Traditia colindatului
Colindele, spun etnografii, isi au originea in ciclul agrar dupa care se hotarau anotimpurile in vremurile pre-romane si pre-crestine. Ele invocau zeii, oamenii crezand ca simpla lor numire era ca o vraja, ce provoca realizarea in fapt a lucrului dorit.
Odata cu aparitia crestinismului, colinda a asimilat puternice elemente religioase. Cele doua lumi au ramas contopite intr-un colind pana in zilele noastre. Se considera ca fiind mai autentice colindele care nu pierd din elementele acelor ritualuri pre-crestine.
Calendele – sarbatori inchinate soarelui
Traditia colindatului este specific romaneasca. In Europa, cu exceptia zonei sud-estice, acest obicei nu exista. La est de Europa putini stiu ca traditia colindatului se mai pastreaza doar in spatiul carpato-pontic, cu preponderenta pe teritoriul Romaniei.
Traditia colindatului se mai pastreaza in Bulgaria si Ucraina. Ungurii au preluat-o din Transilvania si si-au adaptat-o. Cu toate acestea, numai romanii au reusit sa pastreze fondul originar, latin al vechilor „calende”. Fondul comun al tuturor colindelor este unul pagan, pe care s-au adaptat textele cu continut evanghelic. Traditii pagane increstinate, Calendele erau sarbatori romane inchinate soarelui. Calende desemneaza un obiect rotund, o trimitere directa la discul solar. De aceea colinda se canta in cerc inchis (colindatorii), se facea in ocol, se imparteau colaci si nuci, toate simboluri ale rotundului, ale perfectiunii. Principala motivatie a obiceiului era acela de protectie, mai apoi s-a impus sensul binecuvantarii si cel evanghelic, al Nasterii Domnului. Cel mai surprinzator este faptul ca melodiile s-au pastrat nealterate, cu preponderenta in zonele izolate (Maramures). Colindatul era un obicei exclusiv masculin, ceata de feciori avand misiunea de a trece pe la fiecare casa si a aduce vestea cea buna. Timp de sase zile, colindatorii realizau un cerc invizibil in jurul comunitatii, pentru a o proteja mai apoi de venirea Anului Nou, cand demonilor li se dadea drumul pe pamant. Pe langa colindele consacrate ce vorbesc despre Nasterea Mantuitorului in ieslea din Bethleem sau despre magii de la Rasarit purtati de stea, se remarca colindele intermediare. Acestea mai pastreaza reminiscente pagane: colinda corbului, colinda junilor, colinda gospodarului. Aceste colinde imbina traditiile pagane ale Anului Nou cu semnificatia crestina a Nasterii lui Iisus Hristos. Sunt colinde de fertilitate, colinde de binecuvantare a pamantului sau colinde provenite din cultul stramosilor. Este clara deci originea religioasa pagana a obiceiului de a colinda in timpul sarbatorilor de iarna.
Obiceiuri de Craciun
Sarbatoarea Nasterii Domnului este marcata de numeroase traditii. Incepand din ajunul Craciunului, ulitele satelor rasuna de glasurile colindatorilor. Purtand costume traditionale si traiste cat mai incapatoare, acestia merg din casa in casa, pentru a le ura oamenilor fericire si prosperitate. Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Subiectele celor religioase se refera de cele mai multe ori la Iisus Hristos. Pe de alta parte, colindele lumesti au un caracter liric si deseori sunt improvizate de colindatori, in functie de gazda pentru care canta.
Copiii de pana la 7-8 ani umbla cu colindetul in ajunul Craciunului: „Colinde, colinde, dati bomboane in cosulet”. Cand se insereaza incep sa umble pe la case si cetele de colindatori adulti. Cei maturi umbla cu colinde foarte vechi. In partea de sud a Basarabiei se umbla chiar cu colindul precrestin laic, de gospodar, de casa, de prunc, de fata, de flacau, de logoditi.
