Tratamentul cu cianură a Regimului Basescu!

Cum? Nu e destul să tăiem o Cameră a Parlamentului ca să rezolvăm deficitul bugetar? Nu pot să cred! Nici dacă ne apucăm voiniceÅŸte să reformăm ConstituÅ£ia (mai bine Curtea ConstituÅ£ională) nu dispar datoriile pe care le-am făcut de când Å£inem teoria că fără reforma ConstituÅ£iei nu se poate face nimic în România?

 

Măcar datorii se pot fac, o să recunoaÅŸteÅ£i, s-a probat. 

Nici una dintre aceste mari soluÅ£ii ale reformei statului nu rezolvă nimic ÅŸi ne întoarcem la soluÅ£ia clasică să plătim din buzunarul fiecăruia?

Ce s-a întâmplat săptămâna asta în România nu e un episod de reformă curajoasă, deÅŸi ziariÅŸti neavizaÅ£i vorbesc despre terapia de ÅŸoc. Noi nu mai transformăm o economie planificată în una de piaţă. S-a făcut deja. Noi reducem brutal cheltuielile statului care ne băgau în faliment din două motive: că economia noastră de piaţă nu e destul de competitivă în Uniunea Europeană ÅŸi că vreo trei guvernări ires­ponsabile au cheltuit mai mult decât aveau până să ne aducă în pragul unui crah.

Cum, nu e economia competitivă, când acum doi ani creÅŸtea într-un an cât altele în zece? Într-adevăr, nu: sau nu am fi avut în momentul ei de glorie maximă sub cinci milioane de oameni activi în România ÅŸi mai mult de două în alte ţări, aproape jumătate! Asta înseamnă scurt că toată economia noastră privată, a unei ţări de 20 de milioane, este, de fapt, una care oferă slujbe pentru numai maximum patru milioane de oameni (au mai devenit unii ÅŸi ÅŸomeri între timp), că două milioane sunt obligate să plece ca să aibă din ce trăi, că alte milioane trăiesc din pensii sau cultivându-ÅŸi grădina ÅŸi aÅŸa mai departe ÅŸi că nu am reuÅŸit să creÅŸtem nici cu 30% economia pe care ne-a lăsat-o CeauÅŸescu, deÅŸi Polonia, de exemplu, a depăşit plafonul de două treimi.

Un milion ÅŸi jumătate de angajaÅ£i în sectorul public nu e aÅŸa mult, când te gândeÅŸti că milioane de copii merg la ÅŸcoală, că asta include ÅŸi profesori, ÅŸi doctori, ÅŸi vameÅŸi etc.

Contrar unei interpretări greÅŸite pe care am citit-o în Le Monde acum două zile, aceÅŸtia nu sunt funcÅ£ionari: doar vreo zecime din ei, ÅŸi din aceÅŸtia mai mult de jumătate (cei care lucrează în primării de state ÅŸi oraÅŸe mici) sunt plătiÅ£i sub salariul mediu. Populismul de dreapta, că e greÅŸit să crezi că doar stânga e populistă, face ravagii prin gazete zilele astea că statul e prea mare.

Nu: economia noastră privată e prea mică.

Sigur că e mai uÅŸor să tai statul decât să stimulezi economia: dar vezi că statul ăsta e greu de tăiat din două motive. Unul, că, fiind un stat clientelar, sunt mai mari ÅŸanse să tai pe oricine, dar nu clienÅ£ii, să îl dai afară pe suplinitorul de la Å£ară (în timp ce Å£ii discursuri că problema educaÅ£iei e lipsa de acces din rural), ÅŸi nu pe ambasadorul în Luxemburg, deÅŸi primul e ÅŸi mai prost plătit, ÅŸi mai folositor ca al doilea. Åži, doi, că deja prin părÅ£ile esenÅ£iale statul era subfinanÅ£at.

E uÅŸor să spui „rade-i pe judecători" – vor lua mai multă mită -, „curăţă-i pe doctori" – ÅŸi aÅŸa plecau pe capete – sau pune-i pe profesori să predea 40 de ore, că acum fac jumătate de normă. Cei care scot din ei aberaÅ£iile astea probabil cred că predatul e ca fotbalul de maidan, durează de când ajungi acolo ÅŸi până când te târăşti la duÅŸ, nu include ÅŸi pregătirea orelor, corectarea lucrărilor elevilor etc. Din cauză că nu au fost bani destui avem infecÅ£ii intraspitaliceÅŸti! În 1990, când o delegaÅ£ie a Ministerului Sănătăţii francez a vizitat frumosul nostru oraÅŸ universitar, mai ales un anumit spital unde se murea pe capete de infecÅ£ii cu gram negativ, ne-a spus: „DaÅ£i-i foc ÅŸi faceÅ£i altul".

Vezi însă că nu au fost niciodată bani să se facă altul, puÅ£inii care au fost au servit la construcÅ£ia unor măreÅ£e case de asigurări de sănătate. La fel cu medicamentele subvenÅ£ionate.

În fiecare generaÅ£ie pun pe un student de-al meu să facă problema asta la politici publice, doar-doar o rezolva-o vreunul, dar nu e rezolvabilă, chiar dacă elimini corupÅ£ia, tot prea mulÅ£i oameni au nevoie de medicamente cu preÅ£ redus!

Ce rezolvi dacă le tai 15% din care îÅŸi mai luau ceva când nu le ajungea subvenÅ£ia? Poate doar că mai mor unii ÅŸi degrevezi bugetul de pensii. Cineva a făcut deja economie anul trecut, a tăiat cu de la sine putere milionul care îi trebuia Institutului Cantacuzino pentru licenţă, ÅŸi aÅŸa s-a ajuns în plină criză de gripă ca institutul să nu mai poată produce vaccinuri.

Cum de nu a tăiat nimeni din greÅŸeală scena lui Ridzi sau diurnele lui Udrea pentru ziariÅŸti? Mister. PuÅ£in îmi pasă că o să spună unii că acesta e un discurs de stânga. Eu mi-am dat probele: am restructurat o instituÅ£ie de stat ÅŸi am dat oameni afară.

 

Dezastrul pe care îl văd la ora asta, tratat cu maxim cinism ÅŸi fără măcar o vorbă de scuze din partea celor care conduc România, este autoprovocat.

El este costul incompetenÅ£ei AlianÅ£ei D.A. de a guverna împreună, al guvernării liberale de a supravieÅ£ui în minoritate ÅŸi al lui Traian Băsescu  de a câÅŸtiga al doilea mandat.

Răspunderile sunt scrise pe fiecare, dar mă tem că în confuzia discursului public din România nu se văd suficient.

Că, dacă s-ar vedea, Varujan Vosganian nu ar trebui să mai apară la televizor fără o burtieră pe care să scrie „Omul cu deficitul", premierul Boc cu una pe care să scrie „A dublat datoria publică"; cât despre Călin Popescu Tăriceanu, e destul să îi puneÅ£i numărul de mobil. Băsescu nu e mai bun – din octombrie anul trecut oameni ca mine au scris săptămânal că ne scufundăm ÅŸi că ne trebuie un compromis politic. Ca să o apere pe Udrea, el a lăsat să se rupă coaliÅ£ia cu PSD ÅŸi în ÅŸase luni s-a dublat datoria ÅŸi ne-a adus unde suntem azi în timp ce aburea cu reforma clasei politice.

În plus, văd că a luat de la Iliescu arta de a împărÅ£i România în categorii: privaÅ£ii ÅŸi bugetarii. Dacă ia Cotroceniul foc, cred că un bugetar o să vină să-l stingă, nu un profitor, aÅŸa că nu toată lumea plătită de la buget e la fel de inutilă precum clienÅ£ii PDL.

Ce altceva se putea face? DaÅ£i-mi voie să refrazez chestiunea asta. După ce se fac de câteva luni datorii ÅŸi arierate, după ce propunerea mea din decembrie de a face un guvern de uniune naÅ£ională, că altfel nu vom putea gestiona criza în 2010, a fost respinsă cu sfântă mânie, ce se mai poate face acum? Fiecare zi care a trecut a restrâns opÅ£iunile noastre. Ce se putea face era să creÅŸtem cota unică, aberantă la 16%, când eram pe creÅŸtere economică (mulÅ£i ambasadori UE din BucureÅŸti au militat pentru asta, că nu există Å£ară din lume care are o educaÅ£ie demnă de acest nume ÅŸi percepe impozite sub 20%). O să vedeÅ£i că oricum o să o creÅŸtem în următorul an, cu toate tăierile.

„Pensii sau scut antirachetă" era titlul unui editorial de-al meu de acum doi ani: v-am spus de atunci că amândouă nu merg. Oficialii români au minÅ£it că nu ne costă nimic scutul. Fals. E un motiv pentru care cehii ÅŸi polonezii nu l-au mai vrut. La fel, avioanele de luptă vechi, cumpărate cât se poate de netransparent după un CSAT prezidat de ÅŸeful statului, iaca miliardul. Securitatea are valoare pentru noi? Păi, asta nu e securitate, să colcăie bacilii gram negativ pe pământ cu scutul antirachetă deasupra capului. Jumătate de miliard de euro pe un portal web, sute de diplomaÅ£i în plus ÅŸi misiuni ale României inutile, ÅŸi pot să continui.

Nu e adevărat că nu se pot raÅ£ionaliza cheltuielile statului altfel decât lovind în cei slabi ÅŸi protejându-i pe clienÅ£i.

Posturile erau deja blocate de Guvernul Boc când teologi fripturiÅŸti care munciseră în campania electorală de genul lui Mihai NeamÅ£u au fost angajaÅ£i la stat pe post de istorici, ÅŸi să văd eu că pleacă el conform regulii cu ultimul angajat care pleacă primul.

Nu: o să lăsăm mai degrabă vreun sat fără poliÅ£ist de dragul unui client, ÅŸi asta, cu nesimÅ£ire, cu balade cântate de micul Paleologu, care face elogiul pleÅŸtii ÅŸi se identifică cu Farfuridi. Cât priveÅŸte elogiul cianurilor în aceste zile în care ar trebui să ne ascundem prin casă de ruÅŸine că am contribuit să îi aducem la putere pe oamenii ăştia, el a devenit dominant.

Nu aÅŸ fi crezut niciodată că o să-i aud pe alde Cristi Preda sau Traian Ungureanu explicând ce grozave sunt cianurile (ca să-l citez pe un cititor spiritual al HotNews, toÅ£i cei care cred asta să ia o linguriţă).

E o conspiraÅ£ie ungurească ÅŸi europeană, nu peÅŸtii care au venit pe Tisa cu burta în sus zile întregi în anul 2000! Pe scurt, nu a mai rămas nimeni care să fie altceva decât lobbyist sau client în puterea actuală, nici măcar dintre prietenii mei? RuÅŸine! Åži ce mai rămâne după ce aceÅŸti oameni au arătat clar că nu mai merită votaÅ£i niciodată, ÅŸtiut fiind că PSD e acel partid care era să ne dea Internele pe mâna crimei organizate? Mai vorbim. 

 

ALINA MUNGIU-PIPPIDI

 

N.R.

Cam aceasta este "radiografia" realizata (in anul 2010) de unul din cei care au adus la putere cameleonii portocalii si au pus in functiune Regimul Basescu.