Second hand, este ca la LOTO: Unii au noroc! Marea majoritate, NU!
Mulţi dintre cumpărătorii de autoturisme second-hand îi găsesc abia după achiziţie „viciile ascunse”. Iată ce ai de făcut atunci când mergi să cumperi o mașină second-hand. Primul pas la târg este cel legat de verificarea aspectului estetic al maşinii. Este obligatoriu ca inspecţia vizuală să aibă loc în cursul zilei, când maşina este expusă în lumină puternică şi i se pot observa toate eventualele detalii neconforme cu prezentarea.
Un pont ar fi să iei cu tine un magnet şi, unde vezi nuanţe diferite, dacă pui magnetul nu ar trebui să aibă o atracţie aşa mare, deoarece zona e acoperită de chit, de fibră, pentru că e reparată.
Motor: Următorul pas, spune specialistul, este să ne uităm sub maşină, acolo unde aceasta este parcată, pentru a vedea dacă sunt pete de ulei sau apă. Apoi ne uităm sub capotă, la motor. Nu trebuie să fii un expert sau mecanic, te uiţi la fel să nu fie scurgeri, să nu fie fire improvizate, chestiuni improvizate, lipite cu scotch, capsate. Motorul trebuie să fie curat.
Interior: Cel mai simplu mod de a verifica kilometrajul fără să te duci la tester este să te uiţi la volan şi la scaunul şoferului. Asta indică uzura, kilometrii în timp, pentru că te dai jos şi te urci de foarte multe ori, şi la volan la fel, când conduci foarte mult se roade, se văd urme de uzură. Dacă vrei să afli kilometrii reali cel mai indicat e la reprezentanţă, pentru că ei au testerul cu programul original al maşinii.
Foarte importantă este cartea de service, când există, pe care clientul trebuie s-o ceară vânzătorului. „Te poţi uita acolo şi vezi, de exemplu, că în ianuarie 2015 s-a făcut revizia la 315.000 de kilometri. Apoi, te uiţi în bord şi vezi că ai 180.000 de kilometri şi e dat de gol vânzătorul. Numărul de kilometri e oarecum irelevant. Poate să fie o maşină cu 300.000 de kilometri care să meargă foarte bine, dacă e întreţinută„, explică un specialist auto.
