Septembrie – o luna de trecere intre doua anotimpuri
Trecerea de la vara la toamna pastreaza, in calendarul popular, amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bisericii Crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria.
In calendarul popular, luna septembrie face trecerea catre toamna, odata cu ziua de 1 septembrie, care, pe vremuri, reprezenta si inceputul anului bisericesc, fiind considerata luna in care oamenii incep sa–si indrepte fortele catre livezi si catre vita–de–vie. Este timpul cand, in drumul catre Sfinta Marie Mica si apoi catre Drumul Crucii, se grupeaza o serie intreaga de activitati prin care oamenii isi depoziteaza in camara proviziile pentru iarna.
De asemenea, toti cei care nu au reusit, peste vara, sa isi faca provizii de plante medicinale, mai au ragaz pana la Sfanta Maria Mica, pentru ca inca mai au leac in aceasta perioada, si daca stii sa le culegi vei avea beneficiul unei terapii tamaduitoare.
Obiceiul spune ca, in aceasta zi, toti cei ce poarta acest nume trebuie sa faca o coliva de fructe. Aceasta traditie se pastreaza in zona Moldovei, in zonele viticole, dar si in preajma Husului. Blidul in care ciorchinele se culege bob cu bob se duce ca ofranda la biserica pentru bogatie si putere.
Tot traditia populara spune ca in aceasta luna este timpul pentru gandul de sanatate, de prosperitate si ca intre Sfanta Marie si Ziua Crucii este timpul cand oamenii se uita prin gradina pentru a vedea ce este gata copt si pregatit pentru cules.
De la aceasta zi pina la Sfanta Parascheva, au loc, in functie de zona, ceremonialurile numite ostrovul viilor, adica inceperea culesului viilor. Perioada aceasta dureaza o luna, in functie de zona geografica, pentru ca, daca in Moldova si Dobrogea incepe imediat, in Segarcea, la Dealul Mare si in Transilvania petrecerile culesului viei sunt mult mai tarzii.
Ostrovul viilor presupune un comportament extrem de interesant, deoarece culesul viilor si recoltatul granelor in comunitati nu se puteau face doar cu ajutorul familiei, de aceea presupun legaturi sociale. Desigur, acest tip de practica aduce pentru capul familiei o grija in plus, pentru ca, desi aceste invitatii la culesul de vie se bazeaza pe reciprocitate, ele presupun si un soi de petrecere, seara de seara, unde se cheama lautari, se spun povesti, se fac diferite jocuri, pana cand se striga stingerea, pentru ca a doua zi sa se porneasca din nou la munca.
La Dealul Mare, in Prahova, se mai pastreaza acest obicei, la fel in Mehedinti si in Gorj, in zona Balanestilor. Marii boieri si manastirile care aveau teren ofereau pamanturi tinerilor insuratei. Iata, spre exemplu, de ce in Prahova, la Valea Calugareasca, exista un sat care se cheama Insuratei, care a rezultat in urma acestor practici.
Ca si ostrovurile, pe podgoriile de la Husi si de la Niculitel, in Moldova, aceste traditii sunt respectate cu sfintenie. Poporul numeste luna lui septembrie "rapciune", intelegand prin aceasta inceputul perioadei de timp rece, dar si "viniceriu", caci, la urma urmei, septembrie ramane luna strugurilor.
