Timis – Conace si castele (2)
O soarta ceva mai buna pare sa fi avut Castelul de la Banloc, al carui ultim proprietar a fost principesa Elisabeta, fiica regelui Ferdinand si a regiei Maria, si care a fost concesionat gratuit, in acest an, de primaria din localitate Arhiepiscopiei Timisoarei, pe o perioada de 49 de ani. Arhiepiscopia va deschide aici un centru ecumenic. Conacul a fost construit, in anul 1750, intr-un loc atestat documentar la 13 mai 1400, sub numele de Byallak, “locul bivolului”.
In perioada pasalacului turcesc din Banat, intre anii 1522-1717, aici isi avea resedinta de vara pasa, ulterior terenul fiind daruit de Maria Tereza banului croat Draskovici, in schimbul altor teritorii. Din 1750 este ridicat conacul care, in anul 1783, devine proprietatea familiei nobiliare ungare Karacsonyi. Tot acum, groful Lazar Karacsonyi aduce specii rare de pomi exotici, pe care ii planteaza in jurul conacului-castel, punand bazele actualului parc care se intinde pe o suprafata de 10 hectare.
Principesa Elisabeta, devenita regina, prin casatoria cu George al II-lea al Greciei, dar divortata, ulterior, revine in tara. In anul 1935, cumpara domeniul de la Banloc si se stabileste aici, pana in anul 1948, cand este obligata sa ia, definitiv, calea exilului. In anii comunismului, conacul a fost, pe rand, casa de batrani, orfelinat, iar piesele mobilierului-unicat, au fost furate, in cea mai buna parte.
Dupa 1989, primarul Cornel Toma a reusit sa mai adune cateva dintre obiectele ce purtau patina timpului si a asteptat ca obiectivului sa ii fie redata valoarea, tinand cont de faptul ca este situat in apropierea unor domenii forestiere de peste 1.000 de hectare.
Ministerul Culturii a investit 1,4 milioane de lei pentru renovarea cladirii considerate monument istoric. Fiind vorba de o cladire cu valoare de patrimoniu, partenerii proiectului incearca sa obtina fonduri structurale pentru renovarea cladirii.
Castelul Nako de la Sannicolau Mare apartinuse prin veacul al XVIII-lea familiei Nako si a avut sansa de a se fi pastrat intact. Fratii Nako au cumparat castelul la o licitatie, in 1781, cladirea nefiind doar un monument arhitectural, ci si un veritabil muzeu in care erau expuse obiecte de o valoare inestimabila, aflate in colectia personala a familiei Nako.
In salonul domnesc erau expuse picturi realizate de Nako Kalmane, renumita in epoca, dar si picturi ale maestrilor Lenbach si Schrottsberg, din anii 1840 – 1850, precum si piese de mobilier sculptate si cu incrustatii din Tarile de Jos, o statueta Carducci din Venetia si alte asemenea opere. In camera cu trofee vanatoresti erau expuse trofeele nobilului, aduse dupa prima expeditie pe care o efectuase in Africa.
Salonul de primire a oaspetilor era impodobit cu obiecte de arta din argint, un giuvaer vechi german, sculpturi in bronz si dulapuri incrustate, picturi din secolul al XV-lea. Sufrageria era decorata cu o colectie de portelan antic japonez, precum si cu cateva copii dupa Rembrandt si Tizian, care completau valorile muzeului.
Dupa 1919, toate acestea s-au pierdut fara urma. Dupa Primul Razboi Mondial, familia Nako s-a mutat in Ungaria, iar vasta proprietate, inconjurata de o imensa padure de brad, precum si cele 1.500 de jugare de pamant, cu ferme, gradini, sere de iarna si livezi, au fost vandute pe parcele. Castelul a fost impartit in doua, padurea a fost devastata, iar mobila a fost imprastiata cu bucata.
La inceputul veacului trecut, castelul a servit drept prima scoala agricola din Romania, iar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a folosit ca sediu al garzii fasciste, cazarma si depozit de armament. Intre anii 1949 – 1951 si 1953 – 1955, aici a functionat scoala de tractoristi, din nou, scoala agricola, iar in 1975, castelul a fost preluat de Primaria Sannicolau Mare, care a amenajat aici Muzeul “Bela Bartok”, inaugurat in 1981. In prezent, castelul adaposteste Casa de Cultura Si Muzeul Orasului.
Conacul San Marco din Comlosu Mare era, in veacul al XIX-lea, centrul spectacolelor in zona si locul de intalnire a aristocratiei. Dupa nationalizare, a fost transformat in CAP, apoi, in scoala si gradinita.
Istoria lui se leaga de numele fratilor Cristofor si Ciril Naco. In 1781, la indemnul imparatului Ioszef al II-lea, cei doi au cumparat, la licitatie, mari suprafete de teren in Banat. Domeniul familiei Naco, administrat in comun de cei doi frati, cuprindea mosii in Sannicolau Mare, Teremia si Comlosu Mare. Trei ani mai tarziu, ei au fost innobilati cu rangul de mosieri de Sannicolau Mare. In 1801, au hotarat sa-si imparta bunurile comune, iar prin tragere la sorti, mosia din Sannicolau Mare le-a ramas urmasilor lui Cristofor, iar Teremia – Comlos, fiului lui Ciril, Iosif. Acesta i l-a lasat fiului sau, Ioan care, in 1840, si-a mutat resedinta de la Viena in noul castel ridicat in centrul Comlosului. In jur, a amenajat un parc luxos, pe zece hectare, cu portile din fier forjat, realizate la Viena. Deasupra portii principale era cioplit blazonul familiei, distrus de comunisti.
Conacul de la Rudna, “imparatie” a baronului Nicolici, a devenit o ruina, acesta fiind transformat, in 1946, in casa de promenada, in 1950 in subunitate de graniceri, iar in anii ’60, in sediu CAP. In aceeasi perioada, a fost distrusa si capela de pe domeniul conacului. In 1919, cand baronul a parasit definitiv Romania si s-a stabilit la Paris, conacul a fost cumparat de renumitul avocat al vremii Lighezan. Dupa moartea acestuia, a sunat gongul ruinarii conacului.
Dupa Revolutie, ceea ce a mai ramas din fostul conac a fost furat pe bucati: de la usi, pana la geamuri, parchet si mobilele luxoase.
Un alt conac trecut pe listele “Ariergardei” timisorene, vizat sa devina obiectiv turistic, este cel de la Clopodia, al fostului general Vintila Petala. Fost ministru al Fortelor Armate al fostului Partid Liberal, generalul Vintila Petala a preluat castelul, la finele veacului al XIX-lea, de la primul ministru maghiar Sandor Wekerle.
Dupa 1951, generalul si familia sa au fugit din tara. O perioada, castelul a ramas in paragina fiindu-i retrocedat, in cele din urma, Mariei-Rose Mociornita, stranepoata generalului, dar aceasta l-a vandut sotilor Erina, care doresc sa il lase mostenire nepoatelor lor.
Administratia timiseana si-a propus ca, din 2009, sa intre pe piata tour-operatorilor pentru a promova traseele turistice din Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-Tisa (DKMT).
Pe lista cu posibilele obiective turistice din euroregiune s-ar putea afla si unele dintre aceste foste conace si castele, pagini de istorie, cultura si civilizatia ale Banatului.
