Tokeș deturnează și ce se crede că …a fost Spiritul revoluției de la 1848, dar pe persoană fizică!!
Ziarul on-line „Corbii Albi „, este o publicatie de limba maghiara … scrisa in romaneste de catre unguri pentru romani. Deci dincolo de ineditul titulaturii, mai raman doar problemele de sinceritate etnica, de discutat …macar in plan publicistic; Pentru ca si noi le propunem un titlu de rubrica, in replica: „Corbii albi si Cioara vopsita !” Ca „idee”, incercarea de presa de la Cluj-Napoca, merita urmarita! Si evident comentata… Ceea ce si facem, pentru că de „zugrăveștii” un Corb Alb, iese, sigur, o Cioara vopsită !…
Asupra tematicii alese de autori, ramane de discutat… tocmai sinceritatea demersului. De fapt, asta si intentionam: sa discutam public despre „scopul mai discret” al portalului „Corbii Albi”.
Iata o prima „mostra” de presa la doua capete!
Asupra tematicii alese de autori, ramane de discutat… tocmai sinceritatea demersului. De fapt, asta si intentionam: sa discutam public despre „scopul mai discret” al portalului „Corbii Albi”.
Iata o prima „mostra” de presa la doua capete!
„Regimul comunist nu a ocolit localitatea Sanmartin,scrie de la fatza locului dl.red.sef Szabo Csaba…adica un sat care a plătit un tribut mult prea mare acestei file negre a istoriei; Așa a început exodul populației, rămase fără proprietăți, spre Gherla și alte orașe în căutarea unui trai mai bun.Acest exod a lăsat în urmă o societate predispusă spre înbătrânire și dispariție. Acum la 29 de ani de la căderea regimului comunist satul este aproape depopulat locuit de foarte puțini tineri, și de multe persoane cu o vârstă foarte înaintată. ” Constatarea autorului seamana cu celebra vorba „ghici ciuperca,ce-i…” Pentru ca sub comunisti aceeasi soarta au avut-o si satele romanesti din Ardal , ca si cele din Ungaria comunista a lui Kadar…
Cei rămași continuă să spere și să lupte, scrie aberant dl Csaba Szabo (impotriva cui, a romanilor !? Ca altfel nu intelegem de ce este afisat doar drapelul Ungariei, intr-o „sezatoare” a fiilor satului „) Scrie mai departe Csaba basci ; „...pentru a dovedi că în ciuda situației grele, este viață și în colectivitatea lor. Un astfel de exemplu a fost și întâlnirea comunităților, din Bazinul Văii Fizeșului, care ar fi avut loc sâmbătă, 11 august.Evenimentul este o reînviere a unei tradiții originare în perioada interbelică, când comunitățile din arealul amintit se întâlneau și organizau serate cultural-religioase. (n.n.Asa ceva nu s-a petrecut niciodata la Sanmartin…) Întâlnirea de sâmbătă, al cărei rang a fost ridicată (!!) de prezența domnului Laszlo Teokes – deputat al Ungariei din parlamentul european… (Pai nu mai e… fost turnator al Securitatii romano-maghiare? Ca il plimbati ca pe Sfintele Moashte,pe la toate „intalnirile”, desi se declara „pe fatza „adversar al Statului Roman ! )„Slujba religioasă a fost urmată de o masă comună, la care au participat membrii communității și mai multe persoane originare din comună, dar care acum locuiesc în alte părți a lumii . Evenimentul de seamă a fost încheiată de către o petrecere care a ținut până în noapte târziu...”
Legat, oarecum, de acele aptitudini de cioplitori ale localnicilor, sa reamintim ca la secui se remarcă , dar cu alta semnificatie şi stâlpii de hotar, obiecte cu rol simbolic , comemorativ şi cultural. Nu în ultimul rând, secuii au si propriul steag, care nu a fost arborat !!, ca şi propriul imn, despre care profesorul Benedek spune că evocă istoria poporului secuiesc si nu a celui maghiar, fiind, în acelaşi timp, şi o rugăciune: „Un pumn de secui se macină ca stânca/ În marea luptelor dintre popoare/ Valurile ei ne acoperă de o sută de ori/ Nu lăsa Pamintul nostru să piară, Doamne!“, sună prima strofă , potrivit profesorului de istorie citat.
Si diferenţe de port,sunt evidente! Potrivit istoricului, diferenţele dintre portul tradiţional secuiesc şi cel maghiar se pot vedea cel mai bine din analiza hainelor purtate în zilele de sărbătoare de membrii comunităţii de secui din localitatea clujeană Sic, unde există o mica „enclavă“ secuiască în inima Ardealului.„Sic-anii sunt un exemplu între diferenţele culturale dintre maghiari şi secui pe care vor sa le STEARGA actuala politica a UDMR.
„Evenimentul” a avut ambitia de a fi o reînviere a unei tradiții originare în perioada interbelică? Dar „Sic-anii sunt insa un exemplu pentru diferenţele culturale dintre maghiari şi secui: „Bărbaţii umblă cu un clop de paie nu foarte înalt, făcut de meşteşugari locali, şi poartă o cămaşă albă şi o vestă de un albastru foarte deschis, pe care nu îl întâlnim la maghiari. Femeile folosesc numai alb, roşu şi negru: fuste scurte, până la genunchi, şi creţe, negre cu picăţele roşii, cămaşă albă şi un cojocel negru. Obligatorii sunt mărgelele, negre pentru femeile mai în vârstă şi roşii pentru cele mai tinere, dar şi baticul. Ca diferenţă, maghiarii nu-l folosesc pe acela foarte deschis; dar folosesc în schimb, verdele“, explică istoricul E. Musca.
Se evita faptul că îndeosebi secuii au fost întotdeauna mai atraşi de Moldova şi de Valahia decît de lumea Ardealului,impozitata de Budapesta , care răspîndea cu forza religia protestanta si zisa cultură germană,ce are cauze politice mai adînci. Cînd Maria Tereza militarizează cu forţa secuimea, mai multe mii de familii îşi părăsesc cuibul străbunilor şi-şi caută o nouă patrie în Bucovina şi Moldova. Fagurii ultimei revoluţii naţionale secuiesti găsesc adăpost tot peste munti , mai multe mii de familii stabilindu-se cu totul pe teritoriul României de astăzi…, iar pribegilor li s-a acordat pînă şi ocrotire împotriva consulatului austriac .
Ca o consecinţă a neîntreruptului contact secular — şi solidar — cu locuitorii României de astăzi, mulţi secui s-au stabilit acolodefinitiv! Pentru ei, Ungaria reprezintă un simplu concept. Aceşti fii adoptivi ai vechii Românii au la Bucureşti, Ploieşti, Giurgiu, Galaţi etc.,destule biserici precum şi şcoli în limba maternă … Nu putem oferi nici un exemplu, ca o singură dată măcar, Ungaria , oficial să se fi interesat de ei. … In timp ce inspectorul şcolar român verifica conditiile materiale ale scolilor, lunar, nu a fost cazul ca legaţia sau consulatul (austro-ungar. n.n.) să-şi fi trimis măcar la un singur examen reprezentantul? Niciodată! (comentarii: Deak Andrei)
