„Suntem cea mai detestată naţiune şi vom deveni profanatori de cadavre. Sunt vinovat că nu v-am oprit!” (Teleky Pal, prim-ministru)
Nu e de mirare că noi, românii de rand, am fost trădaţi în sentimentele cele mai profunde de catre cei de sus, în această politică iresponsabilă de compromitere dezolantă a propriei noastre identităţi naţionale în ce priveşte conservarea monumentelor, ne-o dovedeşte şi situaţia de la Arad, acolo unde s-a pus punct final unei revoluţii, cea de la 1848-49, în care maghiarii se fac vinovaţi de masacrarea a circa 40.000 de români din Transilvania si daramarea catorva mii de biserici si lacasuri de cult!
Ordinele pogromului antiromânesc au fost date atunci de 13 generali, motiv pentru care toţi au fost judecaţi şi executaţi din ordinul comandantului armatei austriece. Kossuth si Bem au scapat cu fuga si …schimbarea religiei! Şi la Arad, cu un tupeu incalificabil, maghiarii de după 1989 au exercitat presiuni extraordinare pentru reamplasarea de catre unguri asa zisului „Monumentul libertăţii”, dedicat celor 13 criminali!
Ce credeţi că s-a întâmplat, în condiţiile în care absurdul situaţiei a fost înţeles corect de edilii arădeni, care au refuzat în 1999 să dea curs iniţiativei maghiare? „Marele” om de cultură Andrei Pleşu, în ton cu fostul prim-ministru ,intelectualu rasat Adrian Năstase, au semnat actul cu pricina şi… „problema” cu monumentul antiromânesc s-a rezolvat! La fel de vinovat ca Pleşu este şi fostul ministru al Culturii, academicianul Răzvan Theodorescu! care a „mosmondit” o …solutie compensatorie;un penibil Arc de Triumf din lemn vopsit ,montat in capul opus al Pietzei, un fel de compensatie pentru romani! Ce tampenie!
De nenumărate ori – fie că au ştiut sau nu ce decizii iau! -, „anesteziatele” noastre autorităţi politice şi culturale, centrale sau locale, au manifestat aceiaşi indolenţă crasă şi în aprobarea inaugurării unor monumente istorice ale altor criminali de război maghiari (cum ar fi Lajos Kossuth, Albert Wass, Marton Aron etc.), în timp ce bustul fostului şef al Statului Român, Ion Antonescu, aceşti impostori l-au acceptat fără pic de demnitate şi bărbăţie să fie prigonit, izgonit şi „ascuns” de ochii românilor săi din (şi în) Bucureşti, Cluj-Napoca, Sărmaşu (judeţul Mureş) etc…
Dacă monumentele maghiare anterior enumerate tronează bine-mersi în public, sub un soare cu dintzi care îşi revarsă nu tocmai generos razele in luna martie şi peste cei buni şi peste cei răi, în schimb monumentele ridicate celor mai de seamă români au fost devastate de maghiari, de-a lungul vremii (în special între anii 1940-44).
Atunci sub teroarea imperativă şi inumană a maghiarilor, nenumăraţi români din Transilvania au fost asasinaţi şi expulzaţi, ceea ce l-a determinat pe primul ministru al Ungariei de atunci, Teleky Pal, „patronul ororilor”, să declare în Parlamentul de la Budapesta, că„asemenea fapte opresive luate împotriva unei populaţii paşnice şi dezarmate sunt incompatibile cu ţinuta unui stat civilizat”. Exact acest lucru a fost scris în scrisoarea sa de adio, înainte de se sinucide prin împuşcare, poate cuprins şi de remuşcările faţă de violenţa antiromânească, Atunci a scris cu istorica tristetze: „Suntem cea mai detestată naţiune şi vom deveni profanatori de cadavre. Sunt vinovat că nu v-am oprit!”).
Din respect faţă de adevărul istoric, care ţine, în acest caz, de barbarismul şi păgânismul din om, vă prezint faptele reprobabile săvârşite de maghiarii fanatici împotriva monumentelor cu simboluri scumpe pentru Naţiunea Română:
Bustul poetului George Coşbuc din Năsăud a fost tăiat cu bomfaierul şi aruncat în WC; obeliscul lui Mihai Viteazul de la Guruslău a fost aruncat în aer; lIntr-un oras cu bogata structura sufleteasca romaneasca:la Oradea au distrus statuile regilor Ferdinand I şi Carol al II-lea, a reginei Maria, a lui Delavrancea, a generalului Traian Moşoiu, a lui Mihai Eminescu (au aruncat-o în Crişul Repede).
De mentionat,troiţa lui Baba Novac de la Cluj-Napoca a fost deteriorată; statuia lui Nicolae Bălcescu de la Sovata a fost devastată la 10 martie 1990; după 1989, maghiarii au făcut presiuni ca monumentul ecvestru al lui Avram Iancu de la Târgu-Mureş să fie mutat în Ţara Moţilor, iar „Lupoaica” de la Cluj-Napoca nu a scăpat nici ea de obsesiile lor naţionalist-şovine!
La Brasov bustul lui Avram Iancu este periodic devastat si literele numelui sau, taiate cu dalta, Nu cred că ar mai fi ceva de spus. Decât, sigur, să ne împrejmuim monumentele cu semnul sfintei şi dătătoarei de viaţă cruci! Ca sa-i bata Dumnezeu!! (ddr)
Intodeuna va fi asa: consecinta la fapta, dar intodeauna va fi după Socoteala Sa! nu întodeauna consecinta este imediată, dar oricum rautatea trebuie mediatizata.