Terra este insotita de o Luna cu 100 de milioane de ani mai tânără
Luna ar fi un corp cosmic cu mult mai tânăr decât presupuneau oamenii de ÅŸtiinţă, conform unui nou studiu care indică faptul că satelitul natural al Pământului ar fi apărut cu 100 de milioane de ani mai târziu decât se credea, informează SPACE.com.
Principala teorie despre naÅŸterea satelitului natural al Pământului indică că acesta a apărut după ce o planetă misterioasă, de o mărime apropiată de cea a planetei Marte – s-a ciocnit cu Pământul în urmă cu aproximativ 4,56 miliarde de ani, la puÅ£in timp după naÅŸterea sistemului nostru solar. O serie de noi analize realizate asupra mostrelor de roci selenare indică faptul că Luna are vârsta cuprinsă între 4,36 ÅŸi 4,45 miliarde de ani, deci este cu cel puÅ£in 100 de milioane de ani mai tânără decât se credea.
Această concluzie poate duce la modificarea înÅ£elegerii modului în care a evoluat Pământul tânăr ÅŸi satelitul său natural. "Există câteva implicaÅ£ii importante ale acestei descoperiri ce nu au fost încă explicate", susÅ£ine Richard Carlson de la Carnegie Institution for Science din Washington, D.C.. "Spre exemplu, dacă Pământul era deja format, un astfel de impact ar fi distrus atmosfera primordială ce ar fi putut să fie deja formată", a explicat el. Oamenii de ÅŸtiinţă cunosc că vârsta sistemului nostru solar este de 4,568 miliarde de ani. Ei pot identifica cu multă precizie ÅŸi vârsta corpurilor cosmice relativ mici, aÅŸa cum sunt asteroizii, observând când aceste corpuri au trecut prin evenimente de topire – o consecinţă parÅ£ială a căldurii degajate în urma coliziunii sau fuziunii dintre aceste obiecte. Analiza meteoriÅ£ilor proveniÅ£i de pe asteroidul Vesta (fragmente desprinse din asteroid care au căzut pe Pământ) au dezvăluit faptul că acest asteroid de 530 de kilometri lungime are vârsta de 4,565 de miliarde de ani. Vesta s-a răcit relativ repede ÅŸi este prea mic pentru a reÅ£ine suficientă căldură internă care apoi să de a naÅŸtere fenomenului de vulcanism, conform lui Carlson. Corpurile cosmice mari sunt însă mult mai greu de datat, mai susÅ£ine el. "Dacă întrebaÅ£i ce vârstă are Pământul sau ce vârstă are Luna, nu poÅ£i primi un răspuns foarte exact. Este probabil că Pământul a avut nevoie de o perioadă mult mai lungă pentru a ajunge la dimensiunile sale, prin comparaÅ£ie cu un mic asteroid aÅŸa cum este Vesta, iar fiecare nou pas în evoluÅ£ia Pământului ca planetă tinde să ÅŸteargă, sau măcar să ascundă dovezile etapelor anterioare", a mai explicat Carlson. Conform teoriei care susÅ£ine formarea Lunii după o ciocnire dintre Pământ ÅŸi o altă planetă, satelitul natural al Terrei era un mare ocean din rocă topită la puÅ£in timp după naÅŸterea sa. În prezent, cea mai precisă estimare a vechimii mostrelor de rocă provenite din acel ocean primordial de lavă indică vârsta de 4,360 miliarde de ani. De cealaltă parte, aici, pe Pământ, oamenii de ÅŸtiinţă au descoperit urme în mai multe locuri ale unui fenomen major de topire ce s-ar fi produs în urmă cu aproximativ 4,45 miliarde de ani. În consecinţă, oamenii de ÅŸtiinţă susÅ£in că acest eveniment cosmic catastrofal ce a dus la naÅŸterea Lunii s-a produs în acea perioadă, cu aproximativ 100 de milioane de ani mai devreme.
Această concluzie poate duce la modificarea înÅ£elegerii modului în care a evoluat Pământul tânăr ÅŸi satelitul său natural. "Există câteva implicaÅ£ii importante ale acestei descoperiri ce nu au fost încă explicate", susÅ£ine Richard Carlson de la Carnegie Institution for Science din Washington, D.C.. "Spre exemplu, dacă Pământul era deja format, un astfel de impact ar fi distrus atmosfera primordială ce ar fi putut să fie deja formată", a explicat el. Oamenii de ÅŸtiinţă cunosc că vârsta sistemului nostru solar este de 4,568 miliarde de ani. Ei pot identifica cu multă precizie ÅŸi vârsta corpurilor cosmice relativ mici, aÅŸa cum sunt asteroizii, observând când aceste corpuri au trecut prin evenimente de topire – o consecinţă parÅ£ială a căldurii degajate în urma coliziunii sau fuziunii dintre aceste obiecte. Analiza meteoriÅ£ilor proveniÅ£i de pe asteroidul Vesta (fragmente desprinse din asteroid care au căzut pe Pământ) au dezvăluit faptul că acest asteroid de 530 de kilometri lungime are vârsta de 4,565 de miliarde de ani. Vesta s-a răcit relativ repede ÅŸi este prea mic pentru a reÅ£ine suficientă căldură internă care apoi să de a naÅŸtere fenomenului de vulcanism, conform lui Carlson. Corpurile cosmice mari sunt însă mult mai greu de datat, mai susÅ£ine el. "Dacă întrebaÅ£i ce vârstă are Pământul sau ce vârstă are Luna, nu poÅ£i primi un răspuns foarte exact. Este probabil că Pământul a avut nevoie de o perioadă mult mai lungă pentru a ajunge la dimensiunile sale, prin comparaÅ£ie cu un mic asteroid aÅŸa cum este Vesta, iar fiecare nou pas în evoluÅ£ia Pământului ca planetă tinde să ÅŸteargă, sau măcar să ascundă dovezile etapelor anterioare", a mai explicat Carlson. Conform teoriei care susÅ£ine formarea Lunii după o ciocnire dintre Pământ ÅŸi o altă planetă, satelitul natural al Terrei era un mare ocean din rocă topită la puÅ£in timp după naÅŸterea sa. În prezent, cea mai precisă estimare a vechimii mostrelor de rocă provenite din acel ocean primordial de lavă indică vârsta de 4,360 miliarde de ani. De cealaltă parte, aici, pe Pământ, oamenii de ÅŸtiinţă au descoperit urme în mai multe locuri ale unui fenomen major de topire ce s-ar fi produs în urmă cu aproximativ 4,45 miliarde de ani. În consecinţă, oamenii de ÅŸtiinţă susÅ£in că acest eveniment cosmic catastrofal ce a dus la naÅŸterea Lunii s-a produs în acea perioadă, cu aproximativ 100 de milioane de ani mai devreme.
