Traian Basescu: Multumesc public Guvernelor Boc, Ungureanu si Ponta pentru ca am ajuns aici

Astazi o sa pornim de la cateva formulari ale mele care mi-au adus multe critici si pe care dupa cativa ani as vrea sa le explic. Va aduceti aminte de expresia cu Romania, "nava in furtuna, o sa o pun la cheu linistit", de "omul gras care era statul si care statea in spatale unuia slab si firav", cei care produceau in economie, cum va aduceti aminte data de 5 mai 2010, as putea spune cea mai grea zi din viata mea ca presedinte, cand am anuntat masurile de austeritate in vederea redobandirii echilibrelor macro. Acest anunt in mare parte s-a realizat, unele din cele anuntate nu au putut fi implementate in urma deciziilor CCR, dar au fost compensate. Este vorba deci de momentul de criza 2010 cand Romania era intr-o situatie extrem de dificila, aproape ca nu ne mai puteam imprumuta pe pietele internationale, pentru a ne acoperi cheltuielile de functionare ale statului si obligatiile sociale, pensii si ajutoare sociale, dobanzile la care ne imprumutam erau extrem de ridicate, mult peste 8-9%, la credite pe termen scurt. De asemenea, UE era in criza, intrase in criza datoriilor, acoperirea deficitului bugetar urias era o obligatie pe care o aveam, aveam foarte multe credite pe termen scurt, care trebuiau platite la 6, 9, 12 luni si aveam probleme uriase si de cost si de credibilitate pentru a ne putea imprumuta pe piete. Romania era in situatia in care trecea printr-o reducere brusca a investitiilor straine si remiterile romanilor care lucrau in afara tarii se redusesera aproape la jumatate. Somajul era 7,3%. Toate cifrele utilizate in aceasta declaratie de presa sunt cifre Eurostat. Aceasta era poza Romaniei (merge la tabla pentru a arata graficele). Veneam dupa 2008 cu crestere de 7,3% si cu un deficit de 5,7%. Poate acum aveti explicatia deselor mele confruntari din 2007 – 2008 cu guvernul in functie. Cum a putut fi guvernata tara in acest mod? Cat dispret pentru tara? Dispret transferat in slujba obtinerii victoriei in alegerile din 2008 cand s-au utilizat discretionar banii statului pentru a castiga voturi, cu sporuri, mariri de salarii. Aici ne-a dus actiunea omaneilor politici care au pus interesele lor mai sus decat interesul national, sacrificand Romania. Dupa 2008 a urmat intrarea in criza profunda: deficit de 9% in 2008. Nicio economie nu se opreste nici macar ca masina, are inertie foarte mare. Prabusirea economica, care se inregistra inca din noiembrie, s-a manifestat violent in 2009, ducand la o crestere negativa al PIB-ului de 6,6%. In aceasta situatie, masurile din 2010 devenisera inevitabile. Vreau sa stiti ca acea zi de 5 mai cand am anuntat masurile convenite cu guvernul, si cu guvernatorul BNR, le discutasem si cu sefii grupurilor parlamentare si ale partidelor din arcul guvernamental, nu puteau fi anuntate decat de cineva care isi asuma raspunderea deasupra partidelor si acela nu putea fi decat presedintele. A fost o zi care ne-a adus si ura, si suparare, si pierderi politice uriase, si mie si premierului Emil Boc.

Cert este ca ceea ce noi am refuzat in acel moment a fost sa incercam echilibrarea marind taxele, fiscalitatea. O marire de fiscalitate nu face decat sa accentueze evaziunea, sa creasca numarul somerilor, sa afectam mult mai tare economia. Masurile luate nu le mai discut, dar pot sa va spun acum, mai la rece, care au fost obiective asumate. Obiectivele erau:reducerea deficitului bugetar, mentinerea numarului locurilor de munca, restabilirea credibilitatii Romaniei pe pietele financiare, redobandirea respectului pentru noi, pentru ca o tara care nu isi poate plati pensionarii, salariatii, decat daca imprumuta de la Fond si UE bani, isi pierde mult din credibilitate, dar si romanii in fata lor isi pierd din credibilitate cand stiu ca le depind salariile si pensiile de imprumuturi. A fost o perioada extrem de grea din acel 5 mai si pana de curand. Odata cu masurile de austeritate severe, ca masuri de sustinere a economiei in aceasta perioada de austeritate pentru populatie am convenit cu guvernul Boc cateva masuri esentiale: cresterea sumelor alocate pentru investitii din buget. Daca va uitati la datele Eurostat veti constata ca Romania a alocat in 2011, pe fondul austeritatii pentru populatie, 5,8% din PIB pentru investitii. Era una din masurile prin care sa incercam reluarea trendului de crestere sau sa diminuam cresterea negativa, sa mentinem locuri de munca. O alta masura a fost reducerea personalului bugetar, iar acest lucru reclama sa gasim solutii, dincolo de faptul ca nu am crescut fiscalitatea pentru intreprinderi, o puternica abordare a investitiilor din buget pentru ca cei disponibilizati sa se indrepte catre zona privata sau catre investitiile create. Au fost adoptate foarte multe masuri, unele foarte marunte, dar cu rolul de a crea oaze de locuri de munca, spre exemplu garantii pentru oamenii care voiau sa isi deschida o afacere. Pogramul prima casa, rabla si multe altele. Mizam ca vor crea locuri de munca pentru tineri. Asta a fost povestea acelui moment, cam asa am gandit deciziile, protejand la maxim economia, ca singura sansa de reluare a cresterii. Acum doua zile Eurostat a publicat cifrele anului 2012. Este foarte important ca Romania are o datorie publica de 37,8% din PIB, deficit de 2,9%. (merge iar la tabla cu grafice…) Saltul de la -9% la -2,9% la deficit este enorm, nu exista nicio tara care sa fi reusit asta in UE. A fost un efort urias al romanilor, care a aratat ca natiunea romana e capabila de performanta. Sacrificul e unul pe care putine natiuni din Europa l-au facut. Nu sunt multe tari care sa fi avut o astfel de reducere de deficit mentinand un nivel al datoriei absolut rezonabil, sub 60% cat permit criteriile de la Maastricht. In acest moment, bazat pe datoria externa si pe deficitul public, romania revine in randul tarilor cu un deficit in parametrii acotdului de la Maastricht si redevine o tara credibila pe pietele internationale de capital. Acest lucru se datoreaza in primul rand sacrificiilor pe care cetatenii romani le-au acceptat. Eu le multuesc pentru acest sacrificiu enorm pe care l-au facut si pe care nu l-a facut nicio alta natiune din UE.Ma refer la timpul scurt in care reducerea deficitului s-a facut, cu mentinerea tarii in parametrii de datorie publica. Nu noi luam decizia iesrii din procedura de deficit excesiv, acest lucru e treaba Comisiei Europene, care va face analiza functie de programul de convergenta pe 2013 – 2016 transmis de Guvern. In primele zile ale lui mai vomn avea punctul de vedere al CE. Speranta mea e ca programul de convergenta va confirma mentinerea deficitului sub 3%, dar asta e deja o problema a Guvernului. Eu am vrut doar sa justific actiune politica din 6 mai, pardon, nu 5 mai, si sa-mi asum ca Romania a adoptat cea mai buna solutie de revenire in parametrii macro al unui stat care e liber de CE si de Fond pentru a plati salariile si pensiile. Ce s-a intamplat in acest interval cu omul gras, ias sa vedem. (merge iar la tabla, si ne arata cat a slabit grasul care sufoca Romania; nu a amintit nimic de cresterea bugetara din zon serviciilor …n.r.) Ia uitati-va cat a slabit, cu vreo 210.000 salariati, si statul nu s-a prabusit. Acest proces trebuie continuat in paralel cu crearea de locuri de munca in zona privata, autostrazi, mediu, bani europeni. La ce trebuie trecut acum, dupa reducerea de la 1,4 la 1,2 milioane a personalului bugetar, trebuie trecut la o ajustare a locurilor de munca. Multi au criticat ordonanta la fiecare 7 oameni se angajeaza unu. Eu le dau dreptate, numai ca ceea ce ei argumentau la televizor nu se potrivea cu realitatea economica, nu mai puteam sustine un asemenea aparat. S-a preferat aceasta solutie, a reducerii 7-1, dar aucm se pare ca a venit momentul unei ajustari fine. Sunt spitale unde nu mai avem personal, acolo trebuie facute angajari, si inca avem multe zone in administratie cu excedent de personal. Abia acum a venit momentul sa se treaca la un acord fin care in urmatorii doi ani sa continue procesul de slabire a omului gras, pus in spatele populatiei, si de ajustare a personalului astfel incat sa nu avem sectoare care sa sufere, in timp ce multe altele inca au excedent in zona bugetara. Cred ca nava e la cheu, in port sigur, problema este ce urmeaza (iata o alta si consacrata expresie prin care ni se spune ca s-a terminat deriva dupa alegerile din 2012 n.r.). Nu as vrea sa vorbesc despre ce urmeaza inainte de a multumi public guvernului Boc, guvernului Ungureanu, guvernului Ponta pentru faptul ca azi am ajuns aici.

Incerc sa dau fiecarui guvern ce e al lui. Guvernul Boc are marele merit ca a pus interesul national deasupra celui politic. Practic si-a sacrificat voturile pentru a restabili ehilibrele macro, pentru a da sanse la reluarea dezvoltarii. Multumesc si guvernului Ungureanu ca nu a afectat parcursul de recuperare a dezechilibrelor si acelasi lucru e valabil si pentru guvernul Ponta. Mi-a fost teama, aceasta a fost perioada care mi-a dat o oarecare incredere ca se poate coabita cu guvenrul, ca guvernul Ponta ar fi putut sa ia masuri populiste excesive care sa strice din nou echilibre la alegerile din iarna. Nu a facut-o si de aceea consider ca si-a adus o contributie la atingerea rezultatelor de azi. Am ajuns la stadiul la care nu ne mai batem pentru supravietuire ci trebuie sa reluam batalia pentru crestere economica durabila, prin gasirea unui optim intre dezvoltarea bazata pe investitii si dezvoltarea stimulata de consum. Teoria ca stimularea excesiva a consumului e o solutie de crestere s-a dovedit falsa. E clar ca trebuie gasit acel optim de dezvoltare prin investitii si un consum optim care sa nu ne aduca din nou in situatia din 2008, cand ajusesem la un deficit de cont curent de 14% din PIB. Diferenta intre exporturi si importuri era de aproape 18 miliarde de euro in favoarea importurilor. Acum acest echilibru este restabilit, suntem sub 4% ceea ce se acopera prin investitii straine directe si remiterile din strainatate. Acum nu mai muncim ca sa rambursam dobanzi la credite pe termen scurt si putem privi serios la dezvoltqre: absosrbita banilor europeni, imprumuturi pentru dezvoltare, cu mentinerea deficitului. (Merge iar la tabla, alt grafic, alta …"realizare" n.r. ) Masurile pe care le-am luat s-au dovedit corecte si pe piata fortei de munca. Avem unul din cele mai scazute niveluri ale somajului, 6,7%, in timp ce somajul mediu la nivelul UE e 10,9%. Suntem a sasea tara ca nivel de somaj, suntem in primii sase, ne obisnuisem tot timpul sa fim ultimii. Din punct de vedere al crizei, Romania a iesit bine. Avem un somaj mai mic ca in 2010, cand era 7,4%. Acum, trecerea la dezvoltare inseamna viziune. Ce faci cu banii de la UE, cat de repede ii absorbi, cat imprumuti de la BEI si cat de bine rezista guvernul la presiunile administratiilor locale. Daca vom trece la a deveni subordonati baronilor locali si orice mica incasare suplimentara in buget o vom dedica lucrarilor pentru cleintela din teritoriu cu siguranta nu vom reusi. Sper ca guvernul va ramane pe linia pe care a avut-o in 2012 de guvernare responsabila si nu va face risipa. Pentru ca obiectivul ar trebui sa fie reducerea deficitului, chiar daca se incadreaza in criterii. De ce? Orice deficit trebuie finantat iar noi trebuie sa ne propunem sa nu mai marim datoria guvernamentala. Trei procente de deficit inseamna sa mai imprumuti inca 3,9 miliarde euro. Obiectivul nostru trebuie sa fie sa trecem la un buget excedentar in urmatorii trei – patru ani. Germania e singura care are acum un buget excedentar, foarte putin. Ar trebui sa le urmam exemplul. Restabilirea echilibrelor macro s-a facut greu si ar fi un mare pacat ca din motivatii politice sau politicianiste sa dezechilibram din nou situatia macro. Apreciez ca este datoria majoritatii parlamentare sa proejeze aceste echilibre, sa le consolideze, pentru ca ele s-au obtinut cu costuri foarte mari pentru populatie. De regula, traznaile le fac oamneii politici dar le plateste populatia. Lectia veseliei din 2007 – 2008 trebuie sa fie valabila si pentru oameni politici, si pentru populatie. Cand pica bani din cer si vezi un guvern darnic trebuie sa te gandesti ca in curand vine nota de plata: inflatie, inghetarea veniturilor, cresterea costurilor de imprumut.

 

Finalizarea actualului acord cu UE – FMI – BM mi se pare extrem de importanta pentru consolidarea credibilitatii Romaniei, ca stat care nu mai e dispus sa revina la imprumuturi pentru salarii si pensii. O politica de utilizare a cheltuielilor bugetare in scopul dezvoltarii tarii e solutia corecta pe care dupa aceasta lectie ar trebui sa o fi invatat.  In ce priveste cresterea economica, afirm fara retineri ca avem toate conditiile pentru o crestere economica de peste 2% anul acesta. Fara sa ma bazez neaparat pe recolta care se prefigureaza foarte buna in agricultura. Avem bani de la UE, avem posibilitatea sa cream locuri de munca, sa micsoram deficitele, prin banii europeni si colectarea taxelor. In ce ma priveste, vreau sa stiti ca nu am prin acordul de coabitare, de cooperare institutionala, nicio abordare in care sa dau lectii guvernului. Guvernul va face ce va crede, cum va considera ca e mai bine, dar am dreptul sa ma exprim fara a da guvernului linii pe care sa le urmeze neaparat. Dar lectia acestei crize care a costat 22 de mil de romani trebuie sa ramana intiparita in mintea oricarui om politic. Cand discutam de buget, trebuie sa ne comportam ca in orice familie. Chetuiesti in functie de venituri. Imprumuti o data de la un vecin, de doua ori, dar daca nu iti platesti nici intretinerea vede lumea ca esti nechibzuit. As incheia aceasta pledoarie pentru 6 mai 2010 si pentru o dezvoltare durabila care sa aiba in vedere si necesitatea de a avea un nou acord cu UE si FMI, nu pentru bani, ci pentru a accelera convergenta pentru intrarea in zona euro, spunand ca am sentimentul ca presedinte ca mi-am facut datoria pe 6 mai 2010, ca altfel fara aceste masuri romanii ar fi trait mult mai rau azi. Fara solutii rapide de iesire din dezechilibrele macro azi probabil romanii ar fi fost in strada ca in Spania, Portugalia, Grecia. Nu discut solutiile lor de iesire din criza, dar e evident ca atunci cand se creste fiscalitatea sansele de a iesi din criza sunt minime. Faptul ca factura iesirii din criza a fost platita de romani ma face sa am tot respectul pentru efortul slor si le spun foarte deschis ca pot fi mandri, pentru ca nu sunt multe tari care au reusit sa revina in parametrii macro ai unei tari functionale intr-un timp atat de scurt. Asa cum v-am mai spus, eu am sentimentul ca mi-am facut datoria ca presedinte si chiar daca m-au durut si injuraturile, si fluieraturile, sunt linistit, Romania este din nou capabila sa isi reia cresterea economica durabila. Asta este ceea ce am avut de comunicat, am marea rugaminte ca inainte de a comenta, de a fi impotriva, intrati pe site-ul Eurostat, vedeti situatia somajului, a deficitelor. Veti fi multumiti de tara noastra. Ne-am obisnuit tot timpul sa psunem ca suntem ultimii si va asigur ca sunt foarte multe zone in care suntem departe de a fi ultimii. Serios va spun, puteti fi mandri de Romania. Intrebari:

Cum se va reduce sectorul bugetar? Sunt zone in structura bugetara in care inca avem excedent de persolan in birouri si deficit in spitale. Stiu eu spitale care au cateva sute de medici in plus fata de necesar, numai ca sunt in capitala, iar la spitalul de la Vulcan, de exemplu, nu avem medici. Trebuie reasezat personalul si acum se poate face aceasta redistribuire. Se poate continua reducerea de personal la ministere si se poate angaja personal medical la Vulcan. Chiar daca s-a redus personalul cu peste 200.000 de oameni, s-a dovedit ca daca se iau masuri inteligente, e suficienta o gama larga de programe, ca cele din 2010, 2011, dar cu adresabilitate foarte larga. Eu discut de principii si ce as face daca as avea un Guvern cu care sa discut si problematica economica. Nicio clipa nu am spus nici ca se vor taia nici mari salariile si pensiile. Aveti puna decenta, stiu politica postului, sunteti in fata presedintelui (intrebat de Antena 3 cum comenteaza ca ar fi promis in campania pentru alegerile din decembrie 2009 ca nu reduce pensiile si salariile). Cand sunteti singuri in studio si nu sunt acolo puteti sa imi puneti in gura orice. V-ati fi dorit ca premierul Emil Boc sa fie inca in functie? (intrebare de la Antena 3) Am stabilit ca fiecare pune o singura intrebare, ati ajuns la cateva intrebari. Fiecare la locul lui, cred ca e mai important pentru domnul Boc dupa un mandat atat de greu ca a fost reales la Cluj. Ati mai lua aceeasi decizie ca in 2010? Fara ezitare, daca ar fi in interes national. Marea problema e ca oamenii au fost dezinformati, si acum mi-ar fi greu sa le arat ce s-ar fi intamplat daca nu luam acele masuri. Daca am fi din nou in situatia din mai 2010, as sacrifica fara sa ezit popularitatea, voturi si de ce nu guvernul. In situatii de cirza nu e obligatoriu sa ai un guvern patru ani, se pot schimba si la sase luni, dar sa reuseasca sa impinga lucrurile inainte. Romania nu putea produce banii pentru a plati pensiile, salariile. Nu mai vorbim ca din cauza lipsei de credibilitate Romania nu mai putea sa imprumute bani la dobanzi rezonabile. Cand se va simti si in buzunarele romanilor aceasta crestere? Depinde foarte mult de guvern, daca absoarbe banii europeni, dar relanseaza investitiile. Sunt convins ca domnul premier Ponta va va putea spune. Credeti ca aceste lucruri vor ajunge sa fie realizate? Guvernul nu inseamna doar Victor Ponta iar anul viitor vin alegerile. Care este nadejdea mea, lucru care l-a si credibilizat pe Victor Ponta si m-a facut sa fiu mai putin suspicios: In 2012 nu a deschis baierile pungii pentru alegerile parlamentare din decembrie m-a facut sa cred ca nu va face ce nu a facut in 2012 nici in 2014. Asta este speranta mea, pentru ca s-a obtinut atat de greu stabilitatea incat ar fi pacat. Am exprimat o speranta. Cel mai mult i-am multumit guvernului Boc. Emil Boc si tot cabinetului si-a asumat masurile. Guvernului Ponta i-am multumit ca nu a stricat ce si-a asumat guvernul Boc. Inflatia face parte din aceste realizari? Inflatia a prins bine importurilor, dar sunt convins ca va fi in jur de 3%, 3,5%. Primavara cresc preturile la legume, cartofi, Va asigur ca vom avea multe luni cu inflatie extrem de redusa. Exact va spune guvernatorul, nici el nu a nimerit-o intotdeauna. De acum, responsabilitatea apartine exclusiv guvernului? Intotdeauna a apartinut guvernului, numai ca au fost guverne cu care am putut face un parteneriat si pe problematica economica, dandu-le experienta acumulata, si cabinete cu care nu s-a putut lucra. Daca cineva ma intreaba, am foarte multe idei si sugestii. Colaborez foarte bine cu guvernul Ponta in limitele acordului de cooperare institutionala. Cum decurge acordul de coabitare? In conformitate cu cele ce am semnat amandoi. Va doresc sarbatori cu bine, un Paste fericit si un weekend prelungit in conditii cat mai bune la munte sau la mare.