Sindromul fariseului
Cred că ați observat deja cu toții că ori de câte ori îți expui o părere proprie, bazată pe propriile tale concluzii, obținute prin propria ta gândire… imediat apar câțiva indivizi care să-ți explice doct că greșești și că ar trebui să gândești și tu la fel ca restul lumii… că nu e bine să ai păreri personale. Eu îi spun atitudinii acesteia: sindromul fariseului.
Nu vreau să fiu rău cu fariseii. De cele mai multe ori, sunt oameni extrem de bine educați. Au citate celebre pentru a-și susține punctele de vedere. Și argumentează foarte bine. Dar… de fapt, nu sunt chiar punctele lor de vedere.
Sunt, aproape întotdeauna, punctele de vedere consacrate. Adică acele idei și concepte pe care tradiția socială le-a validat și la care aderă cei mai mulți oameni.
Fariseii sunt gardienii gândirii standardizate. Ori de câte ori „o iei pe arătură” și începi să gândești singur, apar fariseii să te aducă pe „drumul cel bun”.
Cu o atitudine superioară, de dascăl răbdător și binevoitor, fariseul îți va explica cum… și mai ales; ce anume!… trebuie tu să gândești. Te va face să te simți nesigur pe propria ta gândire… și va încerca să te facă să-ți fie jenă de propriile tale concluzii.
Cum adică să gândești tu singur?
Adică… tu te crezi mai bun decât personalitățile din care el are atâtea citate înțelepte??? Nu-i frumos…
Fariseul are el însuși o aură de respect. Oamenii obișnuiți îl apreciază pentru cunoștințele lui și pentru abilitatea cu care își argumentează punctele de vedere.
De regulă, fariseul este urmat cu reverență. Oamenii îl ascultă respectuos și te vor huidui dacă tu încerci timid să-ți exprimi dezacordul față de punctele sale de vedere. Nu are importanță ce argumente aduci tu.
Nu ideeile contează. Contează doar că tu ai îndrăznit să contești autoritatea ideilor standardizate.
Fariseul este gardianul acestora.
Imensul respect de care se bucură fariseul derivă din urmarea strictă a mentalităților consacrate. În esență, nu personalitatea fariseului contează. El oricum nu are o personalitate aparte.
Toții fariseii sunt la fel și au aceleași idei… adică: ideile standard. Ei sunt elementele de stabilitate ale metalului colectiv…
De cele mai multe ori, veți observa că oameni cu un grad decent de inteligență se transformă subit în farisei, atunci când sunt confruntați cu idei neobișnuite.
Nu acuratețea ideilor contează… ci tupeul de a gândi în afara limitelor standardizate de către societate.
Stai cumințel în limitele acceptate… că altfel vine nenea fariseul să te tragă de urechi…
NOTA
Fariseu – membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice”. Dar și figurat – „om ipocrit, fățarnic, prefăcut”, după dexonline.
După wikipedia „Fariseu a fost o grupare teologică, politico-religioasă în Iudaismul antic. Ea a existat în perioada celui de-al doilea Templu iudaic.
Fariseii au apǎrut ca grup distinct imediat dupǎ revolta Macabeilor(o familie de evrei patrioți din secolele II-I î.Hr., care au luptat pentru eliberarea Iudeei de sub dominația eleno-siriană seleucidă), fiind considerați descendenții spirituali ai Hasidienilor, conducǎtorii acelei revolte”.
