Teleenciclopedia vs. Discovery
Teleenciclopedia, emisiunea care ne tinea in comunism cu ochii pe televizoare, a implinit deunazi 45 de ani de emisie. Ideea a fost lansata in 1965, sub directoratul lui Octavian Paler al Televiziunii Romane; de atunci, vreme de aproape jumatate de secol, documentarele din cele mai variate domenii cu putinta ale rubricii au fost difuzate constant. Imi amintesc serile de sambata, cand vocea invaluitoare a crainicei sau inegalabilul bariton corodat de patima fumatului al lui Florian Pittis promiteau aproape jumatate de ora de desfatare pe meridianele lumii. Unde mai pui ca emisiunea preceda filmul de sambata seara, una din extrem de rarele clipe cinefile neintinate de mizeria programelor ceausiste.
Am citit in ziare pomelnice de producatori care au ingrijit formatul emisiunii de-a lungul vremii, ilustratori muzicali si consultanti stiintifici. N-a trebuit sa citesc, insa, pentru a-mi aminti ca pe genericul suspect de multor editii aparea numele academicianului Razvan Theodorescu, in calitate de consultant in epoca prelungita a controlului PSD asupra Televiziunii. Distinsul domn Theodorescu, cu siguranta o sursa credibila pe taram istoric – daca nu ma insel aria stricta a competentelor domniei sale este epoca medievala romaneasca – era citat ca furnizor de informatii si adevaruri stiintifice si in cazul reportajelor despre habitatul pinguinului regal sau avantajele gatitului in tigaia de teflon. Dar detaliile de genul acesta nu sunt in masura sa stirbeasca prestigiul si tinuta formatului. Altele ar fi hibele documentarelor difuzate de TVR sub genericul Teleenciclopedia. Nu erau si nu au fost niciodata filmate de TVR. Un oficial din Televiziune, intervievat cu ocazia celor 45 de ani si 2.222 de editii, declara ca a fost intotdeauna mai ieftin sa le cumpere decat sa le produca ei insisi. Munca teverista presupunea alegerea vocii adecvate, ilustratia muzicala si alcatuirea unui calup care sa cuprinda materiale din domenii cat mai variate, astfel incat momentul de sambata seara sa se adreseze cat mai multor telespectatori.
Neajunsul formatului apare acum cu atat mai evident cu cat concurenta Discovery este crancena. Uriasul amalgam de informatii al documentarelor de pe arhicunoscutul canal media este imposibil de egalat; emisiunile pe teme de istorie, geologie, antropologie, fizica, religie, gastronomie si, in genere, despre absolut orice, de pe Discovery nu cred sa fie amenintate de competitie. In comparatie cu ceea ce se intampla pe Discovery, Teleenciclopedia pare o emisiune pentru prescolari, cu tot respectul pentru materialele difuzate, unele filmate poate chiar de catre cei care livreaza produse pentru canalul american. Tocmai sarmul si seductia vocilor care citesc textele la Teleenciclopedia ar putea sa fie balastul sonor care impiedica declansarea unei concurente. Pe Discovery, informatia curge intr-un flux ametitor, care te poate nauci cateodata, desi iuresul asta este cea mai preferabila forma de agresiune informationala. M-astept ca producatorii de la Teleenciclopedia sa renunte la miza excesiva pe farmecul cald al unei voci bune, care tinde sa eclipseze de multe ori cadrul vizual. In plus, consultarea surselor ar trebui sa fie o munca titanica, mai ales in conditiile vitezei cu care se actualizeaza acum informatia. Textul scris, chiar necitit de o voce consacrata, trebuie sa fie extrem de dens. Producatorii trebuie sa sacrifice modularea caligrafica in beneficiul volumului de informatie. Iar consultantii trebuie negresit sa fie insi absolut credibili si foarte conectati la ce se intampla in domeniul lor.
Doar asa ar putea Teleenciclopedia sa-i readuca pe TVR1 pe curiosii migrati cu telecomanda pe Discovery, in cautare de raspunsuri la absolut orice ii intereseaza si ii fascineaza, nu neaparat doritori sa cada sambata seara in mrejele modulatiilor unei crainice cu notorietate.
Vifor Rotar
