Sindromul Stockholm ne-a bagat in Europa medicala
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a anuntat ca a inceput demersurile pentru trimiterea in judecata a 35 de tortionari, vinovati de supunerea la chinuri inumane a sute de detinuti in perioada comunismului salbatic instaurat in Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Cele 35 de persoane investigate au detinut functii de conducere în aparatul represiv comunist si sunt suspectate de comiterea unor crime politice în timpul perioadei de trista amintire. Institutul detine toate datele de contact ai fostilor angajati ai Directiei Generale a Penitenciarelor, vinovati nu doar de uciderea victimelor, dar si de amputarea fiintei nationale.
Printre detinutii pe care i-au maltratat si ucis s-a aflat floarea intelectualitatii romanesti din vremea aceea; comunistii, in obtuzitatea lor criminala, au avut cel putin intuitia ca, anihiland personalitati uriase precum Iuliu Maniu, Mircea Vulcanescu, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Constantin Noicu, vor ingenunchia un popor derutat si vaduvit de reperele sale morale si intelectuale. Nu s-au inselat prea mult – dupa ce au facut curatenie, scena a ramas ocupata pentru mai bine de jumatate de secol si – ceea ce este mult mai grav – continua sa fie infestata si astazi – fie de specimenele decazute fatate de aparatul comunist, fie de urmasii lor securisti, deghizati in oameni de afaceri onorabili sau chiar de formatori de opinie.
Singurul neajuns al actului de justitie si reparatie initiat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului este ca puscariabilii au acum varste cuprinse intre 80 si 90 de ani.
Prilej pentru unii de a se induiosa de senectutea fostilor calai si pentru altii de a considera demersul perimat si fara folos. Ambele atitudini sunt gresite si traduc niste tare cumplite ale capacitatii romanesti de a-si incheia socotelile cu istoria. Faptul ca tortionarii sunt decrepiti si inspira, daca nu mila, macar respect confuz datorat varstei inaintate, nu-i absolva de bestialitatile comise pe vremea cand se aflau in puterea varstei. Instrumentele satanice care au aplicat experimentul Pitesti – fara egal in istorie prin violenta si perfidia instaurarii Raului – sunt vinovate pana in maduva oaselor pentru faptul de a fi servit un regim odios.
Daca supravietuitorii inchisorilor comuniste aveau, dupa Revolutie, puterea si nobletea morala de a-si ierta calaii, sistemul justitiar nu are nicio scuza pentru ca a taraganat atata amar de vreme aplicarea legii. Ca si cand n-ar fi fost de ajuns, diversilor presedinti ai patriei, printre care si cel actual, li s-a intamplat chiar sa decoreze – din erori sinistre sau din calcul pervers – sa decoreze pentru merite deosebite diverse bestii care au indoliat pe vremuri puscariile comuniste.
O fi tarziu, nepermis de tarziu, sa se faca dreptate, dar tarziul este termenul la care noi, romanii, facem de cand lumea ceea ce ar fi trebuit facut cu ani, cu decenii in urma. Este un act de dreptate, tardiv, pe care justitia il datoreaza memoriei celor care au pierit in sordidele temnite comuniste si chinurilor inumane pe care le-au invins supravietuitorii.
Desi apucaturile ne indeparteaza de valorile europene, cel putin intr-un domeniu am aderat puternic la valorile comunitare. Suferim excesiv de sindromul Stockholm, prin care psihiatrii definesc concubinajul psihologic contra naturii dintre victima si calaul ei. Doar ca noi am ridicat atractia asta de tratat medical la rang de precept judiciar. Propun sa ajustam terminologia medicala si sa imbogatim afectiunea sindromul Stockholm cu complicatiile Aiud, Pitesti, Gherla, Canal, Balta Alba.
Vifor Rotar
