Semnele civilizatiei Nazca la Vulcan si Crizbav!
Privitorul ce doreste sa se bucure de extazul contemplarii faimoaselor desene uriase de la Nazca, in sudul statului Peru, trebuie neaparat sa se inalte de la sol la bordul unui aparat de zbor. Impresionantele imagini trasate de sol de locuitorii actualului stat peruan acum mai bine de 2500 de ani nu pot fi vazute si intelese decat de la inaltime. In lipsa unor explicatii plauzibile, neexistand nici o dovada ca membrii civilizatiei Nazca posedau vreo tehnica secreta de a se inalta in aer, specialistii tind sa creada ca este vorba mai degraba de semne lasate in desert de o civilizatie extraterestra decat de opera omului.
Anchetatorul ce doreste sa deplanga dezastrul unor culturi incendiate, aflate in nordul judetului Brasov, este nevoit si el sa se gaseasca la bordul unui aparat de zbor. Nu e nevoie de cine stie ce scula; merge si un avion utilitar de stropit holdele ori de un elicopter din prima generatie produs la IAR Ghimbav. Doar din carlinga au curiosii dimensiunea exacta a gestului savarsit de locuitorii zonei, membrii civilizatiilor de Vulcan si Crizbav. Daca in cazul stramosilor peruani de la Nazca versiunea extraterestra continua sa fie o explicatie plauzibila pentru uriasele desene ce reprezinta soparle, serpi, maimute, condori, chiar si un om gigantic cu cap de cucuvea, in cazul vulcanenilor si crizbasenilor nu se poate banui decat o fapta foarte terestra, de prin partea locului.
Multi dintre agricultorii zonei au incasat fonduri de la stat pentru cultivarea loturilor de teren pe care le poseda. Cum foarte putini au fost cei care au si efectuat lucrarile de primavara, celorlalti le-a trecut prin cap o idee foarte nastrusnica. Le-a ajuns la urechi zvonul ca Agentia de Plati Brasov, care gestioneaza acordarea subventiilor agricole, ar putea sa verifice din aer starea culturilor agricole, codasii la cultivari si-au incendiat terenurile, sperand ca de la inaltime suprafetele agricole vor arata ca si cand ar fi fost lucrate.
Iata o viziune interesanta asupra agriculturii brasovene, care demonstreaza clar ca taranii locului nu sunt deloc niste amarasteni incuiati, asa cum cred organele de control de la oras. Nu numai ca nu sunt definitiv legati de glie, asa cum ii plang pe tarani manualele de istorie: peizanii au dovedit chiar ca se pot ridica chiar la un nivel superior de perspectiva asupra menirii lor agricole, interferand pe alocuri cu rutele de zbor ale avioanelor.
Survolarea devine in acest fel o activitate obligatorie in campania agricola de primavara, alaturi de celelalte practici consacrate de traditie. Se pare, insa, ca inovatia taraneasca cu miros de ars n-o sa fie pe placul autoritatilor pe ramura, foarte putin receptive la astfel de ajustari ale cutumelor agricole.
Gestul localnicilor din Vulcan si Crizbav, oricat de perfect romanesc vi s-ar parea la prima vedere, are antecedente celebre in spatiul european. Niste cultivatori de portocale din sudul Italiei, unde soarele puternic coace frumos citricele, dar si marile idei, isi decorau cu ceva vreme in urma plantatiile cu ornamente galbene. Eventualilor controlori ce inspectau zona de la inaltime li s-ar fi parut astfel ca oranjistii, care incasasera subventii grase pentru culturile pe care simulau de la sol, au obtinut deja rod iar poamele sunt in parg. Inainte de a fi niste smecheri locali, crizbavenii&vulcanenii sunt, iata, europeni in toata regula.
Marii intelectuali ai natiei au sesizat cu mai multa vreme in urma neajunsul fundamental al culturii romane, ce devine flagrant cand ajunge sa se confrunte cu marile culturi europene. Se pare ca nesansa noastra istorica, in ciuda figurilor remarcabile nascute prin partile noastre, este de a fi fost, inainte de orice, o cultura mica. Vazuta de la granita judetului Brasov, nedreptatea are chiar un aspect si mai calcinat: suntem o cultura mica si parlita.
Chiar daca va scapa cumva de amenzile de 5000 de lei noi de cap pe care le pregateste deja Agentia de Plati, civilizatia rurala din zona Vulcan-Crizban a ratat sansa de a intra in patrimoniul Unesco la sectiunea „misterioase reprezentari la sol de taran cu chibrituri”.
Chiar si din avion, parca tot a Car cu boi aduce. Eventual caruta cu prosti.
Vifor Rotar
