea, sclavii de-aici nu fac decât să copieze ceea ce se întâmplă în SUA. Și acolo ca și aici, sub „îndrumarea înțeleaptă” a ticălosului Fauci s-a intrat într-o criză a genericelor. Imaginați-vă că FDA – agenție care motivează că nu are personal suficient pentru a dezvălui mai mult de 500 de pagini pe lună din documentele care ar trebui să fie publice – este implicată într-o monitorizare a serviciilor poștale americane pentru a vâna eventualele plicuri care conțin ivermectină.
Pentru cei mai mulți dintre noi, Fauci – acest personaj sinistru – pare ieșit în față acum. Asta pentru că nu eram conectați la realitățile de-acolo. Meritul lui Robert Kennedy este acela că are o memorie teribilă și informații terifiante. Fiecare cuvânt din cartea sa este efectiv copleșit de dovezi. Ceea ce face Fauci acum nu-i nimic altceva decât aceeași linie criminală pe care-o practică încă din tinerețe. Iar asocierea sa cu personaje dubioase precum Bill Gates nu-i altceva decât o demonstrație că „legea atracției” dintre oamenii de aceeași factură funcționează impecabil.
Știați, spre exemplu, că Fauci are interese financiare în Moderna? Nu, mai nimeni n-a știut asta. Știați că pentru dezvoltarea Redemsivir CDC a cheltuit 79 mln. $, bani publici? Gilead e compania care deține patentul pentru Remdesivir și, întâmplător, în această companie Bill&Melinda Gates Foundation(BMGF) a achiziționat acțiuni în valoare de peste 65 mln $, înainte de explozia la bursă a companiei. 

Istoria Remdesivirului e una complicată. Tratamentul a fost descoperit încă din 2009 însă nu se știa la ce e bun. Ciudat, nu-i așa? S-a încercat utilizarea sa pentru hepatita C, dar n-a dat rezultate. Apoi s-a încercat utilizarea sa în tratamentul Ebola. De altfel Gilead a aplicat pentru un patent în 2017. Asta după ce, în 2016 un „studiu științific” pretindea că tratamentul e eficace pentru coronaviruși(SARS și MERS la acea vreme).
Abia la începutul lui 2019 Gilead a aplicat pentru patentul SARS-CoV-2. De fapt întreaga „cercetare” din jurul „tratamentului minune” ne indică o chestiune cât se pote de dubioasă, anume că s-a căutat un virus sensibil la Remdesivir pentru a se putea porni pandemia.
Mai țineți minte isteria care a fost provocată cu virusul Zika? Disperarea ticăloșilor a fost că virusul a dispărut înainte de a se putea pune pe piață Remdesivirul. Iată deci motivul ticălos: banii!

Vă imaginați totuși cam care a fost nivelul de perplexitate al acestor ticăloși în momentul în care medici și oameni de știință serioși au venit cu tratamente generice pentru așa-zisul virus ucigaș. Ei, conspiratorii, plănuiu lovitura încă din 2009 pentru a câștiga bani cu nemiluita.
Cum te simți când niște idealiști amenință să-ți dea planul peste cap? Cum adică să tratezi cu hidroxiclorochină în condițiile în care ei pregătiseră pentru „tratamentul minune” un preț de peste 1000 de ori mai mare decât al genericelor? Astfel, o întreagă mașinărie bine finanțată intră în acțiune.

Începând cu pagina 96 a cărții, Kennedy explică modul ticălos în care rețeaua criminală a lui Fauci a reușit să elimine tratamentele ieftine prin intermediul falsificării rapoartelor științifice. Spre exemplu, în lumea medicală este deja o axiomă faptul că hidroxiclorochina este toxică. De ce? Simplu: testele medicale în ceea ce privește eficiența sa au fost falsificate la modul criminal. Pacienților pe care s-a făcut „studiile” le-au fost administrate doze letale de hidroxiclorochină. În condițiile în care tratamentul standard prevedea doze de maxim 400 mg/zi, gașca lui Fauci a utilizat în studiile așa-zis științifice doze de 1200 mg/zi în ziua 1 și doze de 800 mg/zi în zilele următoare. Nu-i de mirare că pacienții au murit. De fapt au fost deliberat uciși pentru a se elimina un tratament ieftin. Iar asta e crimă!

Câmpul de studiu preferat al găștii criminale e Brazilia. Acolo se fac cele mai controversate studii care ies exact așa cum are nevoie Fauci. Tot ceea ce citiți în legătură cu hidroxiclorochina are ca sursă Brazilia. Treaba e atât de cimentată încât nici măcar președintele Braziliei – Jair Bolsonaro – n-a avut puterea să facă mare lucru. Doar a izbucnit în presă, presa în care era oricum zugrăvit ca un personaj ciudat, exotic, etc.
Doar că informațiile pe care le dă Bolsonaro provin direct de la sursă, de-acolo de unde criminalii au îmbrăcat halate albe și se pretind medici sau oameni de știință. Halal!
La fel s-a procedat cu ivermectina. Toate studiile făcute în țări sărace au fost aruncate la gunoi cu justificarea că „nu se poate avea încredere în studiile făcute acolo”. În carte se dezvăluie ciudata nerecomandare a ivermectinei de către  National Institutes of Health(NIH) din ianuarie 2021.
În fapt NIH a decretat că n-ar fi suficiente dovezi într-un mod absolut ilegal. Ca să înțelegeți, dintre cei nouă membri ai comitetului care-a votat rezoluția, trei membri(Adaora Adimora, Roger Bedimo și David V. Glidden) s-au aflat acolo absolut ilegal deoarece aveau relații financiare cu Merck. Susanna Naggie se afla de asemenea în incompatibilitate deoarece avea de obținut un grant de 155 mln. $ pentru studii ulterioare privind eficacitatea ivermectinei în cazul în care NIH ar fi decis că acest lucru nu e clar. Iată cum, într-un mod absolut ticălos, toți „adversarii” medicamentului-minune Remdesivir au fost eliminați pe rând.

Problema Remdesivir este că, în ciuda „cercetărilor” menite să găsească virusul care e sensibil la această moleculă, tratamentul este fără efect în cazul COVID. Culmea! Fix lovitura pe care gașca lui Fauci o pregătea n-a reușit. Mai mult, respectivul tratament e de-a dreptul toxic, provocând daune ireparabile  organelor interne. Povestea e de-a dreptul înfricoșătoare.
Medicii au observat încă din primele cazuri că virusul SARS-CoV-2 atacă și rinichii, asta deoarece au regăsit proteina spike în urina pacienților.  Disfuncționalitățile la nivelul rinichilor provoacă acumularea de lichid în plămâni și, în final, decesul pacienților. Aici intervine Remdesivir care, din a treia zi de administrare provoacă blocaje la nivelul rinichilor. Element care era cunoscut încă de pe vremea studiilor medicamentului împotriva Ebola! Vă imaginați cam ce efect are acest fapt asupra unui pacient ai cărui rinichi oricum sunt afectați de COVID! Din ziua a treia de administrare, Remdesivir practic îl trimite pe pacient la cimitir, lucrând împreună cu virusul la blocarea rinichilor pacientului!  În ciuda faptului că aceste elemente sunt cât se poate de cunoscute, protocoalele din toată lumea – inclusiv de la noi – au în continuare „opțiunea Remdesivir”. De ce? Ca săse vândăotrava laprețuri fabuloase! În mod normal, familiile celor care-au fost omorâți cu bună știință de Remdesivir ar trebui să se îndrepte civil și penal împotriva autorităților(împotriva producătorilor nu pot deoarece statele le asigură protecție).
Toxicitatea Remdesivir-ului, așa cum am mai amintit, este demonstrată încă din timpul studiilor asupra Ebola. S-a văzut cât se poate de clar că tratamentul e de-a dreptul toxic, atacând fără milă organele interne. În ciuda rezultatelor din Africa, s-a continuat cu „studierea” sa. Culmea, la începutul pandemiei chinezii au demonstrat că medicamentul nu e eficient împotriva COVID și că e de-a dreptul toxic! De-aceea singura țară din lume care nu s-a repezit la „fântâna cu leac” a Gilead a fost China.
De fapt, ceea ce a făcut Fauci cu Remdesivir nu-i o noutate. Omul la fel a făcut cu toate aprobările de medicamente pe care le-a susținut de-a lungul carierei sale. La fel s-a întâmplat și cu medicația pentru SIDA care, ceva mai târziu, după ce statele cheltuiseră miliarde, s-a dovedit ineficientă. Aceleași scheme repetate de-a lungul unei cariere. același mod de a frauda statele prin intermediul Big Pharma!

Chestiunea cu vaccinurile e, de asemenea, tratată în carte. Aici Bill Gates și Fauci au lucrat cot la cot: Gates cu banii fundației, iar Fauci cu bani publici. Scopul? Simplu, dezvoltarea unui vaccin care să aducă profituri imense industriei farmaceutice. Să ne înțelegem: un vaccin nu-i o chestie foarte rentabilă. Investești enorm în cercetare și testare, iar dacă vaccinul e bun, după câtva timp nu mai ai comenzi deoarece virusul este eliminat. Asta în teorie. Dar și în practică, după ce vaccinul e pus în circulație, comenzile scad spre zero.
Ce s-a întâmplat cu vaccinul COVID? Simplu, s-a găsit o oportunitate în a dezvolta un vaccin care de fapt nu-i vaccin. Prin tehnologia mRNA, sistemul imunitar al unui pacient este impulsionat să producă la modul aberant anticorpi, dar fără ca modalitatea de producție a anticorpilor să fie memorată. Un felde impulsionare mecanică, ocolind capacitatea de „învățare” a sistemuluiimunitar.  Astfel se obține o „protecție” pe o perioadă scurtă de timp. Inițial s-a spus că un an, apoi că șase luni, iar în prezent s-a ajuns la trei luni. În plus, sistemul imunitar al celor care își fac aceste vaccinuri este efectiv detonat de tehnologia  mRNA, acei oameni devenind pe viață sclavii companiilor farmaceutice deoarece corpul lor efectiv nu mai e protejat de COVID! Așadar, imaginați-vă că prin intermediul acestei platforme „big pharma” obține ceea ce nu-și imaginase până acum: o metodă prin care oamenii sănătoși să-i plătească odată la trei luni tribut pentru a trăi.
Socoteala însă, de asemenea nu se potrivește deoarece tehnologia mRNA s-a dovedit, de asemenea, toxică. Iar aici statistica e devastatoare. Pentru a salva o singură viață prin intermediul vaccinurilor mRNA trebuie administrate 22 000 doze. Cu alte cuvinte, administrezi aiurea vaccinul la  22 000 de oameni pentru a salva un singur om. OK, poate veți spune că o viață merită mai mult de-atât. Problema e că, de asemenea, statistica ne arată că din cei 22 000 de oameni, cinci mor din cauza efectelor adverse, adică a problemelor cardiace și a tuturor celorlalte efecte pe care le cunoaștem. Astfel, din documentele oficiale, se vede cât se poate de limpede că pentru a salva un om trebuie să omori cinci prin vaccinare! Vi se mai pare corect?
Când am spus că, din informațiile pe care le am, mor mai mulți oameni din cauza vaccinului decât mor din cauza COVID, am fost catalogat conspiraționist. Iată că de data aceasta se dovedește acest fapt din documentele oficiale primite de la Pfizer! Ca să înțelegeți însă nebunia prezentului trebuie să aveți o perspectivă istorică. Robert Kennedy ne readuce în atenție faptul că în 1976 a fost retras vaccinul împotriva gripei porcine, după ce s-au raportat 25 de decese. În ceea ce privește vaccinurile COVID, până acum s-au raportat în SUA peste 16 000 de morți având legătură directă cu vaccinul și aproape un milion de efecte adverse grave. Iar politicienii criminali ai prezentului caută să ne vaccineze obligaoriu, ca pe animale.

În ceea ce privește morțile cauzate de vaccin, pentru a minimiza cifra, CDC a modificat metodologia de contorizare a deceselor. Astfel, se consideră moarte cauzată de vaccin doar decesul survenit la maxim două săptămâni după administrarea celei de-a doua doze! Culmea, mulți dintre cei care au murit din cauza vaccinului au îngroșat rândul morțior de … COVID dintr-o „deficiență de raportare”.
În urmă cu ceva ani, Bill Gates explica doct cum a făcut mai mulți bani din vaccinuri decât din IT. Respectiva declarație a dispărut de peste tot. Pur și simplu a fost ștearsă. Ei bine, am reușit să recuperez un documentar mai vechi, în care se vede limpede acea declarație, documentar pe care-l voi posta azi pe canalul video DDTube.
Înainte de a încheia le recomand tuturor celor care știu engleză să răsfoiască cel puțin cartea lui Robert Kennedy Jr. În ciuda faptului că e o carte dură, e doldora de informații care ne dezvăluie fără perdea lumea în care trăim. E bine să știm ca să vedem ce urmează.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

România este supusă de șapte ani, cu toată forța, experimentului Neomarxist, care este un altfel de Expriment Pitești.
În ce constă de fapt Experimentul Neomarxist, și care este simitudinea lui, până la identificare, cu Experimentul Pitești?

Reeducarea!
Reeducarea la nivel național, de data asta.
De șapte ani, o întreagă țară, un întreg popor și națiunea română sunt atacate cu o forță de nebănuit pentru a fi Reeducate, in cele mai adânci resorturi ale fibrei românești.
A început cu:
1) Falsificarea Istoriei în școli, cu diminuarea lecțiilor de Istorie, cu ștergerea eroilor din cărțile de istorie simultan cu lipsa totală de interes manifestată de autorități față de comemorarea unor evenimente importante ale națiunii și poporului român.
Felul execrabil în care Iohannis și statul român au tratat anul 2018 – 100 de ani de la Marea Unire -, lipsa oficialilor de la majoritatea evenimentelor de comemorare a istoriei, alături de Falsificarea Istoriei și Diminuarea Importanței Poporului sunt parte a Deconstructivismului sau Procesului de Reeducare.
2) Educația LGBT, despre care acum șase-șapte ani nici nu știam că există, a devenit prioritatea guvernanților, de la mitingurile LGBT aprobate și încurajate pe bandă rulantă, până la Forțarea educației LGBT de la Grădiniță, Școală și Universitate .
V-am prevenit demult asupra acestui pericol: Copiii dumneavoastră vor fi încurajați să se masturbeze și să aibă relații sexuale cu cei de același sex din momentul în care lucrul acesta va fi fizic posibil, fie că va fi la șapte, opt sau zece ani. Practic, conform Freudomarxismului, până la vârsta de zece-doisprezece ani copiii ar trebui să aibă experiențe sexuale cu alți copii de același sex. Să nu îmi spuneți că nu ați observat lucrul acesta în școli, scăderea drastică a vârstei la care copiii încep sexul, undeva la 10-12 ani, pentru că asta înseamnă că nu vă uitați în jurul dumneavoastră. Faceți un experiment și întrebați-vă copilul/nepotul/nepoțica dacă lucrul acesta este real în școala lor. O să fiți șocați.
Aceasta face parte din planul Reeducării LGBT, alături de încurajarea consumului de „iarbă” și droguri în școli, de care nimeni nu vorbește. Școlile din România au devenit raiul vânzării și consumului de stupefiante.
3) Dărâmarea Creștinismului și înlocuirea lui cu Ateismul.
E un fenomen evident, și s-a manifestat cu toată forța și atunci când le-a fost interzis românilor să între în Biserică de Paște. Chiar dacă nu au mai avut curajul să repete nemernicia, guvernanții continuă cu lupta de dărâmare a Creștinismului, prezentându-i pe creștini ca fiind retrograzi, învechiți și arhaici
E drept că aici manipularea este totală, pentru că au fost create forțe politice care, de exemplu, spun că a te vaccina echivalează cu a-ți vinde sufletul, sau că patriotismul înseamnă antivaccinism(?!), argumente care sunt induse și create chiar de cei care sunt parte a fenomenului de Reeducare. Despre asta o să mai vorbesc.
4) Răsturnarea tuturor valorilor și tradițiilor, înlocuirea lor cu o lume falsă, artificială, de cele mai multe ori digitală, dar nu numai.
Bineînțeles că Deconstructivismul și Reeducarea au multe alte forme, dar specificul românesc – și nu numai – are câteva particularități, ceea ce îl aseamănă – și depășește – Fenomenul Pitești.

Reeducarea prin Moarte
A început cu Asasinatul de la Colectiv, unde a fost inventat termenul „Corupția Ucide”.
Era prima dată după anii 50 când Moartea ( provocată) făcea din nou parte din fenomenul Reeducării. Așa a putut Iohannis să-l aducă pe Cioloș și Neomarxiștii USR la putere, așa a reușit să asmută o mare parte a populației împotriva politicienilor care trebuiau înlocuiți cu Neomarxiști.
O întreagă clasă de politicieni a fost rasă și băgată în pușcării, locul ei fiind luat de Neomarxiști, pe față. Inclusiv Mișcarea Naționalistă de apărare a fost preluată de Neomarxiști, George Simion și ai lui fiind parte importantă a procesului de Reeducare.
Așa cum am spus, Mișcarea Neomarxistă din România își are rădăcinile în Globalism și în Mișcarea Generată de Soroș la Roșia Montană.
George Simion, ca și mulți alții, au fost Creați de ONG-urile Soroșiste care au generat Mișcările de la „Roșia Montană”.
Mai țineți minte cum loveau în asfalt cu sticluțele de plastic?
„– Uniți, Salvăm, Roșia Montană!”?
apoi
„- Uniți, Salvăm, toată România!”? ( USR)
apoi
– „Cine nu sare ia închisoare!”? (Neomarxiștii și PNL-iștii în frunte cu Ludovic Orbán)
– „Corupția Ucide!”?
Fenomenul manipulator este de o complexitate extrem de mare, dar și extrem de dur.
Cei cinci/șase sute de români morți pe zi de Covid nu sunt deloc întâmplător.
În acest moment știm clar că Miniștrii Neomarxiști care au condus Ministerul Sănătății împreună cu Arafat intenționat nu au aprovizionat spitalele cu medicamente, aparatură și oxigen pentru ca în toamnă să moară minimum cinci/șase sute de oameni pe zi, majoritatea oameni în vârstă, dar nu numai.
Este asasinată o întreagă generație de bunici, deloc întâmplător fix aceia care erau repere morale și creștine pentru urmași.
– Ați observat un fenomen?
– Ne-am obișnuit cu numărul zilnic al morților!
Că sunt 400, 500, 600, bunicii noștri morți au devenit un număr.
Mor oamenii ca în Război, dar pe noi ne preocupă mai mult faptul că nu putem intra în Mall sau la restaurant. Ruptura între Generația tânâră și Seniori s-a produs.
Nu mai interesează pe nimeni câți au murit. Mai important este să urle politicienii că libertatea lor e furată, dar mai ales interesează cine va fi Prim-Ministru și cum va fi Guvernul.
Stați liniștiți, că nu v-ați schimbat, nu v-ați înrăit peste noapte. Manipularea – parte a Reeducării – este atât de puternică, încât așteptați cu sufletul la gură să vedeți dacă va fi Guvern cu PSD sau cu USR.

Ca să vă răspundeți la această întrebare, trebuie să răspundeți la o alta:
– A știut sau nu Câțu de Asasinatul în Masă pe care l-au pus la cale Neomarxiștii care au condus Ministerul Sănătății?
Dacă a știut este la fel de Criminal ca ei, iar dacă nu a știut este la fel de grav, pentru că era Prim-Ministru.
Faptul că azi Opțiunea principală a lui Câțu este de a face un Guvern din nou cu Neomarxiștii lui Cioloș, ne face să credem că a știut și este parte a planului de Reeducare Neomarxistă.
Rămâne de văzut ce va face PNL, care poate fi destructurat de Neomarxiștii de la USR dacă se aliază din nou cu ei, sau dacă pornește războiul cu Criminalii Neomarxiști.

Autor: Gelu Vișan
Sursa: facebook.com

Atrocitățile naziștilor ucraineni! În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ucraina a fost un stat mai bestial decât cel nazist german!

Documentele declasificate de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început să apară pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse.
Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de stat impus asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au fost săvârșite de către organizațiile naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arată un naționalism ucrainean cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de tot ce înseamnă „altceva” decât ucrainian. În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.

Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite. Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul U.R.S.S.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era ucrainean) au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară U.R.S.S.-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian.
Pe atunci Ucraina făcea parte din U.R.S.S. și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.
Astăzi, însă, Ucraina poate să-și asume responsabilitatea propriului trecut, dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainean. Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul și decât Gestapo-ul german.
Armata Ucraineană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei.

Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi actuala armată Ucraineană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943. Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an (2019 – n.r.) și cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucrainieni.

Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900.000 (nouă sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200.000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră.

În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele naziste. Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist „Lvov” sub comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în ceafă  trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii. În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea „Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire rugându-se pentru „victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.
Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainiene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete)  pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.
După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.
În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a  primit gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană. În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus. Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.
Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant să vezi ca român că întreaga noastră clasa noastră politică și toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politică ucrainiană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republică Moldovă  pe care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea Bucureștiului. Oare de ce nu suflă politicienii noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid.
În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina.
Adică să vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei. Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici ruse libere. Acestea nu se consideră parte a statului ucrainean și, evident, nu vor plăti despăgubiri[1]. ————————————–

[1] vezi – https://www.justitiarul.ro/ucraina-mai-nazista-decat-germania-hitlerista/ –

Gheorghe Panaitescu
Sursa: art-emis.ro