Sfârşitul programat al democraţiei: DICTATURA MONDIALA A ALESILOR !
AdevăraÅ£ii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaÅ£ionale financiare sau industriale ÅŸi ai unor instituÅ£iilor internaÅ£ionale "opace" (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleÅŸi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieÅ£ii populaÅ£iei. Puterea acestor organizaÅ£ii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naÅ£ională. De altfel ponderea societăţilor multinaÅ£ionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor.
La dimensiune transnaÅ£ională, sunt mai bogate decât statele, reprezintând principalele surse de finanÅ£are ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaÅ£ii se situează de fapt mai presus de legi ÅŸi de puterea politică, mai presus de democraÅ£ie.
Lista cifrelor de afaceri ale unor organizaÅ£ii multinaÅ£ionale, comparate cu PIB-ul statelor, spune multe despre puterea planetară pe care o au aceste societăţi; O putere tot mai mare, datorată accelerării fuziunii între organizaÅ£iile multinaÅ£ionale…
DemocraÅ£ia a încetat deja să mai fie o realitate.
Responsabilii organizaÅ£iilor care exercită puterea reală nu sunt aleÅŸi în mod democratic ÅŸi publicul nu e informat în ceea ce priveÅŸte deciziile lor.Raza de acÅ£iune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenÅ£ei unor acorduri economice internaÅ£ionale în privinÅ£a cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaÅ£i, nici informaÅ£i.Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaÅ£ii non-alese, cu ajutorul unui proces numit "globalizare".
Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere.
Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conÅ£inut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deÅ£in practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de "dreapta" ÅŸi de "stânga" au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forÅ£aÅ£i s-o consumăm se numeÅŸte "noul sclavagism", asezonat cu sos picant – de dreapta – sau dulce acriÅŸor – de stânga.
De la începutul anilor '90 informaÅ£ia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public.
Ca ÅŸi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conÅ£inut.Un jurnal televizat conÅ£ine maxim 2-3 minute de informaÅ£ie reală. Restul este constituit din subiecte "de revistă", din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe ÅŸi reality-show-uri.Analizele jurnaliÅŸtilor specializaÅ£i ca ÅŸi emisiunile de dezbatere a informaÅ£iilor au fost aproape în totalitate eliminate.InformaÅ£ia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane.
Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.
Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaÅŸi cercuri, din aceleaÅŸi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaÅŸi idei ÅŸi aceleaÅŸi interese.Deci în mod natural ei toÅ£i împărtăşesc aceeaÅŸi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei). În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinÅ£a unei strategii ÅŸi să-ÅŸi sincronizeze respectivele acÅ£iuni către obiective comune, inducând situaÅ£ii economice favorabile realizării obiectivelor lor.
Iată câteva elemente ale strategiei lor:
Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici sectoarele educaÅ£iei, cercetării, ÅŸi la un moment dat al poliÅ£iei ÅŸi al armatei, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.Îndatorarea statelor cu ajutorul corupÅ£iei, a lucrărilor publice inutile, a subvenÅ£iilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare.
Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare ÅŸi la desfiinÅ£area serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai mult sub controlul "Stăpânilor lumii", cu atât mai mult el trebuie să mărească datoria ţării sale.
Sărăcirea angajaÅ£ilor ÅŸi menÅ£inerea unui nivel de ÅŸomaj ridicat, întreÅ£inut prin dislocarea ÅŸi mondializarea pieÅ£ei muncii. Aceasta măreÅŸte presiunea economică asupra salariaÅ£ilor, care sunt atunci gata să accepte orice salariu ÅŸi orice condiÅ£ii de muncă.Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creÅŸte motivaÅ£ia ÅŸomerilor de a accepta orice muncă pentru orice salariu.
Ajutoare sociale prea ridicate împiedică ÅŸomajul să facă presiune în mod efectiv asupra pieÅ£ii muncii.Dacă lucrătorii din Lumea a Treia ar fi mai bine plătiÅ£i, acest lucru ar contraveni principiului însuÅŸi al dislocării ÅŸi al pârghiei pe care ei îl exercită asupra pieÅ£ei muncii ÅŸi al societăţii în Occident. Acesta este deci o cheie strategică esenÅ£ială care trebuie păstrată cu orice preÅ£. Faimoasa "criză asiatică" din 1998 a fost declanÅŸată cu scopul de a păstra această cheie.
OrganizaÅ£iile multinaÅ£ionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate proprii (1), reÅ£ele de comunicaÅ£ii, satelite (2), servicii de informaÅ£ii, fiÅŸiere ale indivizilor (3), instituÅ£ii judiciare (stabilite de OMC ÅŸi AMI, acord conform căruia o astfel de organizaÅ£ie multinaÅ£ională va putea să târască un stat în faÅ£a unei curÅ£i de justiÅ£ie internaÅ£ionale speciale).Etapa următoare – ÅŸi ultima – pentru aceste organizaÅ£ii ar fi să obÅ£ină puterea poliÅ£ienească ÅŸi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forÅ£e armate, deoarece armatele ÅŸi poliÅ£iile naÅ£ionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaÅ£ii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca ÅŸi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaÅ£ii multinaÅ£ionale ÅŸi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice.Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, Å£ara cea mai bine controlată de societăţile multinaÅ£ionale Armatele particulare există deja în Statele Unite.
Este vorba de societăţile DynCorp, CACI ÅŸi MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acÅ£ionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (în America de Sud, în Sudan, în Kuweit, în Kosovo, în Irak.). La sfârÅŸitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp ÅŸi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni.
Armatele particulare (numite "antreprenori" de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak. Microsoft a renunÅ£at în final la proiectul său Teledesic, o reÅ£ea de 288 sateliÅ£i de comunicaÅ£ie care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaÅ£ionale se pregătesc să creeze reÅ£ele similare de sateliÅ£i de comunicaÅ£ie. De asemenea, sateliÅ£i de observaÅ£ie particulari sunt gata instalaÅ£i. Două societăţi comercializează imagini de rezoluÅ£ie mare din orice loc de pe planetă susceptibil de a-i interesa pe cumpărători. Numeroase societăţi fondate în aceÅŸti ultimi ani (în principal în Statele Unite) sunt specializate în colectarea informaÅ£iilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fiÅŸiere private încep să reunească milioane de profile individuale foarte exacte ale consumatorilor repartizaÅ£i în zona ţărilor occidentale. InformaÅ£iile din aceste fiÅŸiere sunt vândute oricui doreÅŸte să le cumpere.
Banii sunt astazi în mod esential virtuali.
Banii au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în "lumea reala".
Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal… pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: " timpul înseamna bani".Banii înseamnă timp.Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.
Limitele ecologice în activitatea economică.
Un sistem economic liberal, al cărui scop este căutarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate să ia în considerare costurile pe termen lung cum ar fi degradarea mediului.Modelele economice actuale sunt totodată incapabile să estimeze la justa sa valoare "producÅ£ia" naturii, indispensabilă supravieÅ£uirii noastre: producÅ£ia de oxigen, fixarea gazului carbonic de către păduri ÅŸi ocean, reglarea temperaturii, protecÅ£ia împotriva razelor solare, reciclarea chimică, repartiÅ£ia ploilor, producerea apei potabile, producerea alimentelor etc.Dacă modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluării, al modificărilor climatice, aceasta ar schimba în mod radical estimarea noastră în legătură cu ceea ce este "rentabil " ÅŸi ce nu.ProducÅ£ia naturii a fost evaluată la 55.000 miliarde de dolari pe an de către un grup de oameni de ÅŸtiinţă al Institutului pentru Economii Ecologice al Universităţii din Maryland în 1997. DispariÅ£ia naturii pare inevitabilă, deoarece distrugerea naturii este dorită de noua putere economică. De ce? Din trei motive: – 1) DispariÅ£ia naturii ÅŸi creÅŸterea poluării vor face individul încă ÅŸi mai dependent de sistemul economic ÅŸi va da naÅŸtere unor noi profituri (datorită mai ales unui consum în creÅŸtere de medicamente ÅŸi de prestări medicale.) – 2) De altfel natura reprezintă o referinţă într-o altă ordine, cea a universului.
Contemplarea frumuseÅ£ii ÅŸi a perfecÅ£iunii naturii este subversivă pentru această nouă putere economică: ea o ameninţă prin aceea că individul poate respinge urâÅ£enia medilor urbanizate ÅŸi pune la îndoială ordinea socială care în concepÅ£ia ei trebuie să rămână singura referinţă.
Urbanizarea mediului permite plasarea populaÅ£iei într-un spaÅ£iu totalmente controlat, supravegheat ÅŸi în care individul este total scufundat într-o proiecÅ£ie a ordinii sociale. – 3) În sfârÅŸit, contemplarea naturii incită la visare ÅŸi intensifică viaÅ£a interioară a indivizilor, dezvoltându-le propria sensibilitate ÅŸi deci liberul lor arbitru. Ei încetează din acest moment să mai fie fascinaÅ£i de mărfuri, ei refuză programele televizate destinate să-i abrutizeze ÅŸi să le controleze spiritele.
EliberaÅ£i de lanÅ£urile lor, ei încep să-ÅŸi imagineze o altă societate posibilă, fondată pe alte valori decât profitul material. Tot ceea ce poate să determine indivizii să gândească ÅŸi să trăiască prin ei-înÅŸiÅŸi este în mod potenÅ£ial subversiv pentru această nouă putere economică.
el mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi bulversează individului sistemul de valori ÅŸi deci comportamentul, în detrimentul valorilor ÅŸi comportamentelor precedente induse de condiÅ£ionările sociale.Pentru stabilitatea "noii ordini sociale", tot ceea ce poate stimula trezirea spiritulală se doreÅŸte a fi eliminat.
Pentru a nu fi total excluse din joc, contra-puterile acestei puteri economice (sindicate, asociaÅ£iile de consumatori, miÅŸcările ecologiste) trebuie să răspundă plasându-se pe acelaÅŸi nivel de organizare, la nivel mondial ÅŸi nu naÅ£ional ca până acum, unificându-ÅŸi ÅŸi sincronizându-ÅŸi acÅ£iunile, la scara grupurilor de state apăsând o greutate suficientă în fluxurile economice mondiale.Le rămâne puÅ£in timp pentru a acÅ£iona, deoarece toate mijloacele de control necesare unei viitoare dictaturi mondiale sunt deja instalate.
