Strada Aurel Vlaicu, varianta moderna de Prostie omeneasca
De multa vreme, circul aproape zilnic pe strada Aurel Vlaicu, dintr-un masochism greu de explicat. Desi pot ocoli (dar ocolisul ala inseamna o plimbare gen „sa ne cunoastem patria”) pentru a ajunge acolo unde trebuie, eu ma incapatanez sa-mi pun nervii pe moate. Asta daca nu ma trezesc cu bariera si atunci n-am ce face.
Dar sa va povestesc, nu stiti toti istoria. Anul trecut, in primavara, strada a fost reparata – a se intelege scobit gaurelele sau gaurirle, pus plombite sau plomboaie, dupa caz. Dupa carpaceala, de bine de rau, s-a putut circula vreo 2 saptamani in conditii bune.Vara trecuta s-a decis ca artera trebuie asfaltata ca la carte. Si trebuia. Utilaje, funde alb-rosii, sapat adanc, nervi. In noiembrie, pe ploaie, se punea asfaltul, mai intai ocolind gurile de canal, pe urma peste gurile de canal, pe urma s-au descoperit canalele etc. Pana sa cada primii fulgi lucrarea s-a terminat cu brio. In primavara (e pe bune ce va spun), relief selenar. Explicatia autoritatilor locale: drumurile noastre nu rezista la atatea ingheturi si dezgheturi succesive. Clar, stim deja, iarna nu-i ca vara. Intrucat pana si cele mai mari magaoaie de pe sosele ( ca ocolitoare…stiti voi vorba aia), riscau sa se franga prin gropile de pe Aurel Vlaicu, s-a procedat la celebra carpaceala. S-a terminat carpaceala, dar pana sa ne dezmeticim tot covorul asfaltic a fost ras pana la stratul de pietris. De ce? Cred ca au lucrat retelistii. Am vazut niste uniforme cu termo- nu-stiu-cum. Acum am vazut instalate utilajele firmei Vectra. Imi miroase a asfaltare. Cica azi se deschide strada. Vorba vine. Prin deschide a se intelege ridicat bariera. E de asteptat sa ne inghesuim masina in camion si camion in tir, pana cand se asfalteaza pe cele doua sensuri de mers. Mai departe povestea e previzibila, la primavara astupam gropite, cand e gata astupatul, asfaltam. Ce de treaba are Vectra!
Bianca Sorescu
