Sistemul Patriot dat ucrainenilor până la urmă pe nimic, fără nicio compensație
Va să zică săptămâna aceasta bățoșenia dulapului sibian se surpă în final în fața nesimțirii inimaginabile a micului dictator de la Kiev, care și-a permis să admonesteze România via Washington, prin senilul locatar de la Casa Albă, că, vezi Doamne! nu-i dăm pe moca sistemul Patriot. De unde până mai ieri Iohannis declama ritos că nu va lăsa România fără apărare antiaeriană, „este inacceptabil!” spunea el, iată că la români e ca la români, iar inacceptabilul de ieri poate fi foarte bine acceptabilul de astăzi. Zis și făcut, oroarea aia de instituție care validase ilegal de legalitate protocoalele funeste dintre SRI și Justiție, adică CSAT, a decis că ne putem dispensa de un Patriot pentru că și-așa celelalte sisteme pe lângă cel funcțional, trei la număr, nu sunt operaționale, iar alte trei nici n-au sosit în țară, deși tot programul de înarmare cu așa ceva a costat binișor peste 7 miliarde de dolari. De ce nu le-a operaționalizat Armata, este o altă întrebare scormonitoare, pentru că a lăsa țara fără apărare antiaeriană, când inadecvata Armată a generalilor noștri de pace fălcoși și burtoși le are în depozit nedesfăcute de ani de zile, sună oarecum a neglijență, a se citi lene, cu iz de trădare de țară. Dovadă că toate programele de înzestrare ale Armatei Române sunt doar irosire în neant a banilor țării, căci oricum românii nu vor beneficia de apărarea militară adecvată, ce se presupune că ar trebui să furnizeze sculele militare respective. Tocmai din această cauză decrepitudinea instituționalizată de la Casa Albă, Joe Biden, a avut un argument valid, anume acela că trebuie să dăm ucrainenilor un Sistem Patriot pentru că și așa le ținem în depozit și nu ne trebuie.
Am primit mulțumiri precum acelea azvârlite saltimbancilor pentru maimuțăreli
Mai rămâne și sclifoseala mediatizată a sibianului, înalt cât podurile pline cu slănină ale caselor sale din Sibiu, anume că „Dacă dăm sistemul trebuie să primim ceva în schimb!”. Ei bine n-am mai primit altceva decât oarece mulțumiri, și acelea cu jumătate de gură și bineînțeles zâmbetul disprețuitor al lui Zelensky, care și-a confirmat încă o data constatarea sa mai veche, anume că românii sunt proști de împung și merită jecmăniți.
Este trădare de țară să donezi unei entități statale străine și adversare României, cu care nu avem niciun tratat de asistență militară, din apărarea antiaerienă a țării, care a costat de ne-a usturat la buget?
Mai mult, referatul de analiză al MApN care a constatat inoportunitatea cedării Sistemului Patriot Ucrainei, realizat de comandamentul apărării antiaeriene, a dispărut pur și simplu din documentația pentru ședința CSAT, semn că ministrul Apărării Tîlvăr l-a făcut pierdut la ordinul premierului sau al președintelui, eventual pentru a nu deranja decizia președintelui Iohannis de a înstrăina sistemul.
Avizul negativ al MApN există însă și a fost confirmat și de președintele Iohannis, și de premierul Ciolacu, și de ministrul Apărării, Tîlvăr, iar Tîlvăr va trebui să răspundă probabil pentru ascunderea sa. Asta pentru că omisiunea prin ascundere a unui document vital pentru apărarea țării frizează infracțiunea de trădare de țară. Și-apoi, CSAT, conform Legii 415/2002 nu are dreptul de a dona tehnica militară necesară apărării țării, ci are atribuții de organizare și funcționare a apărării țării, în conformitate cu tratatul NATO și cel de aderare la UE. Nicidecum în confluență cu state foste republici sovietice cu care nu avem tratate de asistență militară.
Parlamentul României, ignorat de CSAT în problema armamentului necesar apărării țării
Orice achiziție de armament în valoare de sute de milioane de euro, dar mai ales în valoare de miliarde, trebuie obligatoriu aprobată de Parlamentul României. Evident și cadorisirea de asemenea mijloace militare la asemenea valori unor țări terțe, în special nealiate cu România, trebuie aprobată de Parlament.
În prezent nu există o lege în România care să stipuleze cadrul legal al ajutorării Ucrainei. Este acest fapt de o asemenea gravitate, adică ignorarea propriei legi de funcționare de către CSAT, un indiciu temeinic al comiterii infracțiunii de trădare de țară?
Probabil că da, dar cine are chef s-o constate în bantustanul România Educată, iar acum România Dezarmată, că parchetele militare n-au făcut altceva timp de 34 de ani decât să mușamalizeze și să îngroape dosarele deranjante pentru Putere.
Iată că nu foarte departe de noi, în Slovenia, noul guvern suveranist a lui Fico a decis că fosta guvernare care tot așa ca noi cadorisise tot Ucrainei pe veresie avioanele Mig29 ale țării și sistemul antiaerian, singurul de care dispunea Slovacia: Fostul executiv interimar apropiat fostei preşedinte liberale Zuzana Caputova oferise Kievului mari cantităţi de arme şi muniţii, inclusiv toate cele 13 avioane de vânătoare MiG-29 şi singurul sistem antiaerian S-300 din dotarea forţelor aeriene slovace, potrivit Cotidianul.
Progresiștii își trădează țările oriunde se înșurubează la Putere
„Sunt convins că (Jaroslav) Nad a trădat Slovacia”, a declarat vineri secretarul de stat din Ministerul slovac al Apărării, Igor Melicher, membru al formaţiunii premierului Fico, partidul social-democrat Smer-SD. „Ministerul Apărării formulează o plângere penală pentru suspiciunea comiterii delictelor de sabotaj, trădate, abuz în serviciu şi neîndeplinirea obligaţiilor unui funcţionar public”, a anunţat acelaşi secretar de stat.
Iată deci că se poate să se constate trădarea de țară, infracțiune care nu se prescrie niciunde în lume, chiar dacă scelerații care văduvesc țara de apărarea adecvată nu mai sunt la putere. Iar dacă Iohannis se va refugia în Germania într-un viitor nefast pentru el, unde are și părinții, dar și probabil cetățenia, Tîlvăr și Ciolacu n-au unde se refugia dacă nu mai sunt la putere.
La întrebarea formulată retoric de același Cotidianul, „De ce Polonia a putut să refuze (cedarea Sistemului Patriot Ucrainei n.n.) și România nu, cel mai adecvat răspuns ar fi acesta: Pentru că Polonia l-a refuzat și pe Hitler înainte de invazia germană în 1 septembrie 1939, apoi pe Stalin la Ialta, iar România nu”.
Așa că nu avem a ne compara cu polonezii, mai trebuie să creștem și să ne facem un transplant de patriotism și de demnitate pentru a fi la fel ca ei.
Slugile care ne conduc acum nu s-au șters încă de praful strâns de secole peste caftanele boierești, degrabă închinătoare la Înaltele Porți, oricare ar fi fost acelea. Acest praf ni s-a așezat și pe minte, nu numai pe genunchi, iar nouă ne place să adăstăm așa pe culoarele istoriei, prăfuiți și nesemnificativi.
Libiu Mateescu
