Tatucul, Ficiorii si plozii
In Romanika s-a turnat ieri un film cu zombie. Un thriller demn de Hollywood, in care scheletele ambulante au iesit la iveala din ascunzatori, terifiante cat sa ne bantuie noptile pe un sezon intreg. Personaje descarnate, cu nu prea multi dinti in gura, s-au intrupat din ceata nesigura si inselatoare a nevazutului si au venit spre noi, pasind amagitor in lumina.
De fapt, ceea ce ati vazut ieri – daca v-ai uitat la televizor pe oricare post – n-a fost o pelicula de succes ci efectul dezvaluirilor cutremuratoare ale Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului in cazul lagarului de munca de la Periprava. Petecul de Delta in care Ion Ficioru, astazi un pensionar de 85 de ani recompensat de statul imbecil cu o pensie grasa, avea prin anii 60 drept de viata si de moarte asupra a mii de detinuti, majoritatea politici. Zombii pe care vi s-a parut ca-i vedeti defiland sunt victimele tortionarului din tagma lui Visinescu, despre bestialitatea caruia fostii detinuti aduc marturii infioratoare. Scofalcitii pe care i-ati auzit zgandarind amintiri dureroase din trecutul lor de intemnitati sub bastonul si cizmele lui Ficioru, veritabil pui de lele bolsevica, ar putea sa fie cele mai bune replici de sfinti pe care veti mai avea ocazia sa le vedeti. Pastratorii ultimului rest de demnitate si morala ale poporului astuia idiot care a permis cu complicitate dezgustatoare sa se lase incatusat si apoi sa-si aduleze tortionarii. Din tot blocul comunist, in care s-au savarsit fapte de aceeasi josnicie, doar noi n-am fost in stare sa condamnam la timp comunismul si atrocitatile sale si sa-i urmarim slugile ori lacheii si in gaura de sarpe. I-am instaurat in schimb la putere si ne-am lasat umiliti in continuare, dandu-le pensii inzecite si permitandu-le sa-si duca traiul in huzur.
Asta ne face o natie de stransura, cu aplecare spre bocit si jeluire, dar incapabila sa puna capat faradelegii, prea lasa pentru a-i trimite pe puii de securisti la locul lor.
De-aia zic ca martirii temnitelor comuniste ar putea fi cele mai reusite avataruri de heruvimi pe care vom izbuti sa ni le imaginam. Ne-am batut joc de ei prea multa vreme. Am fost prea indelung surzi la povestea suferintelor lor, spusa cu demnitate muta si durere scrasnita. Ei ne vor ierta, asa cum si-au iertat calaii directi, dar niciun tribunal moral n-o s-o faca. La procesul comunismului suntem condamnati fara apel, pentru ca nici macar n-am avut chef sa fim prezenti in sala
Ce mai putem face? Nimic. Statul le va lua tortionarilor 85 de procente din pensiile manjite cu sange ca sa le dea victimelor. Niste bani ar fi, caci calai au fost destui, dar nu mai are cine sa-i primeasca. Icoanele martirilor au palit de mult, in timp ce iconul Ficioru straluceste in galeria cu figuri sinistre ale tortionarilor, pe care nu i-a deranjat nicio instanta pana acum. Tatucul a fatat pe meleagurile noastre multi Ficiori din astia, pe care patria, in prostia ei complice, i-a crescut iubitoare la sanul cazut. In genealogia asta comunistoida urmam noi, niste plozi de stransura.
Vifor Rotar
