Trăim în țara directorilor, doctorilor, docenţilor, şefilor….
Lumea de astăzi, zguduită din temelii, agresată de tot felul de capcane şi neputinţe, sugrumată de haos şi indiferenţă, blamată de însăşi instabilitatea ei, este, paradoxal, o lume a rangurilor înalte.
De câte ori nu citim sau nu auzim titluri pompoase, prin care este prezentat cineva? Uneori, nici nu mai este loc pe pagină sau prezentatorul nu mai are aer şi trebuie să facă o pauză de respiraţie, de atâtea titluri…
Am citit despre cineva de pe la noi, că ar fi inginer doctor docent, specialist internaţional, director al…, ambasador al bunăvoinţei în…, în….,în…. etc.
Orice ai face, în ţara asta, nu mai ai cum să te mişti, fără să întâlneşti un …banal director, cât de mic, de neînsemnat, dar… director si, dacă NU, tot e ceva, e presedinte! Mai e ceva – P.D.G. (presedinte-director general). Dar care nu se prea mai poartă, e prea francofon si nici nu prea se stie ce inseamna.
Foarte mulţi au devenit peste noapte directori, specialişti, savanţi, deşi nu au făcut nimic, ci doar, aşa, de plăcere. Unii dintre ei ajung, inevitabil, la răcoare, pentru că acolo îi duce… „destinul” si răii de parchetari.
Nu dorim să ne amintim de savanţii din epoca trecută, deşi, vrând nevrând, gândul sclipeşte şi către o astfel de amintire, deloc plăcută…
Ce face un director, o persoană împodobită cu tot felul de titluri, unele chiar ridicole? Nimic!
Mănâncă şi doarme la fel ca toată lumea normală, se bâlbâie la fel, se încheie la şireturi cu acelaşi efort… Dar, aceluiaşi personaj al zilelor noaste, îi place să fie sugrumat de tot felul de titluri, care să-i întreţină dorinţele şi aspiraţiile, ca un fel de colier… de carton, însă.
Ţinând cont de această lume… înaltă, aş pune o întrebare firească: oare când va fi prezentat cineva ca un simplu muritor, în stare să facă un lucru banal şi să scoată ţara din neputinţă şi mizerie? Să fie prezentat pe minus rânduri în pagină sau, cel care îl prezintă, să aibă nevoie de respraţie accelerată, ca un surplus de aer, conferit… de atâta lipsă de titluri?
Atunci, poate, vom trăi într-o ţară cât de cât normală, care nu se loveşte din bară în bară şi nu delirează, încurcând onorurile…
Fara titluri, a consemnat: Dorin Duşa
