Spionaj la Cotroceni – Saftoiu vindea coruptilor informatii!?
Într-o emisiune a postului B1TV, fostul președinte Traian Băsescu a declarat că fostul său purtător de cuvînt, Adriana Săftoiu, a fost înlăturată din funcție pentru că își crease o clientelă în mediul politic și cel de afaceri căreia îi vindea, pe bani, informații de la Palatul Cotroceni.
Întrebat de Ion Cristoiu cum comentează acuzația adusă în 2006 de fostul ministru al Apărării, Teodor Atanasiu, potrivit căreia aceasta sifona către anumite trusturi de presă informații de la Președinție către presă, Băsescu a declarat: ”De asta a plecat Adriana Săftoiu de la Cotroceni. Nu sifona numai către trusturi de presă. Avea clientela ei, către care sifona, avea și în mediul de afaceri, și oameni corupți către care sifona lucruri din Cotroceni”. Băsescu a declarat că afirmațiile sale nu sunt simple acuzații, existînd probe clare în acest sens: ”Sunt stenograme. Cînd ne-am despărțit, ne-am despărțit pentru asta, pentru distribuția de informații pe cînd era consilier, nu pentru cartea Adrianei Săftoiu sau pentru ce își imagina ea la vremea aia. Probabil cîștiga un ban, nu știu de ce o făcea” a mai punctat fostul președinte. El a refuzat să dea mai multe detalii despre stenogramele respective, spunînd doar că ”nu are relevanță ce există, eu știu doar că nu vorbesc degeaba”.
Declarațiile lui Traian Băsescu, în premieră după 2006-07, reprezintă nu simple picanterii, ci o bombă politică de proporții, cu implicații severe asupra siguranței naționale, după cum vom arăta imediat, cu atît mai mult cu cît fostul președinte a făcut în emisiunea de aseară și alte afirmații stupefiante.
Să reamintim faptele: în iulie 2006, în două apariții în media, ministrul liberal al Apărării, Teodor Atanasiu, a acuzat-o pe Adriana Săftoiu, purtător de cuvînt și consilier prezidențial cu rang de ministru, că ar sifona informații de la Cotroceni către anumite trusturi de presă, lucru pe care liberalul a insinuat că le-ar fi aflat de la serviciul de informații al armatei, aflat în subordinea sa.
Imediat, Săftoiu a depus la Parchetul Militar o plîngere penală contra ministrului, susținînd că nu a amenințat siguranța națională a României, astfel că acesta nu era îndreptățit să dispună ori să accepte culegerea de informații despre activitatea sa.
În urma depunerii acestei plîngeri, președintele Traian Băsescu a dispus, prin decret, suspendarea din funcție a ministrului Apărării:
”In temeiul prevederilor art. 100 alin. 1, art. 109 alin. 2 din Constitutia Romaniei, republicata si art. 21 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata, preşedintele României, Traian Basescu, a semnat, astazi, 12 septembrie a.c., decretul de suspendare a domnului Teodor Atanasiu din functia de ministru al Apararii.
Presedintele Traian Basescu considera necesara suspendarea domnului Teodor Atanasiu din functia de ministru pentru a indeparta orice suspiciune de influentare a anchetei avand in vedere declansarea procedurii de urmarire penala impotriva domnului Atanasiu.
Procedura de urmarire penala ar putea implica audierea unor persoane din cadrul Ministerului Apararii, aflate in subordinea ministrului, fapt ce ar putea conduce la o influentare a demersului procedural.
Departamentul de Comunicare Publică -12 Septembrie 2006” se arăta în comunicatul oficial.
În replică, Atanasiu a cerut Curții de Apel București să suspende decretul prezidențial, fiind refuzat, însă. La data de 6 octombrie 2006, Secția Parchetelor Militare a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Teodor Atanasiu, dar președintele Băsescu a refuzat să-l repună în funcție. Pe 25 octombrie 2006, în a 44-a zi de la suspendarea sa din funcția de ministru al Apărării, Teodor Atanasiu a demisionat, declarând că “cel mai deștept cedează”.
„Prin gestul meu de demisiona, doresc să întrerup criza de la minister și, în același timp, să-i răpesc președintelui plăcerea de a mă demite. Nu vreau ca Traian Băsescu să își îndeplinească nici unul din primele trei obiective personale: alegeri anticipate, demiterea primului-ministru sau demiterea ministrului apărării.” a spus el.
După numai cîteva luni, a căzut bomba: Adriana Săftoiu, cel mai apropiat consilier al președintelui, a părăsit, la rîndul ei postul, fără o motivație prea clară.
Atanasiu nu a mai revenit, vreodată, în vreun post de ministru, pînă azi rămînînd cu povara comiterii unui abuz în funcție, fie și numai moral, a cărui victimă a fost Adriana Săftoiu.
În lumina ultimelor dezvăluiri ale expreședintelui Băsescu, dacă ele sunt corecte, situația se complică devastator, iar scandalul se relansează.
Afirmațiile sale confirmă nu doar că Adriana Săftoiu sifona informații, exact cum acuza Atanasiu, dar era mult mai grav de atît, ea vînzînd pe bani informații către corupți, adică oameni care afectează, prin definiție, siguranța națională.
În aces caz, plîngerea penală a Adrianei Săftoiu devine ceea ce se chema în Codul Penal, un denunț calomnios la adresa lui Atanasiu.
În realitate, Direcția de informații a armatei avea motive foarte obiective să o urmărească pe consiliera în exercițiu, exact invers decît scrisese ea în plîngerea penală.
În aceeași perioadă cînd Adriana Săftoiu își crease o veritabilă clientelă politico-afaceristică pentru informații secrete de la Cotroceni, soțul său deținea funcția de director al SIE.
Întrebare: oare informațiile vîndute ”probabil pe bani” de către Adriana Săftoiu unor grei ai afacerilor, politicii și chiar unor mari corupți erau simple bîrfe de culoar, ori secrete de serviciu, de stat, militare șamd, inclusiv provenind din CSAT, al cărui membru era soțul său?
Ceea ce înseamnă, efectiv, spionaj după toate regulile manualului, mai ales că e greu de crezut că acei corupți de care vorbește Băsescu ar fi fost interesați de cît whisky bea zilnic președintele; cel mai probabil vizau informații suficient de grele pentru a-l putea șantaja pe președinte în caz de ananghie.
Claudiu Săftoiu, director al SIE, știa la acea vreme despre rețeaua de spionaj pusă pe picioare de soția sa?
De asemenea, în lumina noilor dezvăluiri, a fost demisia lui Săftoiu de la SIE cu adevărat determinată de scandalul unor declarații, ori acestea au fost doar o acoperire controlată pentru decizia lui Băsescu de a se descotorosi, concomitent, de ambii soți Săftoiu, survenită în interval de zece zile, în martie 2007?
Cum a fost posibil ca un consilier prezidențial cu rang de ministru să-și creeze, meticulos, o întreagă rețea de clienți pentru vînzarea de informații, în condițiile în care președinția e supravegheată permanent de cel puțin trei servicii secrete, SRI, SPP și STS?
Dar, cu adevărat marea întrebare, este: cînd anume a aflat Traian Băsescu despre spionajul la nivel înalt practicat de Adriana Săftoiu? Înainte sau după episodul Atanasiu?
Dacă știa dinainte, rezultă că șeful statului l-a executat politic pe Atanasiu știind perfect nu doar că e nevinovat, ci chiar că acesta e un om de bună credință, care a acționat în interesul statului contra unui personaj de la vîrf cu activități dubioase.
Dacă a aflat abia după scandalul Atanasiu, președintele avea datoria să-i prezinte ulterior scuze liberalului, a cărui carieră fusese brutal întreruptă sub o acuzație mincinoasă.
Nu s-a întîmplat asta.
Încă și mai spectaculos, Traian Băsescu a făcut aseară o afirmație halucinantă, negînd categoric că l-ar fi revocat ori suspendat pe Teodor Atanasiu în 2006: ”Eu nu mi-am permis să-l revoc pe Atanasiu, el nu a rezistat presiunii și a demisionat”. Contrat de moderatorul emisiunii cu informația că, totuși, l-a suspendat din funcție, Băsescu a declarat răspicat: ”Nu e adevărat, niciodată nu l-am suspendat pe Atanasiu”.
Întrucît decretul de suspendare e publicat mai sus, se naște întrebarea de ce ține morțiș Băsescu să ia distanță de scandalul Atanasiu? Se teme cumva de eventuale repercusiuni chiar și după aproape zece ani?
În fine, să mai spunem că, în mod firesc, după ultima emisiune, Adriana Săftoiu ar trebui să depună imediat o plîngere contra lui Traian Băsescu, similară celei contra lui Atanasiu din 2006, mai ales că acuzațiile sunt, de această dată, de o gravitate incomparabil mai mare. (Bogdan Tiberiu Iacob)
