Spectatori și actori fără voie în teatrul proștilor
În articolul dedicat fenomenelor generate de Yen Carry Trade, îmi exprimam îndoiala că în urma creșterii dobânzii, operate de Banca Japoniei, se va prăbuși SUA, dar tot atunci spuneam că „avem de-a face cu un al doilea glonț tras în animalul hăituit(primul glonț fiind reprezentat de falimentele bancare de anul trecut)”.
Cu toate că am avut dreptate, cineva ar putea să-mi reproșeze că am fost mult mai pesimist decât „mi-ar permite legea”. Realitățile pieței ne spun o cu totul altă poveste.
De la minimul din 5 august, în doar opt sesiuni de tranzacționare s-a recuperat o capitalizare de peste 4.4 trilioane. După ce scăzuse cu 8% față de maximul din 31 iulie, până pe 15 august piața americană a acoperit 96% din pierdere, iar acum se află în teritoriu pozitiv!
Să mai zică ceva ticăloșii ca mine care văd doar fenomene negative peste Ocean!
Într-adevăr, cârcotașii vor constata că piața se află încă sub maximele absolute, consemnate în 16 iulie. Dar, la fel de adevărat este că suntem înscriși pe o cursă de creștere, iar recuperarea nu mai pare a fi o problemă. De altfel, e vorba de doar -1.99% față de acel maxim! Iar dacă vreți un argument tehnic, vă voi spune că se vede limpede un alt fenomen, acela al scurtării corecțiilor. Dacă în aprilie am avut 6 zile de corecție, acum am avut doar 3! Să nu privim însă superficial: corecție s-a înregistrat la nivelul companiilor din Big Tech, celelalte titluri tranzacționate fiind lovite marginal. Așadar, a fost o corecție atipică. Ceea ce ne poate face să tragem concluzia că piața americană e absolut invulnerabilă.
Doar că ăștia ca mine au prostul obicei să se uite și la fundațiile unei case înainte de a o cumpăra. Ce vedem noi prin structura economiei americane?
În primul rând revizuiri după raportări! V-am prezentat mecanismul, astfel încât acum nu voi insista decât asupra cifrelor. Producția industrială a scăzut în iulie cu 0.64%, iar datele din iunie au fost revizuite cu 0.43% în jos!!! Privind în context constatăm că avem o stagnare industrială a SUA: față de 2019 avem o creștere industrială de doar 0.1%!!!
De fapt treaba e mai adâncă întrucât de cel puțin 10 ani nu se poate identifica un trend clar al producției industriale americane. Fac precizarea pentru deștepții care-mi spuneau baliverne referitoare la „creșterea industrială a SUA”, la „inevitabila renaștere industrială” generată de re-internalizarea producției. Luați cu lămâie, dragii mei, deoarece realitatea vă indică întotdeauna altceva față de ceea ce ventilează propaganda.
Structura economiei americane este una mai degrabă precară. Față de începutul anului, singurele domenii care sunt pe plus sunt
* microelectronica(3.9%),
* rafinarea petrolului(+4.6%),
* producție aerospațială(+2.6%) și
* chimie(+0.6%).
În rest e roșu peste tot!
În special mi-a atras atenția scăderea bruscă a prețului la lemn, cu 80% în doi ani! E o cifră catastrofală. De fapt acesta este un indicator esențial pentru zona construcțiilor, indicându-ne fără drept de apel că sectorul se află într-o deteriorare masivă. Mai țineți minte obsesia analiștilor americani pentru sectorul imobiliar chinezesc? Într-adevăr, acolo am avut „salturi peste cal” destul de mari, dar acestea nu se compară cu teribilismul pieței americane, unde absolut totul e fake. Cel puțin la chinezi numărul imobilelor existente este sub necesarul pieței, astfel încât, în cel mai rău caz, statul le poate prelua și distribui celor care au nevoie de locuință, câștigându-se mai multă solidaritate și coeziune la nivel social.
Revenind la americani, nu ne mai miră contracția cu 6.6% a industriei mobilei și cu 5.9% a materialelor de construcții(ambele cifre sunt „an pe an”).
De asemenea, industria metalurgică a depășit zona de stagnare, intrând pe teritoriu negativ cu un procent de 1.3%!
Așadar, văzând toate aceste realități, din nou ne întrebăm obsesiv de unde e atâta optimism pe piață?
Nu-i optimism, e fake.
E concertul menit a distrage atenția participanților că Titanicul se scufundă. Sau, ca să fiu mai în spiritul timpurilor pe care le trăim, vă voi spune că asistăm la cel mai mare spectacol cu proști din istorie. E de departe cel mai mare și, cu siguranță, ne va lovi la modul tragic. Chiar dacă pare paradoxal, întrucât proștii au rolul de a-i face să râdă pe cei care le percep prostia, în realitate, atunci când ajungi să trăiești sub zodia prostului, totul devine tragic.
Să vă mai spun cât de proști erau agitatorii partidului comunist înainte de 1989 sau ce catastrofe de prim-secretari avea România? Nu e nevoie deoarece, dacă strâng perlele emise de aceștia, aș putea câștiga premiul pentru cea mai reușită carte umoristică. Dacă însă te aflai în tensiunea acelor vremuri, prostia căpăta o dimensiune tragică, fără a mai avea nicio notă umoristică.
Așa e acum pe piețele de acțiuni unde cretinii, pentru a coafa desfigurata economie americană, au reușit să monteze cea mai mare bulă din istorie umanității. Care, atenție!, continuă să crească.
„Dacă au ei banii, oricum fac ce vor!” – îmi vor replica unii de pe margine. Hmmm, păi tocmai aici e problema. Cu cât piața de valori mobiliare este mai ridicată, cu atât mai mult FED nu va putea acționa.
Să vă explic: nu poți aduce în față argumentul unei „recesiuni iminente” în condițiile în care cotațiile bursiere se află pe maxime istorice. Astfel, FED-ul nu are argumente necesare pentru a scădea dobânda de intervenție.
Citesc că, în urmă cu o săptămână, într-un sondaj aproximativ 70% dintre intervievați considerau că în septembrie se va opera o scădere de 0.5% a dobânzii de intervenție. Acum sunt sub 30% cei care cred asta.
Șmecheria însă e alta: Trezoreria are nevoie de lichidități pentru a finanța deficitul de 2.3 tln $, lichidități care nu există în piață deoarece sunt absorbite în bula bursieră.
O scădere de 0.5% operată de FED, va aduce bani în piață, dar acești bani nu vor ajunge la Trezorerie și aici e buba mare! Cu alte cuvinte, s-a cam ajuns la fundul buzunarului și nu prea mai ai cum să operezi pentru a mișca treburile în direcția în care vrei. Pe de o parte poza frumoasă a Bursei te ajută, dar pe partea cealaltă te duci cu Bugetul la vale pentru că nu mai sunt bani și rata ridicată a dobânzii bagă în groapă statul american. Cu alte cuvinte, S-A AJUNS LA FINAL.
Pentru a muta banii din piață în Trezorerie e nevoie de instaurarea panicii. De aceea, la momentul actual prăbușirea piețelor e în interesul statului american. Nu doar că fondurile se vor îndrepta isteric spre Trezorerie, deoarece așa sunt învățați managerii de fonduri la școală, dar „iminența unei recesiuni” va da FED-ului motivele necesare pentru scăderea dobânzii de intervenție și sporirea lichidităților pentru hrănirea hămesitului animal bugetar american.
Acesta este motivul care mă face să cred că, până în septembrie, vom avea o spargerea bulei mult prea umflate a acțiunilor. Nu mai e mult!
Ceea ce știu sigur e că acest spectacol al proștilor va lăsa urme adânci și va conduce la reconfigurări radicale politice, economice și geopolitice. Se va dovedi încă odată că socoteala de-acasă nu se va potrivi deloc cu cea din târg. Dar despre aceasta vom mai avea prilejul să discutăm.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
