TRAFICUL DE MORTI DE LA ROSIA MONTANA

Din 2004, la RoÈ™ia Montană se face trafic de morÈ›i. „Se dezgroapă”, „se duc”, „se scot”, „se reînhumează”, „se plantează”, „se mută la oraÈ™”, „se cumpără”.

Ilegal, la bucată sau cu toptanul. Astea sunt expresiile localnicilor care mi-au povestit cum compania RoÈ™ia Montană Gold Corporation plăteÈ™te deshumări pentru că are nevoie să mute tot ce miÈ™că sau putrezeÈ™te pe-acolo, ca să înceapă exploatarea aurului.

Anul trecut, am fost de opt ori la RoÈ™ia Montană, ca să înÈ›eleg cum febra aurului s-a infiltrat doi metri în adâncurile localității. În timp ce documentam subiectul, visele cu morÈ›i sfârtecaÈ›i ajunseseră o normalitate.  

Din cimitirele RoÈ™iei Montane, morÈ›ii au fost reînhumaÈ›i în nord-vestul țării, în funcÈ›ie de noua locuință a strămutaÈ›ilor. Numărul lor exact nu poate fi aflat, deoarece persoanele implicate refuză să dea informaÈ›ii.

Startul deshumărilor a fost dat de Gabriela Szekely, o pensionară fostă învățătoare timp de 17 ani în RoÈ™ia Montană. I-am aflat adresa dintr-o carte de telefoane È™i am găsit-o într-un bloc clujean cu patru etaje, singură, È™chioapă È™i înfofolită într-un halat brodat. Se mutase aici în 2003. "În contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor era scrisă È™i exhumarea, dar am văzut asta un an mai târziu. Le-am spus că vreau să-mi aduc soÈ›ul cât de repede, ei au suportat absolut toată cheltuiala, iar eu am fost foarte mulÈ›umită. A costat mult. Cam o sută.”  Adică o sută de milioane de lei vechi, banii RMGC cu care doamna Szekely a cumpărat un loc de veci pentru ea È™i soÅ£ul ei, în Cimitirul Central, cel mai scump din Cluj-Napoca. Mi-a spus: „Atât de adâncă o fost groapa, încât È™i eu încap acolo. Dar n-aÈ™ mai avea puterea să-mi dezgrop soÈ›ul încă o dată”.

După prima deshumare, în RoÅŸia Montană au început să circule zvonuri despre „morÅ£ii care se duc”. DorinÅ£a „de a-ÅŸi avea morÅ£ii aproape” s-a răspândit ca o epidemie printre cei care ÅŸi-au vândut proprietăţile companiei, iar cimitirele comunei s-au umplut de muÅŸuroaie de doi metri lungime.

Printre localnici se zvoneÈ™te că adevăratul motiv care grăbeÈ™te golirea cimitirelor este preÈ›ul unui mort – aproximativ două mii de euro. Sorin Jurcă, proprietarul unuia dintre magazinele din RoÈ™ia, mi-a povestit: „Pentru mine a fost un ÅŸoc. MătuÈ™ile mi-au deshumat bunicii fără să ÅŸtiu. Mi-au zis că sunt prea sensibil ÅŸi poate nu aÅŸ fi venit să văd. Åži să stau liniÅŸtit, că nu au luat bani, deÅŸi eu nici nu le-am întrebat asta”. Am realizat cât de sinistră e situaÈ›ia când Andrei Gruber, proprietarul hostelului în care mă cazasem, mi-a explicat: „La toÈ›i care deshumează le dau È™i un loc de veci în plus. AÈ™a îi conving pe bătrâni, care scapă de grija costurilor pentru propria groapă”.

La fiecare deshumare, firma de pompe funebre revendică gardul, crucile, florile…

Dorel, poreclit Calu’, gropar în RoÈ™ia Montană din 1975, mi-a povestit: „Familia Furtuna a dus zece odată. Banul ăsta, bată-l dumicatu’, lăcomeÈ™te, mă. ToÈ›i zic că nu iau, dar iau. Mie să-mi deie un milliard să-i scot pe mama È™i pe tata, nu îi duc.” De când s-a apucat de meseria asta, Dorel nu a deshumat pe nimeni, până într-o duminică din 2004,când preotul unitarian Arpad Palfi zis È™i Arpi l-a chemat să „scoată o femeie”. „Păi dacă îngrop, pot să È™i dezgrop!” Ca să-mi dea curaj, mi-a umplut un pahar cu bere È™i mi-a povestit: „Eram cu nepoata femeii, trei călugări È™i Arpi. Eu credeam că trebuie făcută iar groapa, dar am săpat 80 de Å£anti (n.r.: centimetri) È™i un călugăr mi-o zis să mă opresc, că e de-ajuns un pic de copcă. Am rupt sicriul cu târnăcopul, am luat-o de picioare, am scos-o afară, am băgat-o în sac ÅŸi ei au dus-o. Era exact cum am îngropat-o, numai unghiile ÅŸi părul crescuseră.”

A fost singura deshumare pe care Calu’ a făcut-o, dar a mai fost martor la una, faimoasă, despre care È™tiau toÈ›i roÈ™ienii cu care am vorbit – a fostului director al minei de stat din RoÅŸia Montană, Alexandru ToderaÅŸ. Calu’ mi-a zis: „Nepotu-so mi-a telefonat pe la trei să stau cu el la mormânt, de frică să nu-i fure gardul (n.r.: de către angajaÈ›ii firmei de pompe funebre). Era cu o ladă de bere. Noi am tot băut È™i ăia au tot săpat. Nu ÅŸtiam că trebuie să tragă aÅŸa de el. Au făcut un fel de tranÅŸare a coÈ™ciugului ÅŸi când au tras, pentru că locul era foarte strâmt, a ieÈ™it fără cap. L-au scos apoi cu-n cârlig. După cinci ani, nu putrezise. L-au È™i fotografiat.” Povestea mi-a fost confirmată de încă un localnic martor la deshumare, care m-a rugat să-i păstrez confidenÅ£ialitatea, ca RMGC să nu-i concedieze rudele. Nu a fost singurul localnic care m-a rugat asta.

„Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic” m-a ajutat să aflu dacă s-au emis avize sanitare pentru exhumările din RoÈ™ia Montană.

Deshumarea lui ToderaÈ™, ca probabil multe altele, s-a făcut ilegal. Regulamentul pentru organizarea È™i funcÈ›ionarea cimitirelor parohiale È™i mănăstireÈ™ti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, capitolul V („Despre înmormântări È™i deshumări”), articolul 26, spune: „Mormintele pot fi deschise numai la È™apte ani de la data ultimei reînhumări”.

Fostul director era mort de cinci. Articolul 28 scrie: „Potrivit tradiÈ›iei ortodoxe, osemintele deshumate vor fi reînhumate în acelaÈ™i loc de înmormântare din care au provenit”. Fostul director a ajuns într-un cimitir din Baia Mare. Ca să-l mute în altă groapă, conform Ordinului 261/25.06.1982 pentru aprobarea Regulamentului privind AdministraÅ£ia Cimitirelor È™i Crematoriilor Localităţilor, era necesară o motivaÈ›ie legală puternică (cum ar fi o autopsie), avizul DirecÈ›iei de Sănătate Publică Alba È™i aprobarea prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni. Cele două instituÈ›ii mi-au comunicat în scris că nu au emis niciodată vreun aviz pentru deshumările din RoÈ™ia Montană.

 

În cimitirul comunal din RoÈ™ia Montană, mormintele răscolite sunt ceva normal.

Am vrut să aflu dacă preoÈ›ii citesc regulamentul pentru organizarea cimitirelor, aÈ™a că m-am dus la cel mai vechi părinte ortodox din RoÈ™ia, Vasile OpriÈ™a, care împarte ziarul RMGC la slujbă È™i care mi-a confirmat ce aflasem despre ToderaÈ™: „No, cu mortul cu capu… e adevărat. L-am scos la cinci ani. Io am fost la slujbă. Copiii È™i soÈ›ia or venit tam-nesam, m-or prins ÅŸi nu m-am uitat în acte. Era ortodox, înmormântat la romano-catolici, aÈ™a că am făcut slujba la biserica lor”. În lipsa unui pasaj în biblie dedicat deshumaÈ›ilor, slujba pe care o È›ine părintele este aceeaÈ™i ca la înmormântare…

De când a îmbrăcat prima dată patrafirul, acum 32 de ani È™i până în 2004, OpriÈ™a nu a scos pe  nimeni din groapă. Câte morminte a deschis în aceÈ™ti nouă ani, însă, nu a vrut să-mi spună. Nu a vrut nici să-mi arate actele pe care ar trebui să le aibă în urma fiecărei deshumări. În schimb, a depănat amintiri de la-nceputuri: „Erau doi, tată ÅŸi fiu. Eu i-am îngropat, eu i-am dezgropat. Când am văzut carnea cum fleÅŸcăie pe coastă, am fugit să beau mai întâi un vinars.” Altădată, "Unii din Arad au venit È™i au scos 12 morÅ£i. Cantorul mi-a zis: „Bă, părinte, ce p.. calului au venit ăştia? Acum vin, când îi interesează banii?”

Dacă OpriÈ™a este destul de relaxat cu ce face, există un preot pentru care situaÈ›ia e sinistră. Arpad Palfi, părintele Bisericii Unitariene din RoÈ™ia Montană încă din 1976, a deshumat primul mort în 2004, după ce tot el îl înmormântase cu 12 ani în urmă, cu aprobarea spirituală a episcopului unitarian de la Cluj, Balint Benczedi Ferenc.

La fel ca preotul ortodox, nu È™tia ce fel de slujbă să-i È›ină, iar episcopul nu cunoÅŸtea nici el vreun precedent. În Biblie, morÈ›ii rămân în pământ până la întoarcerea lui Hristos. AÈ™a că părintele Palfi i-a zis ce i-ar citi la A Doua Venire, un verset al profetului evreu Ezechiel: „Voi pune pe voi vine ÅŸi carne va creÅŸte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh ÅŸi veÅ£i învia ÅŸi veÅ£i ÅŸti că Eu sunt Domnul”. De-atunci, aÈ™a dezleagă fiecare groapă.

Într-o Å£ară în care se ridică o catedrală de 400 de milioane de euro, în RoÅŸia Montană valorile ortodoxismului dispar ca vâlvele în minele Apusenilor. M-am dus la fostul È™ef al lui OpriÈ™a, Mitropolitul Clujului, MaramureÅŸului ÅŸi Sălajului ÅŸi Arhiepiscop de Alba între 2004 ÅŸi 2011, Andrei AndreicuÅ£, ca să-l întreb ce crede despre situaÈ›ia deshumărilor din RoÈ™ia, în condiÈ›iile în care BOR s-a declarat împotriva proiectului RMGC încă din 2003. Mi-a spus: „Mitropolia poate avea o poziÅ£ie faţă de deshumări în general, nu doar față de cele de la RoÅŸia. Mormintele sunt locuri sacre ÅŸi, în anumite părÅ£i ale ţării, la ÅŸapte ani se fac deshumări. Se spală frumos cu vin, se stropesc cu untdelemn ÅŸi cu apă sfinÅ£ită, se pun într-un sicriaÅŸ mic ÅŸi se înhumează din nou, în acelaÅŸi loc”. Dar deshumările din RoÈ™ia Montană sunt lipsite de romantismul perspectivei Înalt PreasfinÈ›iei sale.

 

Mașina companiei de pompe funebre Prometeu, zisă și Corona

Înainte ca preotul să ajungă la mort, ajunge maÈ™ina firmei de pompe funebre. Un localnic dornic să rămână anonim mi-a spus: „Când o vezi lângă cimitir, È™tii că mai pleacă un mort”. Denumirea din acte a firmei este Prometeu, dar locuitorii o È™tiu după numele de scenă: Corona. Este cea mai faimoasă È™i mai controversată firmă de pompe funebre din Alba-Iulia, iar RMGC colaborează cu reprezentanÈ›ii ei pentru deshumarea, transportul È™i reînhumarea morÈ›ilor din RoÅŸia.

ColÈ› din cimitirul municipal Alba-Iulia, administrat de firma de pompe funebre Prometeu, condusă de Bogdan Ion din 2003. Mi-a spus: „În cimitirul ăsta sunt poate doar 1%.” Toate mormintele din imagine sunt cumpărate de RMGC pentru roÈ™ienii strămutaÈ›i.

Sub semnul confidenÈ›ialității pe care o impune contractul semnat cu RMGC, proprietarul firmei, Bogdan Ion, mi-a vorbit 30 de minute despre beneficiile proiectului minier, dar n-a vrut să-mi zică nici numărul morÈ›ilor deshumaÈ›i, nici numărul viitorilor, nici costurile unei astfel de operaÅ£iuni. „Nu ÅŸtiu câÅ£i am deshumat până acum. Nu am nicio evidenţă. Dacă beÅ£i o cafea în cafenea, ei nu sunt obligaÈ›i, după zece ani, să ÅŸtie câte cafele v-au vândut. M-aÅ£i înÅ£eles?” Am înÈ›eles È™i că firma Prometeu lucrează fără să verifice vreun act. <

Document al companiei, de care am făcut rost de la un localnic ce se opune proiectului RMGC inventariaza 17 cimitire.si circa 1900 de morminte

Din cimitirele tot mai goale ale RoÈ™iei Montane, morÈ›ii au fost reînhumaÈ›i în toată È›ara, în funcÈ›ie de noua locuință a strămutaÈ›ilor. Nu am aflat numărul lor, pentru că singurii în măsură să-mi dea aceste date, adică preoÈ›ii, RMGC sau compania de pompe funebre, au refuzat. Dar, dacă mă gândesc la cei „poate 1%” despre care vorbea Bogdan Ion, adică aproximativ o sută de morminte care aparÈ›in roÈ™ienilor în cimitirul Maieri din Alba-Iulia, fiecare dintre ele cu încă un loc liber care-È™i aÈ™teaptă strămutatul încă viu, ori 14 localități, ajung la 2.800 de gropi. RMGC scrie pe site că, numai în RoÈ™ia sunt 1.905 morminte, deÈ™i într-un document mai vechi (cel de mai sus) scria că sunt 1.885.

 

Cimitirul Comunal din Roșia Montană.

Revoltată de lipsa de interes a autorităților locale, m-am dus la primarul comunei RoÈ™ia Montană, Eugen Furdui. De trei ori în 15 minute mi-a spus că nu-l interesează subiectul, pentru că „Viii cu viii, morÈ›ii… Dumnezeu să-i ierte. Nu vreau să dramatizăm. Nu È™tiu de unde aveÈ›i aceste informaÈ›ii. Nu cred că-È™i permite cineva să-i tragă prin copcă...” Primarul nu È™tia câÈ›i morÈ›i s-au deshumat, în ce condiÈ›ii, dar era convins că s-au făcut legal !

 

Povestea deshumărilor nu e doar despre morÈ›ii din pământ.

Din 2004, când un roÈ™ian moare, RMGC propune rudelor să-l îngroape pe cheltuiala corporatistă, în cimitirele din orice localitate în afara proiectului de minerit. Sorin Jurcă, proprietarul unui magazin din RoÈ™ia, mi-a povestit: „S-a spânzurat ăla la Corna, Aurel. Mi-o spus veriÈ™oara lui că, în ziua în care a murit, maÈ™ina companiei a venit la poartă È™i s-a autoinvitat să suporte toate cheltuielile. Gold-ul l-a îngropat, la Abrud.” M-am întrebat cum È™i-a însuÈ™it această companie minieră atribuÈ›iile unei firme de pompe funebre È™i am contactat RMGC de cel puÈ›in cinci ori, la telefon È™i pe e-mail. M-au ignorat.

Deshumările din RoÈ™ia Montană au început în eventualitatea în care proiectul propus de companie se va aproba.Ei sunt siguri ca asa va fi!Altfel n-ar cheltui atat… În caz contrar, cimitirele din comună vor fi mărturie pentru cât de mult sunt dispuÈ™i unii oameni să (se) vândă, iar alÈ›ii să cumpere. Biserica se declară neputincioasă, autoritățile ignoră complet fenomenul morÈ›ilor care se mută la oraÈ™, localnicii s-au obiÈ™nuit cu anormalitatea asta, iar compania plăteÈ™te È™i sapă mai departe. În 2011, prima dată când am ajuns în RoÈ™ia Montană, am aflat că în România există o comună unde oamenii au fost nevoiÈ›i să-È™i scrie pe porÈ›i „Această proprietate nu este de vânzare !”. Oare e timpul să-È™i scrie È™i pe cruci:„Acest mormânt nu e de vânzare!”