Tradiții si obiceiuri de Sfântul Gheorghe la români
In calendarul crestin ortodox, la 23 aprilie este sarbatorit Sfantul Gheorghe. Romanii, in special in mediul rural, pastreaza cu sfintenie o serie de datini si obiceiuri legate de aceasta zi. Ca semn de sarbatoare, la portile caselor se pun brazde cu iarba verde sau smocuri de iarba in stalpi. La grajduri, ca sa nu vina vrajitoarele si prin farmece sa ia mana casei si laptele vitelor se pun crengute de leustean.
Din jar se face un foc prin fumul si flacarile acestuia trebuind sa treaca toti ai casei pentru a fi feriti de boli si junghiuri. Vitele si casele se afuma si ele cu tamaie pentru alungarea relelor.
Credinte populare
Se spune ca de Sfantul Gheorghe ard comorile din pamant, acestea pot fi vazute iar cei ce le cauta nu trebuie sa scoata nici macar o vorba pentru a le prinde si ca nu cumva duhul comorii sa le ia glasul. In vas cu apa de la izvor neinceputa fetele isi pot vedea ursitul asezandu-se goale intre lumanari aprinse in forma de cruce. Cine doarme in aceasta zi ia somnul mieilor si va fi adormit tot anul. Pentru a avea noroc tot anul trebuie sa te duci pe malul apei si culcat pe burta sa vezi musai un peste. Cine alearga in zorii zilei, adica face joging cum se spune astazi inainte de a rasarii soarele, va fi sprinten si sanatos tot anul.
In aceasta zi nu se da din casa nimic pentru a nu avea pierderi peste an.
Protectorul ciobanilor
Sfantul Gheorghe este protectorul ciobanilor si i se acorda atentie sporita cu ritualuri speciale. In ajunul sarbatorii, noaptea, usile si ferestrele de la grajduri si stane se ung cu usturoi, vitele se afuma cu tamaie iar in fata usii se pune peste noapte o grebla sau grapa cu coltii in sus pentru na alunga strigoaicele.
De sfantul Gheorghe se aleg mieii de mame si incepe tunsul oilor sau masuratul.
Se da de pomana lapte, branza si cas. Inainte, la orase, de Sfantul Gheorghe se reinoiau contractele de chirie si contractele de arenda.
Ramura verde de peste an
In jurul zilei de Sfantul Gheorghe (23 aprilie) se pun ramuri verzi de rachita pe o glie asezata pe stalpii portii. Se crede ca Sfantul Gheorghe, cand vine, isi leaga calul de un stalp al portii si paste iarba de pe aceasta glie. De asemenea, incepand cu aceasta data nu se mai mananca muraturi, intrucat se spune ca balaurul cu care s-a luptat Sf. Gheorghe se urineaza in vasele cu muraturi. Obiceiul de a pune ramuri verzi la poarta are o dubla semnificatie in viata colectivitatii satesti. Pe de o parte el marca venirea primaverii, verdele simbolizand reinvierea vegetatiei, iar pe de alta parte, crengii cu muguri i se asociau valori apotropaice, de ocrotire a pasunilor si fanetelor de duhuri rele.
Iza M.
