Stramosii Poetului National sunt din Transilvania, bunicul si străbunicul, din Blaj, elevi ai corifeului Școlii Ardelene, Gheorghe Șincai !
Fără să insistăm şi asupra altor ipoteze privind originea alogenă a strămoşilor poetului Mihai Eminescu, vom consemna doar faptul că cel mai mare scriitor al românilor a fost revendicat, hazardat, pana si de...bulgari (după Al. Macedonski, adversarul cel mai aprig a lui Eminescu), de suedezi (conform unei schiţe biografice semnate de Ghe. Nicoleanu, redactor la revista „Fântâna Blanduziei”), de polonezi (după părerea profesorului Leca Morariu), de armeni (conform prof. Peter Tomaschek), de sârbi (potrivit paharnicului moldovean Constantin Sion), de albanezi (după presupunerea Slavici), de nemţi (cum credea prof. Ghe. Isăcescu), de evrei (potrivit unei aluzii a eminescologului Augustin Z. N. Pop).
Ulterior, descoperirile de arhivă şi prezenţa în rândul Eminovicilor a unei puternice conştiinţe româneşti i-au determinat, în replică, şi pe alţi cercetători mai noi să-şi înceapă căutările în interiorul graniţelor noastre etnice.
Prima dintre provinciile noastre istorice care concură la titlul de leagăn al strămoşilor lui Eminescu este, după cum era şi de aşteptat, Bucovina. Printre cei care considerau că strămoşii dinspre tată ai poetului sunt „moldoveni neaoşi din Bucovina lui Ştefan Vodă” se numără deja profesor cernăuţean Vasile Gherasim, colegul poetului de la Cernăuţi Theodor Ştefanelli, divinul critic George Călinescu, cercetătorul Ion Creţu, eminescologul Augustin Z. N. Pop etc.Poetul însuşi se consideră de obârşie bucovineană („Eu sunt bucovinean. Tata s-a născut în Bucovina.”)
Un critic literar interbelic, D. Caracostea, el insusi machedon, plasează pe primii Eminovici în… zona sud-dunăreană, respectiv la aromâni. Și nici mai târziu, istoricul N. Iorga, nu respinge presupunea că patronimul Iminovici trebuie să fi sunat drept Minovici, nume, aromân.
Să mai notăm că un cercetător contemporan, consideră că Emin nu este un nume oriental, ci unul … tracic, atestat documentar pe pământul Dobrogei noastre. Aşadar, la obârşie, Eminovicii ar proveni din Dobrogea, trăgându-se practic …direct din Burebista!
De mai multă vreme, cunoscutul eminescolog contemporan Dimitrie Vatamaniuc emite cu argumente , o nouă ipoteză despre obârşia lui Eminescu, potrivit căreia strămoşii bucovineni ai poetului trebuie să fi fost la origine „emigranţi transilvăneni”. Ipoteza o întreţinuse, pe la 1932, şi criticul G. Bogdan Duică, de vreme ce scria următoarele: „Pentru cei ce caută în patronimul Eminovici turcisme şi polonisme, iată între elevii şcoalei româneşti din Blaj se afla la 1757 un elev Vasile Iminovici (din Blaj)”. „Revista arhivelor” apărută în 1930 cuprindea în paginile sale nu unul, ci patru elevi cu numele Iminovici.
Pe la 1936, un lingvist, Ştefan Paşca, semnala prezenţa aceleiaşi familii Iminovici şi în satul Vad (din Făgăraş).Existenţa în Transilvania, şi în primul rând în Blaj, a mai multor persoane numele Iminovici, atestaţi cu câteva decenii bune înaintea Eminovicilor din Bucovina, aceştia din urmă apărând în acte abia după 1784, data înfiinţării primei condici de stare civilă la parohia din satul Călineştii lui Cuparencu, l-a determinat pe Dimitrie Vatamaniuc să întreprindă o călătorie de studii la Blaj, unde avea să descopere prin actele de stare civilă de acolo şi alţi Iminovici, pe lângă cei consemnaţi în urbarii. A descoperit apoi, că familii Iminovici trăiesc şi azi în Vad,langa Fagaras, dar si in Răşinari, Cisnădie, fapt care i-a întărit convingerea că, la obârşie, strămoşii lui Eminescu trebuie să fi fost „emigranţi transilvăneni”.
Eminescologul va scrie un studiu cu titlu retoric – Să fie Blajul vatra străbunilor lui Eminescu? –, încercând să răspundă cine şi din ce motive Iminovicii din Ardeal au părăsit vatra lor seculară, luând calea pribegiei spre această provincie din nordul Moldovei. Ajunge la concluzia că întâiul dintre Iminovicii transilvăneni care a trecut munţii în Moldova de Sus a fost străbunicul poetului, Petrea Iminovici.
Cât priveşte motivul pribegiei sale în Bucovina, el se poate rezuma doar la două cuvinte: persecuţie religioasă. Dimitrie Vatamaniuc a reţinut că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au existat în Transilvania numeroase mişcări ale românilor iobagi, cauzate de prigoana religioasă declanşată de austro-ungari, în scopul de a-i uni cu biserica Apusului.
Citându-l pe Nicolae Iorga, din Transilvania au fugit, prigoniţi religios, de pe moşiile grofilor, vreo 24.000 de familii, spre a se aşeza fie în Moldova, fie în Muntenia. Astfel, Dimitrie Vatamaniuc conchide: „În exodul românilor transilvăneni din aceşti ani trec în Bucovina şi aceia dintre Iminovici care nu acceptă să-şi părăsească legea străbună”.
Nu poate fi ocolită şi ipoteza unui alt eminescolog, Petru Rezuş, potrivit căruia obârşia strămoşilor lui Eminescu trebuie plasată dincolo de Carpaţi, dar nu numai în Blaj ci în … provincia de unde s-a ridicat, trecând munţii în Moldova, însuşi Bogdan Descălecătorul. „Eminovicenii din Bucovina – constată Petru Rezuş – sunt astfel veniţi de peste munte, din Maramureş”, argumentul esenţial la stabilirea adevărului eminoviciano – eminescian pe traseul Călineşti – Dumbrăveni – Botoşani – Ipoteşti..
Trebuie specificat, pe baza documentelor istorice de la Arhivele Statului din Suceava şi a celor din mitricile bisericeşti de la parohia din Călineştii lui Cuparencu, că satul Călineşti este atestat documentar încă din secolul al XV-lea, de pe vremea lui Alexandru cel Bun, ca o aşezare românească, întemeiată de un oarecare Călin, locuitorii săi numindu-se călineşteni.
Biserica de piatră din Călineştii (lui Cuparencu) este ctitoria lui Mihalachi Cuparencu, zidită între anii 1791 – 1798, dar târnosită abia în 1805, cu contribuţia esenţială a dascălului Vasile Eminovici, descins la Călineşti în toamna anului 1804.
Revenind la bunicul poetului, Vasile Eminovici, cercetatorul Ion Roşu stabileşte, pe baza protocoalelor şcolare de la Blaj, că nu Petrea Eminovici este primul descinzător al Eminovicilor din Blaj în Bucovina, ci Vasile Eminovici, fiul lui Petrea şi al Agafiei. Vasile Eminovici s-a născut la Blaj, în anul 1778, deprinzând slovele pe băncile „şcoalei de obşte”, devenită, începând din 1872, Şcoală normală, unde va fi avut ca profesori, probabil pe Ioan Pop, Samuil Coltzar, iar ca director pe cunoscutul corifeu al Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai.
