Tocanita de cariera si clatita de dosar
Dosarul omului de afaceri Liviu Pandele a fost trimis la……… Iata un inceput de fraza care altadata, cu ani buni in urma, ar fi continuat cu pomenirea unor institutii ale statului specializate in cercetarea a tot soiul de potlogarii. De cand, insa, acelasi businessman a realizat ca dragostea semenilor sai pentru el trece prin stomacuri, institutia aflata la celalalt capat al parcursului de dosar este Guiness Book. Care premiaza tot excesele, dar este mult mai ingaduitoare cu clientii sai. Asa ca dosarul cu pricina va ajunge pentru studiere intr-un loc ceva mai luminos precum Cartea Recordurilor.
Isprava pe care premiantii de recorduri se pregatesc sa o omologheze este „cea mai mare tocanita din lume”, asa cum se lauda bucatarii lui Pandele de la Cramele lui Decebal. Se pare ca, dupa cea mai mare oala de vin fiert din lume si cea mai uriasa coliva planetara, patronul peste dacii din piata Racadaului tine cu tot dinadinsul sa produca o performanta culinara cu care sa se inscrie pe veci in analele institutiei.
Tocanita n-a fost rea, daca este sa-i credem pe degustatorii de ocazie, care-au dat buzna sa infulece pe nemestecate din pomana lui Pandele si sa-i ridice osanale cu gura plina. Ca orice mancare la cazan, in care mai arunci niste afumaturi si niscaiva mirodenii, la final te alegi cu ceva destul de comestibil.
Mult mai indigeste au fost discutiile care au precedat festinul, purtate intre marii procesatori de cartofi veniti la Brasov sa stabileasca pretul mediu de referinta al cartofului pe piata romaneasca. Cu acest prilej am auzit elucubratii adanci despre polul cartofului de sub Tampa, in jurul caruia se invarte gastronomia planetei. Se pare ca Pandele, acest Zamolxis peste culturile de barabule, este bantuit si in zona agricola de aceleasi deliruri care-l scutura cand vorbeste despre stramosii sai getii. Targul nu cunoaste indeajuns teoriile pandeliene emanate din adancul Fundatiei Dacia pe care o patroneaza in calitate de mare preot si care au umplut cateva carti scrise in contul lui de nemancatii de care se inconjoara. Cartoful sta in centrul cultului oficiat la Fundatia Dacia? tot asa cum dacii din imaginatia infierbantata a lui Pandele stau la originile civilizatiei umane.
Singurul merit al tocanitei este ca seamana leit cu biografia patronului: o cariera universitara dubioasa, condimentata din belsug cu nitica infractiune, plus un varf de cutit de bisnitareala, dreasa in final cu o activitate onorabila de pietar-sef. Sa fi stiut dinainte reteta, nu cred ca pomanagiii de alaltaieri ar mai fi dat buzna la tocana lui Pandele.
Dar performanta „celei mai mari clatite din lume”, cu care s-a incheiat susaneaua de la Crame este mult mai aproape de profilul activitatilor patronului. O mare teapa, adica. Desertul promis de Pandele la final a intrat in scena precedat de un aranjament sonor aidoma celui de la circ sau de la executiile publice. In locul celei mai lungi scoverzi din lume a fost adusa pe masa o cutie, din care pietarul universitar a extras un glob pamantesc de librarie, pe care se lafaia unsuros o clatita de dimensiuni foarte normale.
Nu stiu daca este cea mai mare din lume, dar clatita prin care a ajuns Pandele sa-si albeasca un dosar patat rau chiar merita sa intre in Cartea Recordurilor.
Vifor Rotar
