Societatea tzivilă cu epoleții pe sub haine…
Suntem somati mereu că e firesc şi democratic ca atât guvernul, cât şi parlamentul să aibă un dialog mereu viu cu societatea civilă, pentru că legilesi autoritatile noastre trebuie să treacă printr-o necesară dezbatere publică în care societatea civilă …purificatoare să fie consultata.
Forţând grosolan Constituţia, preşedintele României a convoacat insa „societatea Lui civilă” si în vederea numirii unui premier.
Mai mult, dl. Ciolos a fost aclamat ca fiind emanat de societatea civilă şi miniştrii săi „tehnocraţi” au considerat necesar să îşi invoce un pedigree de „societari civili”, pentru a-şi ascunde partizanatele politice. Însă prin societate civilă s-a înţeles nu dimensiunea „civilă” şi civică a societăţii, adică tot ceea ce nu ţine de autoritatea statală, care, vezi Doamne, se poate opune tiraniei Statului.
Se face în schimb o sinonimie şchioapă între societatea civilă şi o listă de organizaţii non-guvernamentale, cu agende bine prestabilite, multe dintre ele foarte precis conturate ideologic, chiar finanţate direct, sau dependente de protecţia Statului, ori a unor sponsori cunoscute!
În schimb, se refuză acceptarea ca partener din societatea civilă tocmai a instituţiei celei mai reprezentative pentru gândurile, idealurile şi identitatea societăţii româneşti. Biserica.
Biserica Ortodoxă Română, dar şi celelalte confesiuni creştine şi religii prezente în România sunt expresia gândurilor, idealurilor şi valorilor majorităţii zdrobitoare a cetăţenilor români.
Cu toate acestea, Statul preferă ca „societate civilă” nu Biserica, nu cultele religioase, ci o listă de organizaţii non-guvernamentale. Motivul invocat este acela că Statul este laic şi neutru religios. De aceea, când auzim vorbindu-se despre „societatea civilă” din România şi nu imediat vorbindu-se si despre Bisericile şi religiile din societatea noastră, tare ne este teamă că, de fapt, auzim …pe ocolite, despre cu totul altceva.
Ce? Trebuie să ne uităm la finanţatorii acelei „societăţi”: Societatea deschisa a domnului Soros, care a actionat si impotriva Presedintelui Trump, uneori anumite ambasade, diverse cercuri de interese.
Rămâne să stabilim singuri şi pentru fiecare caz în parte cât de „civile” şi cât de româneşti sunt aceste societăţi…(ddr)
Forţând grosolan Constituţia, preşedintele României a convoacat insa „societatea Lui civilă” si în vederea numirii unui premier.
Mai mult, dl. Ciolos a fost aclamat ca fiind emanat de societatea civilă şi miniştrii săi „tehnocraţi” au considerat necesar să îşi invoce un pedigree de „societari civili”, pentru a-şi ascunde partizanatele politice. Însă prin societate civilă s-a înţeles nu dimensiunea „civilă” şi civică a societăţii, adică tot ceea ce nu ţine de autoritatea statală, care, vezi Doamne, se poate opune tiraniei Statului.
Se face în schimb o sinonimie şchioapă între societatea civilă şi o listă de organizaţii non-guvernamentale, cu agende bine prestabilite, multe dintre ele foarte precis conturate ideologic, chiar finanţate direct, sau dependente de protecţia Statului, ori a unor sponsori cunoscute!
În schimb, se refuză acceptarea ca partener din societatea civilă tocmai a instituţiei celei mai reprezentative pentru gândurile, idealurile şi identitatea societăţii româneşti. Biserica.
Biserica Ortodoxă Română, dar şi celelalte confesiuni creştine şi religii prezente în România sunt expresia gândurilor, idealurilor şi valorilor majorităţii zdrobitoare a cetăţenilor români.
Cu toate acestea, Statul preferă ca „societate civilă” nu Biserica, nu cultele religioase, ci o listă de organizaţii non-guvernamentale. Motivul invocat este acela că Statul este laic şi neutru religios. De aceea, când auzim vorbindu-se despre „societatea civilă” din România şi nu imediat vorbindu-se si despre Bisericile şi religiile din societatea noastră, tare ne este teamă că, de fapt, auzim …pe ocolite, despre cu totul altceva.
Ce? Trebuie să ne uităm la finanţatorii acelei „societăţi”: Societatea deschisa a domnului Soros, care a actionat si impotriva Presedintelui Trump, uneori anumite ambasade, diverse cercuri de interese.
Rămâne să stabilim singuri şi pentru fiecare caz în parte cât de „civile” şi cât de româneşti sunt aceste societăţi…(ddr)
