Home Politica SUA PIERDE ȘI ÎN CONFRUNTAREA CU UE?

SUA PIERDE ȘI ÎN CONFRUNTAREA CU UE?

Politica

apr. 3, 2025

1 23

Câteva știri aparent fără legătură unele cu altele arată că politica președintelui american de retragere din îndiguirea Eurasiei e mult mai greu de realizat decât se putea bănui, iar această „retragere aureliană” poate fi de-a dreptul fatală SUA.
Astfel, China amână deocamdată vânzarea activelor pe care compania din Hong Kong le deține la Canalul Panama către BlackRock, semn că „opțiunea Monroe” este la rândul ei condiționată de actorul chinez cvasi-global, care a penetrat curtea din spate a SUA.
Groenlanda continuă să fie un fruct dorit, dar deocamdată necopt pentru actuala administrație, care ar trebui să negocieze cu o Rusie profund ostilă și neîncrezătoare la adresa Americii, cu toate finețurile diplomatice rusești, sincere dar mefiente.
În Orientul Mijlociu, în ciuda eforturilor militare ale Israelului, situația este abia acum pe punctul de a bascula spre risc, iar asigurările pe care Iranul le-a primit de la partida ruso-chineză fac ca nervii să fie întinși la maximum – nu în favoarea SUA, care știe că peisajul medio-oriental îi este semi-ostil dacă nu chiar mai mult.
Turcia, atrasă în „aventura” europeană de la Londra, va face și ea ca Orientul Mijlociu să nu mai fie acel loc relativ sigur pentru proiectarea puterii americane, eventual prin intermediul portavioanelor.
Ucraina, la rândul ei, semnalizează clar spre UE și, prin vocea lui Zelenski, afirmă că nu poate semna acordul cu mineralele din cauză că acesta ar periclita viitoarea apartenență la Uniunea Europeană.
Așadar, așa cum era de anticipat, Ucraina va fi, de fapt, împărțită între UE și Rusia (cu China în fundal), iar SUA vor cădea, firesc, în poziția actorului geopolitic nepoftit, care a alimentat un război devastator și acum caută să dobândească de la fața locului avantaje necinstite. „Narativul” care se conturează este, în orice caz, de acest tip.
Pe plan intern, Trump are dușmani cel puțin la fel de redutabili (de la neoconservatorii dedicați, vezi soția lui Sikorski care crede că SUA va sfârși ca Ungaria lui Orban – dar cine ar putea împiedica o atare involuție, politica neoconservatoare…?) până la masa democraților progresiști care ar face orice numai ca SUA să nu mai fie SUA…
Cele de mai sus se vor reflecta și în politica noastră internă.
Astfel, tendința spre o UE „nesuveranistă” (citește fără tendințe americanofile) va crește și, încet, încet, creasta valului suveranist se va estompa. Dacă UE va reuși să treacă fără zguduiri mari de la Europa Națiunilor a lui De Gaulle (o posibilitate atunci) la Europa Federală (cât de federală azi…?), atunci criza pe care o traversăm acum a meritat costul.
În orice caz, Europa federală nu presupune doar o întărire a controlului intern al statului european, ci și o coerență și o acceptabilitate crescute din partea populațiilor europene.
Nu se poate construi un Stat după aceleași principii cu cele ale unui Imperiu.
Cât s-a menținut în formulă cvasi-imperială, UE a fost, în ciuda teoriei, mai ușor de administrat. Dimpotrivă, o centralizare mai mare va presupune o mai mare atenție acordată nu intereselor administrației sau elitei „statului” european, cât populației.
Așadar, vom evolua spre un Stat Federal necesarmente populist sau nu vom avea nimic, în afară de o altă variantă de URSS, după cum scria Vladimir Bukovski.