Suntem sub ocupatie aliana de partid
Sunt mult mai mari decat noi. Sunt de-a dreptul gigantici. Sunt niste Guliveri de partid in tara piticilor alegatori. In calitate de piticanii ce suntem, abia ne invrednicim sa ne uitam in sus. De mai bine de doua saptamani, ne taram vietile insignifiante pe sub imense ranjete electorale cu danturi de portelan, colosale gusi de bunastare si uriase grimase simpatice, lucrate indelung in atelierele foto de campanie. De mai bine de doua saptamani, etajele cladirilor de la orase si sate au fost confiscate de zambaretii aspiranti la viitorul Parlament al Romaniei. Noua ne-a ramas parterul existentei, pin care orbecaim in cautarea scarii rulante care sa ne urce dracului macar un cat mai sus.
La Brasov, ca si in alte urbe ale patriei, de 20 de zile incoace, niste supraoameni au poposit sa alimenteze in cursa spre Bucuresti. S-au cocotat pe panouri, plasme stradale, pereti de blocuri, creneluri de zid. Arunca ocheade galese gnomilor de la nivelul strazii, dar intre ei se fulgera din priviri. Este o infruntare stelara, pentru care candidatul-astronaut Dumitru Prunariu nu este in totalitate vinovat. Portocaliul pedelistilor concureaza violent in strada culorile toamnei, care nu-i poate opune decat niste aramiu tot mai stins. Pe carosabil si pe trecerea de pietoni a aparut un nou pericol public: patronul Neculaie, a carui mecla (dupa cum ii place sa spuna) e lipita pe cateva hardughii de autobuze care cica fac nevinovate curse de proba prin oras. Cancescu si pupila Onelia Pescaru stau sa-ti cada in cap de pe absolut toate monumentele istorice si de pe absolut toate cladirile pe care este proprietar Consiliul Judetean. Si spidermen-ii de la PSD s-au catarat pe cateva blocuri cu 10 etaje, pe care au aruncat panza rosie, doar-doar s-o prinde cineva in ea.
Daca nu ne-au strivit pana acum este pentru ca, peste fix zece zile, au nevoie de noi. In asteptarea momentului, intreg bestiarul politic pe care l-a fatat democratia mioritica isi ascute armele. Alienii, predatorii, orcii si trolii de partid pandesc momentul sa-si sara la beregati. Scena imi aminteste mesajul unui thriller SF, care pare turnat intr-adins pentru 30 noiembrie: Whoever wins, we lose!
Vifor Rotar
