Traian cel Groaznic
Un excelent editorial publicat in editia de azi a cotidianului „Ziua” – ziar cocotat pe baricadele antibasesciene de cand directorul Rosca Stanescu a ajuns la cutite cu Traian Basescu – invita la interpretarea in cheie istorica a (foarte) posibilei reveniri la Cotroceni a presedintelui suspendat, dupa votul din 19 mai. Autorul – Cristian Unteanu – reviziteaza circumstantele istorice in care ingrozitorul tar Ivan al IV-lea al Rusiei revenea pe tron, in uralele mujicilor, dupa ce se retrasese pe o mosie la tara, departe de Moscova si de intrigile nobililor care il detronasera vremelnic. Ivan cel Groaznic rupea tacerea in care se autoizolase printr-o scrisoare adresata patriarhului Afanasie si o alta trimisa poporului, in care deplangea indepartarea sa nevolnica de la misia pe care i-o incredintase Dumnezeu.
Dupa aceasta abila miscare epistolara si cele 30 de zile in care a lasat Rusia sa fiarba in sucul nociv al revoltelor inabusite, Ivan s-a lasat induplecat sa urce din nou pe tron. Nu inainte de a smulge dregatorilor inspaimantati recunoasterea dreptului sau sfant de a comite orice fel de excese, odata reinstalat in fruntea tarii.
Nu stiu in ce relatii se gaseste Traian Basescu cu Preafericitul Patriarh Teoctist si daca-i stie sau nu adresa de e-mail. Stiu, insa, ca relatia cu poporul o cultiva cu o indarjire ce va creste in intensitate pe masura ce ne vom apropia de fatidica data de 19 mai. Discursurile la care se preteaza oriunde gaseste improvizata o scena ori zareste pe strada un palc mai numeros de cetateni sunt, cu siguranta, mai eficiente decat o tona de scrisorele.
Cunoscandu-i simpatiile americane si, pe cale de consecinta, aversiunea pentru tot ce vine de Rasarit, este foarte probabil ca Traian sa igonore modelul rusesc pentru marea scena a intoarcerii in jiltul de la Cotroceni.? Nu va grabiti, insa, sa-l credeti lecuit de contaminarea cu pornirile sangeroase si apucaturile tiranice pe care i-ar fi produs-o aderarea la metoda Ivan cel Groaznic. Traian isi va regiza comeback-ul cu aceeasi grija de a promova modelele romanesti ca atunci cand aranja cadorisirea propriului grup de interese cu contractele autostrazii „Transilvania”. Din pur nationalism, este posibil ca Basescu sa prefere antecedentul romanesc al intoarcerii lui Alexandru Lapusneanu, la fel de sangeros precum evenimentele declansate de revenirea lui Ivan pe tronul rusesc.
Dintr-o ironie de care doar istoria este uneori capabila, cele doua intoarceri la popor ?– a Ivanului si a Lapusneanului – se petrec in acelasi an de gratie 1564. Daca dramaturgul Costache Negruzzi recomanda, probabil, bulion pentru montarea nuvelei sale istorice „Alexandru Lapusneanu”, cronicarul Grigore Ureche este mult mai frust si mai aproape de natura evenimentului cand descrie groaznicul macel poruncit de „Voda Alixandru, carile au taiat 47 de boieri”. Zice Ureche: „….slujitorii, dupa invatatura ce au avut, inchis-au poarta si ca niste lupi intr-o turma far de nici un pastor, au intrat intr-insii, de-i snopiia si-i junghiia…”.
Singura grija a lui Basescu va fi, atunci cand isi va trimite lefegiii sa impresoare cladirea Parlamentului tradator, cu ocazia primei cuvantari in calitate de presedinte reinscaunat, sa se se asigure ca are destule hangere pentru cei 322 de dregatori care l-au suspendat. Iar la scena sangeroasa sa invite doar oficiosul „Evenimentul zilei” ori excesiv de prietenosul „Cotidianul”, din paginile carora sa aflam a doua zi ca „322 de parlamentari au donat benevol sange pentru o cauza nobila. Dupa transfuzie nu s-au simtit prea bine si au fost internati o perioada la Bellu”.
Daca tot suntem pe taramul domnitorilor tirani, sa remarcam si o initiativa cu iz profund istoric a pedistilor intarcati de Basescu, pe care nu-i credeam capabili de incursiuni in memoria evenimentelor. (De fapt, nu-i cred in stare de nimic pe pedistii astia). Locotenentii presedintelui suspendat ii pregatesc cu mare pompa liderului lor ocult intorcerea in randurile partidului. Varfurile PD-ului, alde Cristian Preda si Vasile Blaga, se ciondanesc in public asupra celui mai potrivit moment in care sa-l invite pe Basescu sa ia pulsul partidului. Desi sceneta pare copiata din povestea lui Richard Inima de Leu, la a carui intoarcere din captivitate prieteni si dusmani deopotriva se intreceau in ospitalitate, Basescu se va inspira inca o data din Lapusneanu, inainte de vizita. Dupa indicatiile aceluiasi Ureche, ce povesteste cum tiranul voia „sa sa curatasca si de vrajmasii sai cei din casa”.
