SEPARATISMUL SI AUTONOMIILE TRIMIT EUROPA INAPOI IN EVUL MEDIU!

Catalani, scoÅ£ieni, flamanzi… Europa de Vest cade din ce în ce mai mult pradă autonomiei si separatismului. Pentru eseistul bulgar Ivailo Ditchev, sub pretextul de a-ÅŸi apăra identitatea, noii naÅ£ionaliÅŸti se retranÅŸează precum boierii feudali în spatele bunăstării lor economice. Pentru a înÅ£elege miÅŸcările separatiste europene din ultimii 20 de ani, aÅŸ propune să facem următoarea simulare. Lansăm ideea unei autonomii substanÅ£iale a Sofiei, capitala Bulgariei, pentru a o detaÅŸa într-un final de restul ţării. În acest scop, mobilizăm o ceată de istorici prezentabili pentru mass-media întru a dovedi – de exemplu – rădăcinile celtice ale oraÅŸului, căzut pradă dominaÅ£iei invadatorilor nordici, vinovaÅ£i pentru masacrul a mii de creÅŸtini paÅŸnici ÅŸi nevinovaÅ£i. Istoria este bogată, ÅŸi cuprinde din belÅŸug subiecte care pot fi folosite. IndependenÅ£a Sofiei faţă de restul ţării, mai puÅ£in dezvoltat din punct de vedere economic, ar duce automat la o creÅŸtere a prosperităţii cetăţenilor săi – de la un venit pe Å£ară de 37% din media europeană, acesta ar trece la 70%, iar măsluind cumva excluderea cartierelor de romi din calcul, chiar la 100%!

Nu ne-ar mai rămâne decât să ne proclamăm capitala “Luxemburgul din Balcani”. Floare la ureche! La fel, dacă oraÅŸul München ar întreprinde, într-o bună zi, să se scuture de “jugul” nemÅ£esc, idem pentru Londra. În acest caz, veniturile locuitorilor lor ar ajunge la cifre astronomice: 300% din media UE pentru primii, până la 600% pentru cei de-ai doilea! O sete de independență interesată… Ce-i poate împiedica pe bogaÅ£i să se libereze de povara concetăţenilor lor mai săraci? Să ne amintim că, la căderea Imperiului Otoman, Balcanii au fost adânciÅ£i într-o criză de mai multe decenii. De-a lungul secolului al XIX-lea, de exemplu, economia Greciei a fost pusă sub perfuzie de marile bănci internaÅ£ionale – exact ca astăzi.

Din ruinele imperiului austro-ungar s-a înălÅ£at o mică Å£ară agrară, provincială ÅŸi folclorică – Austria. În vremurile splendorii lor, aceste entităţi posedau largi teritorii controlate de guvernul central – o sursă de materii prime ÅŸi de mână de lucru care consuma la schimb produsele industriei. Un schimb care necesita o doză bună de solidaritate: bogaÅ£ii consacrau o parte din venitul lor pentru educarea viitorilor angajaÅ£i, pentru a construi drumuri, pentru a apăra graniÅ£ele ţării. Toate acestea nu mai sunt valabile astăzi: dacă Sofia ÅŸi-ar declara independenÅ£a, ea nu ar mai avea astfel de preocupări. Economia este acum globală, iar securitatea este asigurată de către NATO. OraÅŸul îÅŸi va putea cumpăra roÅŸiile mai degrabă din Izmir (Turcia) decât din Plovdiv (sudul Bulgariei), ÅŸi îÅŸi va putea angaja conducătorii de tramvaie din New Delhi în loc de Vidin (nordul Bulgariei). ConstrucÅ£ia identitară, oricât de fantasmagorică ar fi ea, îÅŸi are doza de importanţă – desigur. Dar ea este mai ales o unealtă în lupta pentru putere ÅŸi resurse economice. Spre deosebire de Sofia, Catalonia are cu adevărat o istorie milenară, o cultură ÅŸi chiar ÅŸi o limbă proprie. Dar argumentul cel mai serios al partizanilor independenÅ£ei rămâne faptul că regiunea sus-citată este cu mult mai bogată decât restul Spaniei: separatiÅŸtii câÅŸtigă simpatia alegătorilor datorită acestui refuz de a plăti pentru ceilalÅ£i. În comparaÅ£ie, separatiÅŸtii basci, care nu ezită să recurgă la forţă ÅŸi teroare, par să fie mai îndârjiÅ£i în lupta lor împotriva Madridului. Åži totuÅŸi independenÅ£a lor pare mai îndepărtată decât cea a compatrioÅ£ilor lor catalani pentru simplul motiv că… sunt mult mai săraci.

AcelaÅŸi lucru în ScoÅ£ia, care se pregăteÅŸte să organizeze în doi ani un referendum asupra independenÅ£ei sale. Åži acolo avem o istorie veche, diferenÅ£e culturale ÅŸi daune ale imperialismului britanic – pe scurt, întregul arsenal identitar necesar pentru a sprijini această miÅŸcare separatistă. Dar oare această dorinţă de independenţă ar fi la fel de puternică dacă nu s-ar fi descoperit în Marea Nordului rezerve de petrol capabile de a face din ScoÅ£ia o a doua Norvegie – o Å£ară care, de altfel, refuză cu încăpăţânare să adere la UE? În comparaÅ£ie, naÅ£ionalismul irlandez este mult mai străvechi, ÅŸi chiar sângeros. Dar majoritatea irlandezilor de Nord s-au dovedit de mai multe ori a fi potrivnici independenÅ£ei lor. O logică neoliberală distrugătoare… Flamanzii din Belgia îÅŸi cer de asemenea independenÅ£a, din cauza sărăcirii compatrioÅ£ilor lor valoni, din anii 1970. Poate că singurul lucru – pe lângă rege, bere ÅŸi fotbal – care face că această mică Å£ară simpatică mai există încă, este oraÅŸul Bruxelles, pe care cele două entităţi nu reuÅŸesc să ÅŸi-l împartă. Altminteri, procesul de descompunere este foarte avansat ÅŸi majoritatea belgienilor pe care-i cunosc s-au obiÅŸnuit cu ideea că… Å£ara lor va dispărea într-o bună zi.

NaÅ£ionalismul corsican, mult mai zgomotos, are în schimb mult mai puÅ£ine ÅŸanse de izbândă, fiindcă este mult mai puÅ£in probabil că populaÅ£ia insulei de frumuseÅ£e (unde sunt incendiate în fiecare vară vile ale unor “intruÅŸi” francezi ) va renunÅ£a la… generoasele subvenÅ£ii ÅŸi avantaje acordate de FranÅ£a. Cum se face că Europa de Vest cade la rândul ei pradă "ATRACTIEI" separatismului ÅŸi dezintegrării care a cotropit estul continentului?

Trebuie oare căutat motivul în politica iresponsabilă a regionalismelor propovăduită de UE? Această politică fusese menită să slăbească statele-naÅ£iune în favoarea Bruxelles-ului.

Ideea nu a reuÅŸit, fiindcă statele au fost într-adevăr slăbite, dar Bruxelles a fost slăbit ÅŸi mai tare… Pentru mine, principalul motiv al PROMOVARII dezintegrării teritoriilor naÅ£ionale este logica neoliberală potrivit căreia profitul economic imediat rămâne criteriul unic ÅŸi universal. Åži astfel o Å£ară, regiune sau chiar un oraÅŸ se iau drept întreprinderi ÅŸi acÅ£ionează în mod egoist pe piaÅ£a mondială.

Aspectul vizibil al acestui proces este împuternicirea discursului identitar, care devine mai agresiv, sau chiar cu tendinÈ›e fasciste. Britanici din ce în ce mai anti-europeni, germani care nu doresc să plătească pentru miÅŸmaÅŸurile grecilor, refuzul Norvegiei, distantarea Elvetiei…

Noul naÅ£ionalism este deocamdata defensiv, dincolo de simboluri, exprimă dorinÅ£a unui mic grup de bogaÅ£i de a se retranÅŸa în spatele zidurilor castelului, lăsându-i pe ceilalÅ£i în plata Domnului. Ca în Evul Mediu… Desigur va mai curge încă multă cerneală pe aceste subiecte. Dar nu trebuie să uităm învăţăturile Istoriei: în timp ce Europa se întoarce la feudalism, marile imperii au vântul în pânze. A fost odinioară cazul cu Înalta Poartă, astăzi este vremea Chinei ÅŸi a Statelor Unite ale Americii.

3 decembrie 2012 – 24 CIASA SOFIA (preluat dupa PRESSEUROP)