SERVICIILE INCOTRO? Mai există respect, sau macar o teamă firească fata de serviciile de informatii romanesti?
Scriitorul anticomunist Radu Portocală, fost director al ICR la Paris, demisionar din echipa Ungureanu-Patapievici, a realizat, in urma cu un deceniu, o analiza acuta privind problemele majore si actuale ale Romaniei si Noii Europe. Analiza, prefigureaza atacuri tot mai insistente la adresa integritatii Statului National, avand ca tinta, dezintegrarea statului unitar roman, prin federalizarea Romaniei, pe fundalul Marii Europe Unite!.
Pentru o simpla edificare, tastati sintagma “federalizarea Romaniei” pe motoarele de cautare online si ii veti gasi actiuni concertate chiar si ale unor agenti “la vedere” ce ne fac sa ne intrebam daca mai exista respect, sau macar o teama fireasca fata de serviciile de informatii romanesti. Reluam unele idei si anumite comentarii din responsabila analiza a scriitorului Radu Portocala, apreciindu-l pentru intransigenta sa de roman adevarat!
Care este motivul pentru care trebuie neaparat sa regionalizam sau sa „federalizam” R o m a n i a ?
Se confunda descentralizarea cu regionalizarea – dar nu ni se arata ce va cistiga Romania ca entitate statala, nici poporul roman, de pe urma acestei enorme rasturnari istorice. Pe ce argumente este fondata increderea lor in infailibilitatea solutiei pe care o propun? E vorba, totusi, despre o decizie istorica. Poate fi ea luata cu adevarat in serios, in lipsa unor referinte si argumente temeinice, numai pentru ca a facut obiectul unor discutii in cadrul unui grup r e s t r i n s ? Noua impartire teritoriala «poate porni de la regiunile de dezvoltare sau de la provinciile istorice». Introducind expresia regiuni de dezvoltare, autorii se gindesc, evident, la Transilvania, cit de cit prospera, izolata (ferita) de un „r e s t mizerabil”. Discriminatorie, ideea e, in plus, schioapa: ea nu are nici un continut juridic – ceea ce ar fi fost util in cadrul discutiei despre decupajul unei tari – si se bazeaza exclusiv pe rezultatele economice. E greu deci, de imaginat ca s-ar putea incepe dezmembrarea Romaniei pe baza acestui concept fluctuant:. «asumarea pe baze civice a identitatilor regionale!» bazat pe evolutia Uniunii Europene ca o aversiune fata de tot ce e n a t i o n a l . De la bun inceput, scopul urmarit a fost disparitia statelor-natiuni prin integrarea si apoi diluarea lor intr-o vasta si cit se poate de abstracta federatie. Caci nu degeaba preconiza Lenin „integrarile regionale si guvernele supra-statale ca tehnica de dominare continentala si apoi mondiala?„
Cit despre Regiunea Autonoma Maghiară, (Mures) nu a fost ea o inventie (personala!) a lui Stalin, invelita in staniol… sovietic? Incorporarea treptata a statelor din Est, in magma federala nu poate fi insa completa, ireversibila, atita timp cit mai persista vreun… vestigiu al sentimentului national. Anihilarea acestui sentiment explica acerba lupta dezlantuita impotriva «nationalismului» – o «crima» de care sintem acuzati, de-a valma ca xenofobii vindicativi, toti cei care au imprudenta de a-si revendica atasamentul fata de o tara si un popor. Pentru aceleasi motive, patriotismul a fost transformat intr-o notiune depasita, ridicola, daca nu chiar putin periculoasa, recomandindu-se insistent de la o vreme stimularea stupida a… «patriotismului european». O rezolutie a Parlamentului european din primavara anului 2000 arata «ca Europa trebuie sa se elibereze de ideea unei culturi fundamental albe (sic !) si cere redefinirea “natiunii” in beneficiul Comunitatii». Insusi faptul ca deputatii europeni occidentali pun cuvintul natiune intre ghilimele, este suficient de elocvent! .Potrivit autorilor, noua identitate va trebui «asumata» – si inca «pe baze civice». Cel care s-a nascut roman (sau turc, sau polonez…) nu are nimic de asumat si se poate lipsi de «baze civice» in afirmarea apartenetei sale. Lucrurile sint mai putin simple ,in cazul identitatilor regionale impuse. Care va fi de pilda, apartenenta unui buzoian stramutat pentru zece ani la Baia Mare?
Apoi, identitatile regionale contribuie in regiunile aproximativ multietnice cum sint Banatul, Transilvania sau Dobrogea, la formarea unei identitati transetnice?. Acest straniu concept – care-i va entuziasma desigur pe birocratii de la Bruxelles – se talmaceste banuiesc astfel: romanii din Transilvania nu vor mai fi romani, ci transilvaneni; in acelasi timp, ungurii din Transilvania ( care multi vor avea legitimatie de unguri si vor continua sa fie reprezentati in Parlament de un partid etnic) atunci nu vor mai fi unguri, ci… tot transilvaneni. In afara de eventualitatea adoptarii limbii esperanto, unii dintre acesti transilvaneni, care nu stiu romaneste, se vor afla in imposibilitatea de a se intelege cu alti transilvaneni, care nu stiu ungureste… Ajunge cat sa dezmembram o tara si sa inventam noi identitati pentru a trai in armonie.? Caci «proiectul constructiei regionale a Romaniei» – alta formulare ciudata! – nu va putea fi pus in aplicare decit dupa ce tara va fi fost… d e c o n s t r u i t a ! Se propune asadar imparteala Romaniei intr-un numar inca nedefinit de entitati, ceea ce implica modificarea in profunzime a Constitutiei si eliminarea Articolului sacru nr. 1, in care se afirma caracterul national si unitar al statului !
Potrivit …europenistilor maghiari, acest prim articol al Legii fundamentale ar trebui, mai degraba, sa proclame ca «Romania este stat federal, bazat pe unitatea civica a cetatenilor». Cand UDMR/CNS va putea sa transpuna in termeni juridici notiunea de unitate civica a cetatenilor si cind va explica – fara a recurge la himerele eurocratilor de la Bruxelles – in ce mod poate ea sa serveasca drept temelie unui stat, atunci discutia va deveni, cu siguranta, mai limpede. Regiunea, mai mult decat judetul, este conceputa in sens civic, fara insa a tine seama de existenta, acolo, a mai multor entitati nationale. Adica conceptul de «regionalism civic», dincolo de dificultatea de a intelege subtilitatea acestui concept, opinia publica…din interiorul acesteia «trebuie obisnuita» cu o situatie… nefireasca, impusa cu forta. Si mai grav este faptul ca «unitatea tarii este si ea regindita in acord cu noile valori ale democratiei, risipita prin constructia unor solidaritati locale..
Dar de ce trebuie cu tot dinadinsul r e g a n d i t a unitatea tarii? Si, la urma urmei, unitatea nationala nu este de mai multe feluri! Ea exista sau nu!. Atunci, cum poate fi ea regindita? Nu trebuie oare, in loc de «regindita», sa citim r e v i z u i t a sau chiar c o n t e s t a t a? Si apoi, cum poate fi consolidata unitatea tarii prin «reconstructia unor solidaritati locale»? Lasind la o parte faptul ca solidaritatile c o n s t r u i t e, nu pot fi decit artificiale si deci efemere, e ciudat sa se pretinda ca inmultirea identitatilor poate fi un factor de unitate, precum si convingerea ca «Romania poate iesi din zodia tensiunilor interetnice prin acest demers transetnic care adauga solidaritatii etnice, una regionala». Altfel spus, un roman si un ungur care, traind in Romania nu se simpatizeaza, vor deveni cei mai buni prieteni… indata ce vor trai in …Tinutul Secuiesc din Regiunea federata Transilvania ! Greu, foarte greu de crezut. Cu atit mai mult cu cit in Romania nu exista doar romani si unguri.
