Strabismul sindical si cum se corecteaza el
Ministerul Muncii – iata o institutie nedrept de nebagata in seama de presa si ocolita de scandaluri groase in raport cu rolul pe care urmeaza sa-l joace in Europa. Chiar si in conditiile in care omologii straini ai ministrului roman al Muncii sunt cei ce anunta public restrictiile la care ii vor supune pe lucratorii romani dupa 1 ianuarie 2007. Britanicului John Reed sau membrilor altor cabinete alogene le dau replica ba presedintele Traian Basescu, ba vreo organizatie patronala, in vreme ce ministrul Gheorghe Barbu tace chitic si nu gaseste nimic de obiectat cand oficialii straini inchid pietele muncii cu lacat in fata valului preconizat de lucratori romani.
Abia zilele trecute am inteles de ce n-avea ministrul Barbu timp sa sustina cauza romaneasca pe santierele, plantatiile si in halele de peste granita. Omul era ocupat sa moseasca venirea pe lume a unui document vital pe piata muncii, incropit de angajatii ministerului. Din sfortarea neuronala a acestora a iesit un portret-ghid care il invata pe liderul de sindicat cateva notiuni fundamentale de negociere cu statul. Acuratetea prezentarii merge pana la detalii care i-au facut sa se amuze pe marii lideri de sindicat din Romania; citez din memorie: „strabismul este un defect ce trebuie evitat in cadrul negocierii. Se va corecta prin purtarea de ochelari de catre liderul de sindicat”. N-am reusit sa surprind umorul pe care il are documentul in integralitaea lui; celelalte paragrafe sunt mesterite pe acelasi calapod si insumeaza probabil luni de meditatie psihologica si talent de desenator.
Stai si te-ntrebi de ce-i chinuie pe angajatii ministerului veleitatile de portretisti ai liderilor de sindicat, carora le mai si corecteaza din carentele fizioniomiei. Li se pare cumva ca nu se negociaza eficient cu statul in Romania? Chiar si in invatamant, desi ministrul n-a turnat maririle de salarii cu Hardaul, tot au fost sastisfacute pana la urma revendicarile sindicalistilor. Abia faptul ca s-au legat tocmai de strabism nu este deloc straniu in cazul sindicalistilor consacrati din Romania. De ani de zile de cand au intepenit la conducerea de federatii si carteluri, un ochi le fuge la slanina sindicatului iar altul la faina afacerilor proprii, majoritatea dezvoltate in sanul proletar al organizatilor sindicale pe care le reprezinta. Ochelarii recomandati or fi reflexul politicilor de protectie sociala promovate cu darnicie de Ministerul Muncii. Menirea lor este, insa, de a ascunde un detaliu anatomic pe care se spune ca il impartasesc toti liderii cocotati in fruntea sindicatelor de la Revolutie incoace: ochii albastri.
De-aia mi se pare cu atat mai hilar documentul produs de functionarasii ministerului, care l-o fi costat pe ministrul Barbu efortul de a-l semna. In loc sa-si piarda vremea la planseta creionand portrete, mai bine ar fi trimis la CNSAS o solicitare de verificare la dosar a celor de conduc astazi sindicatele in Romania. Nu vi se pare distorsionat ca absolut toata lumea se intereseaza despre trecutul politicienilor, de toate culorile si marimile, dar nimeni n-are nici o curiozitate pentru dosarelor sefilor de sindicat? Unde mai pui ca diferenta de reprezentare este enorma: in timp ce cu greu va veti recunoaste deplin intr-unul dintre oamenii politici la vedere, de care va leaga relatia extrem de vaga a unei liste cu nume, liderii de sindicat controleaza direct voturi, negociaza pentru dumneavoastra, va colecteaza cotizatia si investesc banii asociatiei in afaceri mega-profitabile care i-au imbogatit. Nu doar peste noapte, ci si in timpul zilei, cat dumneavoastra erati in strada sa protestati cu pancarte de gat.
Daca tot au cosumat timp, fonduri si carioci publice de le-au desenat, functionarii Muncii ar face bine sa pastreze portretele cu pricina. Ar putea fi de folos candva, cand liderii de sindicat vor ajunge pe lista de prioritati a CNSAS-ului iar procurorilor le va trece prin cap sa se inspire din ele pentu creionarea unor portrete-robot. Din care n-ar putea lipsi barba stufoasa a lui Bogdan Hossu, liderul confederatiei Cartel Alfa – care scoate bani din tichete de masa – tacalia parfumata cu petrol a lui Liviu Luca, vicepresedinte al CNSRL-Fratia, creierul operatiunii Petromservice – livrata unui off-shore cipriot si mogul de presa ce controleaza, printre altele, publicatiile „Ziua”, „Gardianul”si postul „Realitatea TV” – sau, in fine, chelia lucioasa a lui Dumitru Costin, presedintele BNS.
Banuiala mea ca tot Liviu Luca va fi gasit tap ispasitor pentru apetitul de afaceristi al confratilor sai sindicali, din cauza legaturilor sale cu televiziunea. Desi cred ca toti au contractat microbul de la televizor. Numai eu am vazut de vreo cinci ori pe micul ecran filmul „Hoffa”, biografia sangeroasa faimosului lider al sindicatului camionagiilor americani, care a investit the money of the Union in afaceri dintre cele mai mafiote. Dar asta-i doar un film, nu-i asa?
