Trianon 100! Nasol să fii ungur intr-o Europă ce iți refuză pretenții absurde!!

Inaugurăm cu această ocazie o strategie nouă în meciul nostru cu echipa de propagandiști ai urii de la Budapesta. La defăimarea României practicată de adversarii noștri cu costuri exorbitante nu putem răspunde cu aceeași monedă: minciună și iar minciună, calomnie și diversiune perfidă, lașă! Ci vom răspunde cu adevărul! Dar nu atât cu adevărurile noastre, despre români, care contrazic calomniile bozgore, ci cu adevărurile pe care istoricii și propagandiștii unguri se străduiesc să le ascundă, adevăruri jenante, rușinoase, despre adevăratul chip al revizionismului maghiar, despre adevăratele „valori” pe care maghiarii le-au slujit cu totală dăruire în istoria lor! De preferință în istoria mai recentă!
Cunosc bine lumea publiciștilor români care de-a lungul anilor au răspuns provocărilor de sorginte ungurească. Au făcut-o cu profesionalism, desființând punct cu punct minciunile și insinuările denigratoare la adresa noastră. Dar pun o întrebare …lămuritoare: suntem siguri că aceste replici românești au ajuns la publicul pe care l-au intoxicat cu calomnii autorii maghiari? Cei care bunăoară l-au citit pe anonimul Du Nay au ajuns după aceea să-l citească, în replică, și pe marele polemist Prof. univ. dr. Ion Coja?

Publicul care a fost ținta atinsă a propagandei ungurești este mult mai numeros decât publicul la care a ajuns replica noastră.. Budapesta alocă sume astronomice pentra a organiza propaganda revizionistă întemeiată pe minciună, șantaj, diversiune, sabotaj. Această propagandă s-a instituționalizat, se bazează pe un personal numeros, care, cu discreție sau in conspirativitate, lovesc „din orice poziție” interesele românești! Mare lucru nu câștigă din asta, dar sunt fericiți că ne-au păgubit pe noi! Se bazează pe persoane infiltrate sau cumpărate la cel mai înalt nivel al clasei noatre politice. Etc., etc! Lucruri bine știute, nu le mai repet!E timpul să trecem la atac în legitimă apărare! La ofensivă mediatică neiertătoare față de cei care ne calomniază de când se știu! Să nu ne mai sfiim să le amintim exact cine sunt și ce au făcut în istorie!

În mod deosebit românii din Ardeal angajați în combaterea revizionismului unguresc nu prea merg până la capăt! Îi înțeleg: când ai colegi, vecini, prieteni, chiar rude câteodată maghiari, te jenezi să le spui toate adevărurile jenante, te sfiești să le demonstrezi cât sunt de ticăloși mulți dintre co-naționalii lor, politicieni sau așa zis istorici! Te încearcă sentimentul rușinii de rușinea celuilalt!… Un sentiment specific românesc! Nu funcționează la prea multe popoare!… La unguri, deloc!

De aceea, îi sfătuim pe acești colegi din Ardeal să „dea vina” pe noi, ceilalți. Să ne pună pe noi, regățenii, în față! Noi ne vedem mai rar cu colegi sau cunoscuți maghiari! Nu avem nicio reținere din acest punct de vedere! De exemplu: Cu ani în urmă, un profesor de istorie de pe lângă Sibiu m-a căutat să-mi spună că cei doi Bolyai, tată și fiul, erau născuți români, într-un sat numai de români!… Avea și o traistă de argumente și documente. Se temea să le dea publicității. Avea colegi de cancelarie maghiari și atmosfera din cancelaria școlii s-ar fi tulburat… M-am oferit să public eu documentele pe care le deținea și să menționez că nu am vreun merit în descoperirea acestor documente.  Dacă ipoteza respectivă este corectă, aceste documente nu va fi greu să fie găsite!

Alt exemplu: în perioada interbelică, Budapesta a investit sume mari pentru armamentul bio-chimic. A făcut cercetări pentru a se înarma cu bombe capabile să răspândească cele mai nenorocite boli contagioase pe teritoriul inamic! Care teritoriu inamic? România, desigur! Strategii militari de la Budapesta estimau că România și Ungaria vor lupta în tabere adverse în războiul care ce profila la orizontul planetei…
Despre această ticăloșie fără margini a strategilor militari de la Budapesta, a guvernanților care au cunoscut acest proiect și l-au susținut, nu s-a scris nici măcar câteva pagini, timide! Nu cumva să se înțeleagă cât de mare le este ticăloșia!Iată așadar un subiect pentru site-ul nostru: ticăloșiile pe care le-au planificat și le-au pregătit ungurii, inclusiv pentru a lovi în ființa noastră biologică.  Căci în acești termeni se poate rezuma politica maghiară față de români, de slovaci, de sârbi. Au dus o politică de genocid, de maghiarizare față de minoritari, iar față de vecini au plănuit un război nevăzut, perfid și laș. Din fericire nu i-a ținut cureaua să fie atât de criminali cât și-ar fi dorit ei să fie!

Un caz care merită să fie studiat aparte: relația între șovinismul maghiar și Germania. Germania este o țară pe care Ungaria a curtat-o dintotdeauna! Și mai ales în ultimul veac, după ce a pierdut sprijinul Vaticanului… Cu predilecție calomniile antiromânești imaginate de propaganda bozgorească au țintit mentalul public din Germania! În același timp însă, au organizat o politică extrem de eficientă de maghiarizare a germanilor, trăitori ca minoritate națională în Ungaria!… Profitând de inconștiența autorităților românești, o masivă maghiarizare a germanicilor s-o produs chiar și după 1944 în România. Din păcate, cu sprijinul decisiv al bisericii reformate!

Absurditatea și perversitatea maghiarizării ca politică de stat este un subiect pe care ar trebui să-l atacăm frontal, în replică la pretențiile stupid de anacronice și nefirești ale Budapestei! O politică de demascare a acestor practici de deznaționalizare o putem sugera sau chiar iniția, dar pentru a o duce până la capăt este nevoie de sprijin guvernamental. Nu numai guvernul român trebuie sensibilizat în acest sens, ci și celelalte guverne interesate: sârb, slovac, austriac, german, ucrainean… E de luat în seamă și o coordonare, ba chiar o cooperare deschisă între statele care au fost afectate și amenințate de politica maghiară, de visul tembel și caraghios numit Ungaria Mare! Numit, iată, TRIANON 100! În principiu, când folosim cuvîntul maghiar sau ungur punând în seama acestora vreo golănie sau ticăloșie, noi, autorii români care atacă aceste subiecte, ne grăbim să precizăm că nu-i incriminăm pe toți ungurii, ci numai pe unii! Niște zăltați sau de-a dreptul criminali! Unii!… O precizare de bun simț, atâta vreme cât ceilalți maghiari, oameni de treabă și onorabili, se feresc totuși să dezavueze public faptele rușinoase ale co-naționalilor! Întârzie să se desolidarizeze de cei care le fac de rușine Neamul și stirpea?!

La noi, la români, cum face unul o faptă rușinoasă, suntem primii să-i batem obrazul, să-l deferim oprobiului public! Suntem neiertători cu găinarii și criminalii ce apar printre noi! Nici vorbă să le trecem cu vederea ne-rușinările și fărădelegile! E unul dintre „defectele” care ne singularizează net printre vecini și alte nații! Suntem autocritici fără iertare! Stupid de autocritici și de neiertători cu românii care o iau razna!… Acest defect ne onorează, dar în același timp ar trebui să ne îngăduie să renunțăm la menajamentele cu care rostim adevărurile incomode pentru vecinii noștri! Nu avem pe cine menaja, atâta vreme cât maghiarii rezonabili, cu care te poți înțelege, nu fac curat în propria ogradă și îngăduie minciuna și calomnia! Ura prostească în care sunt educați și crescuți o mulțime de tineri, deturnați astfel de la un destin onorabil. Împiedicați să se împlinească și să se realizeze ca oameni! Ca maghiari! Se pare că nu-i ușor să fii ungur! Deh, ce-și face omul cu mâna lui…

Ion Coja,10 iunie 2017