Strada Dobrogeanu – Gherea, dupa reparatii
Cred ca majoritatea brasovenilor stiu ca strada Dobrogeanu – Gherea a fost o vreme inchisa circulatiei pentru lucrari de reabilitare. Pentru cei care nu stiu unde se afla aceasta strada: ea este un fel de scurtatura intre zona fosta cetate a Brasovului si cartierul Racadau, luand-o din spatele universalului „Star” in sus, pe langa poalele Tampei si despartind-o pe aceasta de Dealul Melcilor. Dupa aceea coboara spre principalul bulevard al cartierului Racadau, sau Valea Cetatii, luati-o cum vreti, ca nu pleaca blocurile de acolo.
Aceasta strada prezinta un mare avantaj pentru cei ce nu vor sa ocoleasca, de-i ia uneori mama dracului, pe la Spitalul Judetean si str. Carpatilor, cu toate pataniile dintr-un trafic bogat. Bineinteles ca nu este indicata sau destinata traficului greu.
Strada Dobrogeanu – Gherea a fost, cam pana la infiintarea cartierului de dupa Tampa, o bucata de liniste langa vacarmul citadelei, cu case mai mult sau mai putin istete, dar cinstite.si cu oameni la fel. Dupa care a inceput traficul pe acolo, copiii nu s-au mai putut da cu sania, iar oamenii au inceput sa simta efectul vanzolelii auto pe sub ferestrele lor, chiar daca strada a fost pavata. Dar aveau si ei loc pe unde sa umble, adica existau trotuare cinstite si cat sa nu impiedice traficul rutier.
Dupa care s-a intamplat ca domnul Scripcaru George – oare in satul natal, de unde a venit la Brasov, tot George il chema, sau acolo se numea corect, cinstit si romaneste Gheorghe? – sa ajunga primar peste Brasov. Si chiar ca a ajuns „peste” si nu „de”, facandu-se cunoscut pentru mania de a distruge si nu de a indrepta, punand in loc facaturi care nu corespund vietii unei mari urbe, dar care i-au permis sa linga smantana din oala cetatii.
Revenind la str. Dobrogeanu – Gherea, nu putem nega aspectul general bun, daca te uiti din avion si nu locuiesti sau treci pa acolo, caci nu se poate vorbi de un sistem de canalizare eficient, cand ploua apa preferand sa o ia la vale, in ambele parti ale culmii, ajutand maturatorii sa care gunoaiele. Iar cand da zapada, dau si necazurile pentru cei ce locuiesc pe acolo. Caci, printr-o gandire superioara, domnul Scripcaru – doar a trebuit si el sa aprobe proiectul! – a desfiintat trotuarul pe o parte a strazii, iar cel purtand cu mandrie acest nume si ramas pe cealalta parte a strazii pare mai degraba un aparat de gimnastica, numit barna, caci nu are mai mult de 50 de centimetri.
Bine, sa nu fiu afurisit la limba, sunt doua asemenea aparate, puse unul langa altul.
Doi oameni nu se pot petrece, unul trebuind sa coboare de pe aschimodia de trotuar pe carosabil, ca celalalt sa-si continue drumul. Ca sa nu mai vorbim ca, din loc in loc, esti obligat sa calci pe teritoriul rutier pentru ca dai, in drumul tau, de stalpi sustinand tot felul de cabluri. Oare acestea, atunci cand s-a reabilitat strada, nu puteu fi pozate subteran.
Aceasta este gandirea scripcariana, si nu numai in privinta strazii Dobrogeanu – Gherea. Macar sa fi avut in copilarie, cand pastea gastele pe islazul nata , vise la fel de creative cum le-a avut Niculae a lui Moromete! Dar cum sa ceri de unde nu e?
Dan Bota .
