SIVA – unul din obiceiurile romanesti ce vine din neolitic
Obiceiurile romanesti din preajma solstitiului de iarna pastreza amintirea jertfirii violente a zeului adorat prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, taiat si incinerat simbolic in noaptea de Craciun, cu taurul, reprezentat de o masca, Capra, Brezaia, Turca sau Borita care, dupa ce insoteste unele cete de colindatori, este omorata simbolic si, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitica a spiritului graului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).
Porcul a devenit, datorita prolificitatii ridicate (gestatie scurta, de numai trei luni, trei saptamani si trei zie si numarul mare al purceilor fatati ), simbol al spicului de grau.
In antichitate, el a fost asociat cu divinitatile vegetatiei: Demeter, Persefona, Attis, Adonis, Osiris, Dionysos.
Adoratorii zeului Attis si, probabil, adoratorii zeului Adonis refuzau sa manance carne de porc, intrucat acesta intruchipa zeul insusi. Atitudine ambigua fata de porc au avut si evreii, despre care grecii antici nu au putut sa-si dea seama daca acestia detestau sau mai degraba adorau controversatul animal.
Desi pocul era considerat in vechiul Egipt un animal dezgustator, oamenii il jertfeausi il mancau ritual, o singura data pe an, in cinstea zeului Osiris.
Dupa multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, romanii ii pastreaza amintirea cultului preistoric: il sacrifica ritual la Ignatul Porcilor ( 20 decembrie ), din corpul lui se prepara alimente rituale (carnatul, bundaretele, piftia), I se imita glasul cu un instrument special, numit surla, apare in folclorul de mare vechime precum jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) si, mai ales, are o colinda speciala, numita Siva, numele marelui zeu indian Shiva.
Obiceiul Siva, structurat dupa modelul vechilor colinde romanesti, este practicat in noaptea de Revelion sau in ziua Anului Nou.
Cunoscuta masca a colindatorilor, imbracata si jucata de un fecior ( Capra, Turca, Cerbul etc. ) este inlocuita cu capul impodobit al porcului jertfit la Ignat. De remarcat este faptul ca obiceiul a fost atentat in Europa numai la romani si aromani, iar in Asia, la indieni. Obiceiul, care are o bogata sinonimie locala sau zonala (Siva, Puiul Sivei sau, prin contopire cu Vasile, Vasilca, Sila), cuprinde, in esenta, aceleasi secvente rituale si ceremoniale: expunerea divinitatii gatite cu inele, cercei, bratari, flori in fata ferestrei sau in casa colindata; colinda cantata care nareaza viata Sivei in Raiul din padurile de fag si stejar, coborareain vale pentru a bea apa; moartea violenta si incinerarea corpului; judecarea Sivei de un juriu in care apar, adesea, Batrunul Craciun, Maica Precesta; urarea “La multi ani !” si primirea darului.
Colindul cu Siva a fost preluat in ultimul secol, asemanator si altor obiceiuri (Umblatul cu Ursul, Paparuda), de tigani si transformat in sursa de castig.
