Sulfina si rasina
Dorind sa intre in spiritul Craciunului si sa-si alature vocea corurilor de colindatori ce cutreiera tara, ministresa Sulfina Barbu de la Mediu face vocalize de sezon. Pentru o mai buna rezonanta, a intrat in inima codrului, unde a constatat mari deficiente cardiace, din cauza taierilor abuzive practicate ca in fiecare an in preajma sarbatorilor. Colinda interpretata de madama Sulfina este de fapt o jelanie patetica si iresponsabila la liziera rarita a padurii. Masacrul lemnos din codrii o fi mare, si se vede ceva mai bine in perioada asta, cand taietorii ilegali dau iama in brazii de pe dealuri sa desavarseasca dezastrul practicat in restul anului de exploatatorii de masa lemnoasa.
Nu-nteleg de ce ministerului ii place sa se smiorcaie, asa cum o face pe buturugile vaduvite de tulpini si coroane, cand are la indemana toate instrumentele sa impiedice abuzarea coniferelor. „Toata lumea taie copaci, dar nimeni nu planteaza nimic in loc”, suspina Sulfina cu amaraciune obosita, ca si cand? tocmai a coborat de pe coclauri, unde s-a spetit la impaduriri.
Cine sa planteze? Eu? Dumneavoastra? Pai, noi suntem experti silvici? Ce stim noi despre cum, cand si unde se planteaza un vlastar? A, daca s-ar strofoca putin ministerul si ar imagina o campanie desteapta, persuasiva, de mobilizare a cetateanului in padure, mai ca m-as lasa convins sa dau un harlet de ajutor silvicultorilor. N-am vazut, n-am auzit nimic de genul asta din partea responsabililor cu oxigenarea naturala a localitatilor. N-am vazut nici o sulfina pe pajiste, aplecata la radacina vreunui bradut in miniatura. Aud, in schimb, aceeasi lamentatie ca padurile sunt rare si nu se gaseste nimeni sa le-ndeseasca.
Inca si mai subtire decat strategia ministeriala este pledoaria televiziunilor pentru brazii importati de la nordici. Mai bogati, mai falnici si mult mai ecologici decat ai nostri, pentru simplul motiv ca au fost taiati de la ei. Si mai scumpi, e drept, prea scumpi pentru buzunarul amaraseanului, care pleaca din piata cu cate-o sperietoare cu miros de rasina, in care va trebui sa mai investeasca cel putin trei instalatii de pom si doua kile de vata sa-i dea un aspect vag de brad.
„Daca lumea ar cumpara braduti cu radacini la ghiveci, pe care sa-i aduca inapoi dupa Sarrbatori!” ofteaza idealist Sulfina. De ce n-au umplut padurarii pietele cu ghivece si braduti, pentru care sa inventeze o strigare frumoasa, plina de clorofila, gen „Craciun fericit, si bradut de rasadit!” sau „Flori de gheata la fereastra/Si bradut verde in glastra!”
V-as mai colinda din folclorul verde, dar tocmai suna la usa niste tigani cu brazi de furat. D’aia cu coroana faina, taiati din varf. Oare daca-i spurc cu niste ocari ecologice, mai lasa ceva la pret? Ca doar n-o sa raman fara de brad de Craciun?
Vifor Rotar
