Simbolurile lunii aprilie (2)
Florile si copacii lunii aprilie
Florile lunii aprilie
Margaretele
Aparute, potrivit legendei, din lacrimile Fecioarei Maria, margaretele au fost asociate in antichitate cu zeita Venus, si sunt folosite pana in zilele noastre pentru ghicitul destinului indragostitilor prin ruperea petalelor conform ritualului “ma iubeste / nu ma iubesteâ€.
Margaretele au fost utilizate in magie pentru incantatii meteorologice sau in rituri de onorare a soarelui.
Cavalerii medievali purtau ghirlande din flori de margarete, impletite de catre doamnele lor, pe campurile de batalie sau in turniruri, ca semn de afectiune si aparare a onoarei iubitelor lor.
Floarea voinicului sau floarea de mazare (Lathyrus odoratus) este asociata in limbajul florilor cu placerea fericirii supreme, placerea delicata, plecarea, despartirea, adio-ul sau “multumesc pentru timpul placut petrecut impreunaâ€.
Considerata drept o emblema a Angliei Edwardiene, aceasta floare era utilizata cu precumpanire in aranjamentele florale pentru nunti si dineuri.
Superstitiile britanice sustineau ca semintele florii de mazare puse in pamant inainte de ziua Sfantului Patrick aveau calitatea de a creste mai mari si mai inmiresmate.
Copacii lunii aprilie
Nucul este arborele regalitatii si profetiei. Anticii credeau ca nucile sunt un dar adus de catre zei. De altfel, atat in antichitate cat si in Evul Mediu, nucul era considerat un copac sacru pentru spiritele noptii si vrajitoare.
In numeroase legende din sudul Europei, locul in care este amplasat un nuc reprezinta un spatiu de adunare in vederea practicarii magiei si a ritualurilor pagane.
In Roma antica, nucul era un simbol al noptii si intunericului. Asociat, de asemenea, cu fertilitatea si erotismul, nucul era inzestrat cu forte magice in folclorul italian, femeile care stateau sau adormeau sub crengile lui expunandu-se riscului de a ramane insarcinate.
In unele zone din Europa exista inca obiceiul de a presara frunze sau ramuri de nuc in spatiul destinat unei petreceri de nunta.
In Italia medievala, traditia cerea ca nasterea unei fete sa fie marcata de plantarea unui nuc; inainte de nunta fetei, copacul era taiat, lemnul lui fiind folosit la crearea patului nuptial.
O bautura facuta din nuci, numita “nocello†sau “cocino†, era traditionala pentru toasturile de nunta.
Scorusul de munte sau scorusul pasaresc ( Sorbus aucuparia) este un arbore inzestrat cu calitatea de a proteja impotriva vrajilor. Lemnul acestuia era folosit de romani in confectionarea runelor si in arta ghicitului in metal.
Crengile scorusului de munte erau asezate deasupra grajdurilor si caselor, pentru a conferi protectie.
Acest arbore poarta si numele de scorus pasaresc, intrucat fructele lui rosii sunt o sursa de hrana pentru pasari in timpul perioadelor de iarna.
Fructele scorusului contin pe coaja o mica pentagrama (simbol al protectiei), motiv pentru care scorusul de munte este numit si copacul vrajitoarelor. De aici provine simbolismul acestui arbore, de aparare contra fortelor magiei, dar si de putere vizionara, vindecare, forta si succes.
Artarul simbolizeaza echilibrul, speranta, simtul practic si este inzestrat cu darul de a aduce succes si belsug.
Potrivit unei vechi superstitii, trecerea unui copil mic printre ramurile unui artar ii asigura acestuia sanatate si o viata lunga.
Plantarea unui artar in fata unei case se credea are capacitatea de a opri liliecii sa patrunda in acea locuinta.
