Strigoii din credinta populara romaneasca
In mitologia populara strigoii sunt spirite ale mortilor care, dupa inmormantare, din varii motive, n-au reusit sa ajunga in Lumea de Dincolo, taram al tuturor mortilor. Strigoii sunt si mortii care refuza sa se intoarca in „taramul celalalt” sub imboldul spiritelor malefice, care din umbra le coordoneaza actiunile
Denumirea de strigoi, in limba romana, deriva din „striga”, de fapt o forma a latinului ”striga, ale” insemnand „pasare nocturna ce inspaimanta copiii”, (apud Otilia Hedesan) dar si „vrajitoare” care dupa parerea lui Dimitrie Cantemir, in „Descriptio Moldavie”: „adica o batrana care prin puterea ei draceasca omoara, nu se stie cum, pe copii nou nascuti … superstitia este foarte raspandita mai ales la transilvaneni”. De-a lungul timpului termenul primeste noi conotatii: fantoma, vampir, bufnita sau „cap de mort” (specie de fluture), dar atestat in prezent din ce in ce mai rar, termenul care s-a impus este cel de strigoi.
[…]
Interdictii de Sarbatoarea Strigoilor
Cele mai multe interdictii ale locuitorilor erau acelea de lucru in gospodarie: „nu-i bine sa lucri ca Sf. Andrei va da iarna tot cu vifor iara lupii s-or inmulti si or strica tate vitele; de lucra vreo muiere apa tati copiii s-or betegi si doara la Ignat s-or zdraveni; de sf. Andrei, mama ne fierbea porumb cu sare si punea si o tara de usturoi sa alunge moroni”. Sf. Andrei reprezinta ultimul reper important al timpului autumnal si „cap de iarna” acum la sfarsit de an. Despre obiceiurile, datinile si credintele din „Noaptea strigoilor” putem spune ca ele se configureaza in sintagma „stim ca a fost odata, dar acum nu mai tine”. Dense si functionale in trecut, acum, in contemporaneitate, au ramas putine fapte vii, insa bine fixate in mentalul indivizilor pentru ca, asa cum spunea o distinsa cercetatoare a culturii traditionale, Otilia Hedesan „daca acum (Noaptea strigoilor – n.n.) nu se face mai nimic, de crezut se crede enorm si intens, intr-un orizont de asteptare terifiant si tocmai de aceea, protejat de numeroase tabu-uri”.
Prof. Marcel Laptes – etnolog – Articol publicat in ziarul Hunedoreanul
