Sindromul maghiarimii:
A fi ungur a re-devenit o nevroza colectiva !!
De necrezut; Europa tot spera ca paranoia nationalista ce cuprinde periodic liderii partidelor extremiste din Ungaria si…Transilvania – inclusiv istoriografia hiperbolizata de sorginte maghiara ! – nu va fi potentzata de amestecul nefiresc cu viata politica. Ei bine, actualul premier al Ungariei, un fost fotbalist mediocru, beneficiar intensiv de burse „Soros Gyorgy„, fantazeaza prosteste printre povesti „scolare”, legende si spaime ancestrale asimilate de ungurime in ultimele valuri migratoare.
Cauzele migrarii si asezarii lor in Campia Panonica sunt controversate si astazi… Ei formeaza poporul european cel mai solitar, cu o istorie ciudata si o limba aparte, cu un comportament istoric controversat si o singuratate nationala „amestecata”. Este ceea ce se intampla si astazi, in fata migratiei alora, confirmandu-l pe istoricul lor Arthur Koestler, care scria: „Din aceasta singuratate exceptionalista se naste intensitatea ciudata a existentei nationale: Afi ungur, a ajuns o nevroza colectiva!”
Cititi ce indruga in aceste vremuri liderul lor… de azi, ORBAN Viktor, un individ cu reactii primiive si cu aere de „leader maxima” sau de diktator, cum ii spunea… prieteneste presedintele Juncker!
„Ungaria a fost un membru de onoare al marii familii europene timp de o mie de ani (!?) și este responsabiliatea sa istorică și morală să protejeze Europa (!!). Atunci când Ungaria își protejează frontierele, ea protejează Europa, a mai spus aberant Orban în parlament.
Ungaria luptă pe două fronturi — în timp ce protejează frontierele, trebuie de asemenea să lupte împotriva ‘‘politicii europene obtuze”.
Daca individul era …beat ori sub influenta prafurilor, mai ca avea o scuza… De trei ori minciuna!
Ungaria n-a aparat si n-a avut cum sa apere ditamai Europa 1.000 de ani! Exista o carte, scrisa de un istoric maghiar, S. Fenyes, intitulata Ungaria revizionista. Iata ce explica ungurul Fenyes despre „apararea Europei de catre unguri”.
Citez: „Acest popor „incult si necivilizat” (e vorba de romani) si boierimea lui lipsita de rutina politica, a sustinut, totusi, lupta contra turcilor cel putin cu 100 de ani mai mult decat ungurii, pentru ca invazia turceasca a inundat principatele romanesti inca din secolul al XV-lea, dar a sustinut lupta si a rezistat, pe cand Ungaria, la primul atac serios, s-a prabusit total pe Campia de la Mohacs, cazand intr-un somn letargic de 300 de ani. Ea, Ungaria, a murit in 1526 si nu s-a trezitcu adevarat decat la 1848.”
Ori romanii au avut in acest timp un Bsarab I, Stefan cel Mare, Ioan Voda, Mircea cel Batran, chiar Vlad Tepes, un Mihai VIteazul!
„Iar inainte de Mohacs, zice acelasi Fenyes, ungurii s-au luptat cu turcii doar vreo 70 de ani, doar sub Ioan de Hunedoara si Matei Corvin, care, dupa cum se stie, erau un roman; roman iar fiul lui, jumatate roman. Sub aceasta dinastie practic romaneasca, au reusit ungurii singurele lor victorii contra turcilor”.
L-am intreba pe Victor Orban, daca a uitat vreodata notiunea de „Pashalacul de la Buda”.
Da, Buda a fost pashalac turcesc peste 160 de ani! iar apoi ungurii au fost o natie-remorca, trasa la mal si acceptata de austrieci. Cum or fi putut… sa apere Europa de turci, cand ei insisi erau …pe bune, pashalic, numai Orban, in delirul sau, poate sa ne explice.
După invazia tătarilor din 1241, regele Béla al IV-lea a început un proces de reconstrucție a cetăților, consolidându-le cu ziduri de piatră, inclusiv a fortăreței Buda, următorii regi maghiari mutandu-se cu curtea lor în această nouă fortăreață. Astfel, importanța strategică, comercială și politică a Budei a continuat să crească. Carol Robert de Anjou s-a impus ca rege al Ungariei, iar încoronarea lui a avut loc la 27 august 1310 în Széfeshérvár. După acest eveniment, Buda a devenit reședința oficială a regelui maghiar și a curții sale. Infrant umilitor in Batalia de la Posada de catre Basarab I, Carol Robert si-a revenit greu. Urmat de regele Ludovic I au extins în mod semnificativ castelul Buda. 
De aici a fost condus Regatul Ungariei,prestanta castelului din Buda a sporit progresiv și în secolele XIV-XV, în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg, au fost realizate cele mai semnificative refaceri, fiind aduse materiale de construcții din Austra si Boemia.
Apogeul splendorii castelului din Buda a fost atins în perioada Renașterii din secolul al XV-lea,sub marele regele maghiaro-roman, Matia Corvin.
După moartea lui Matia, castelul și-a păstrat importanța până ce intreaga istorie maghiară a fost modificată în 1526, atunci când armatele otomane au învins definitiv oștile maghiare în Bătălia de la Mohács, iar regele Ludovic al II-lea a fost ucis în luptă.
Coroana maghiară a fost disputată de către voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya și principele german Ferdinand I de Habsburg, cei doi fiind încoronați ca regi ai Ungariei, adica un stramos al regelui Carol I (!!). In 1541 armatele otomane distrug întreaga rezistență maghiară și ocupa definitiv Castelul Buda, transformand orasul in Pashalic!!. Fortăreața a fost menținută apoi autoritar timp de aproape 175 de ani în mâinile turcilor, care au ocupat regiunea centrală a Ungariei și au păstrat aproape doua secole Principatul Transilvaniei ca un „stat” independent, vasal direct doar Sultanului!
După recuperarea fortăreței și a orașului din mâinile turcilor, castelul a fost reconstruit și restaurat deoarece multe ziduri, edificii și turnuri fuseseră transformate în ruine de loviturile de tun din timpul asediul Budei (1686). 
Istoria tulbure a cetatii continua, Castelul Buda fiind si ultimul bastion al forțelor Axei din „pseudo„- regatul ungariei regentului Horthy în timpul asediului din Budapesta din 1944-1945.Luptele cu arme grele și focurile de artilerie au transformat din nou palatul într-un morman de ruine.
Ca o ultimă soluție, fascistii unguri au încercat să spargă blocada sovietică, dar au eșuat complet, 90% dintre soldații lor rămânând în totalitate pe străzile din apropierea castelului.
Probabil rușii le cunoșteau planurile și au plecat imediat în urmărirea lor cu arme grele pentru a le bloca posibilele căi de salvare. Aceasta este considerată de către mulți istorici ca una dintre cele mai mari catastrofe militare din istoria maghiară, comparabilă cu coshmarul maghiar de la stalingrad!
Prof. DEAK ANDREI
