Sorin Ilieşiu – o secatura comunista, travestita în anticomunist!
Cînd spune că a fost doar un „Membru ordinar al PCR”, cum se descrie într-un CV, Sorin Ilieşiu este modest. El a fost unul dintre propagandiştii ideologiei comuniste, căreia i-a închinat toată ‘capacitatea’ sa creatoare. Iată filmografia sa de pînă în 1989, aşa cum o descrie chiar Ilieşiu:
– 1980: FAMILIA MEA. Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1981. Notă: film de propagandă comunistă despre Şantierul naţional al tineretului – Rovinari, Gorj.
– 1981: CELE MAI FRUMOASE CLIPE (10 min), Romaniafilm. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1981. Notă: film de propagandă comunistă despre Şantierul naţional al tineretului – Combinatul siderurgic Galaţi.
– 1982: CENACLUL FLACĂRA (80 min), Romaniafilm. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Notă: film de propagandă comunistă despre Cenaclul Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu.
– 1986: CUNUNA DE LAURI (80 min). Notă: film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional “23 August”.
– 1987: SĂRBĂTOARE ÎN MAI (Imn pentru primăvara ţării). Notă: film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti.
– 1981: RĂMÂN CU TINE (80 min), Româniafilm. Notă: film de propagandă comunistă despre cooperativizarea în agricultură.
– 1984: O LUMINĂ LA ETAJUL ZECE (80 min), RomâniaFilm. Festivalul Naţional al Filmului, Costineşti 1985. Notă: film de propagandă comunistă despre debutul “Epocii Nicolae Ceaşescu”.
– 1986: FIGURANŢII (90 min), Româniafilm. Notă: film de propagandă comunistă despre debutul regimului comunist în România.
Şi tocmai acest propagandist credincios al PCR şi al comunismului, care şi-a dedicat „talentul” pentru intoxicarea tineretului cu omagiile sale la adresa lui Nicolae Ceauşescu, vine acum să propuna ridicarea unor monumente anticomuniste şi chiar să genereze legi care-i condamne la 10 de închisoare pe cei care ar îndrăzni să se asocieze în formaţiuni care ar avea numai un „caracter comunist”? Nu e asta cea mai cruntă blasfemie la adresa adevăraţilor luptători împotriva comunismului?Toată zbaterea acestui propagandist al comunismului este ca şi cum ar veni acum Ana Pauker şi ar condamna comunismul, ba chiar i-ar băga în închisoare pe cei care s-ar înscrie într-un partid „cu caracter comunist”!
Cum să nu-ţi vină să-l iei de guler pe acest oportunist ? Încercînd să ne stăpînim limbajul, îl cităm pe scriitorul Ioan Stanomir, care-l descrie astfel pe acest măscărici: „Sorin Ilieşiu este un Coriolan Drăgănescu contemporan: profetul auto-desemnat al luptei anticomuniste este coleg de partid cu venerabilul Ion Iliescu. În România condusă de PSD-ul lui Liviu Dragnea, crucea cu beculeţe a lui Sorin Ilieşiu este încununarea kitschului patriotic.
Desfigurarea ţesutului urban este justificată prin apelul la memorie. Iar memoria victimelor este doar soclul pe care se aşează ambiţiile de profet ale lui Sorin Ilieşiu şi ale colegilor de parlament.
Becurile de pe cruce vor fi apoteoza unei Românii pentru care demnitatea şi curajul capătă alura sintetică a unui culoar de centru comercial. Iuliu Maniu, Ion Mihalache sau Dinu Brătianu sunt, în fine, onoraţi prin ghirlandele de metal ale lui Sorin Ilieşiu”.
P.S. Acelaşi Sorin Ilieşiu a fost, înainte ca Antonescu să-l bage în Parlament, sluga credincioasă a lui Kalnoki, un îmbogăţit al retrocedărilor din Ardeal, căruia, la fel ca şi lui Nicolae Ceauşescu, Ilieşiu i-a făcut cîteva filme de propagandă. Ilieşiu nu ştia că acesta este strănepotul Contelui Kalnoki, cel care trimitea Notele informative despre Societatea „Carpaţii” şi Mihai Eminescu, prin care cerea condamnarea celor care doreau unirea Transilvaniei cu România! Prostia şi grandomania au făcut totdeauna casă bună.
Dar cum de l-au primit la sin ,imedit dupa 1990, „anticomunistii” de profesie de la GDS,
care si-au aruncat repede pe foc carnetele de partid,dupa ce fusesera trimisi cu burse
prin „Haidelberguri”, ca sa descopere la sursa „putreziciunea” capitalista?