Stresul, boala moderna?
Nu cred. Amintiti-va de povestea lui Creanga, cu drobul de sare. Femeile gospodariei dadusera in stres, jelind si smulgandu-si parul din cap ca s-ar putea sa cada drobul de sare de pe soba si sa omoare copilul din copaia de alaturi. Si ce simplu ar fi fost sa mute ori copilul, ori drobul!
In ce priveste stresul modern, cel de care se tot vorbeste – cred ca uneori prea se bate apa in piua – nimeni nu-l poate contesta, mai ales ca ritmul vietii este uneori infernal. Dar, in loc sa vedem cum sa depasim momentele de stare, ne complacem si, nu rareori, ne ambalam noi insine pana spre infinituri, cu urmari al naibii de neplacute.
In plus, pentru multi ipohondri, stresul a devenit boala la moda. „Vai, draga, ce stresata sunt!”, „Vai, draga, m-a stresat pisica ingrozitor!”, „Vai, draga, ma streseaza stresul asta!”
Si fuga la doctor, si da-i cu pumnul de pastile si dormind cu spatele la partener si urland la copiii care invata de la tine ce trebuie sa faci si cum sa arati ca sa demonstrezi ca esti, si in aceasta privinta, in pas cu moda.
Si iti vine sa zambesti cand nu mai auzi copiii de sase-sapte ani, care se joaca in fata blocului, exclamand „ma enervezi”, cum se intampla cu ani in urma, ci strigand cu indignare „ma stresezi”, se intelege ca imitand mutra mamei sau a tatalui.
Pe strada, daca nu mai apuci verdele la stop, gata, te simti stresat. La fel si in fata tarabei din piata:”Hai mai repede, ca ma stresezi cum te misti!”, miscari normale pentru un vanzator normal. Ca sa nu mai vorbim de stresul provocat de sef, la serviciu, cand te urecheaza ca nu iti faci treaba.
Si astfel, acumuland asemenea stari artificiale de stres, chiar ajungem de dam in boala de nervi.
Dupa care nu ne mai putem concentra asupra a ceea ce avem de facut, uitam ce nu trebuie, cauzam accidente de toate felurile, casa este pe jumatate vraiste, la fel ca si viata noastra si a celor apropiati.
Care ar fi solutia? Mutam drobul sau copilul?
Dan Bota
