Trichelieu si Mazarin de la Constanta
Cei trei muschetari – Iliescu, Ponta si Nastase se dezic de-al patrulea, spadasinul Geoana, care tocmai a evitat cu o fandare de ultim moment debarcarea din fruntea Senatului. Aventurile ideologice si politice ale leadershipului PSD au intrat in atmosfera dumasiana de capa si spada dupa ce nevolnicul si imberbul Ponta l-a gratulat pe presedintele de onoare Iliescu cu numele Richelieu. O mica si dubla eroare istorica. In primul rand, tatucul social-democrat se vede retrogradat de la statutul de patriarh pe care si l-a faurit in PSD la rangul de cardinal, care-l cam strange pe la subsiorii odajdiilor, cu toata habotnicia lui de liber cugetator. Ponta este insa doar partial in eroare cand spune ca „atitudinea de tip Richeliu†i se potriveste lui Iliescu pentru ca tine balanta puterii si are grija ca nimeni sa nu castige „prea multa putereâ€. Intai ca Richelieu nu se ocupa de balante; era chiar foarte debalansat in materie de putere, pe care jinduia s-o exercite de unul singur si chiar a reusit cu succes o buna perioada din istoria Frantei. Unde are Ponta o umbra de dreptate este ca Iliescu – fara a fi deloc asemenea lui Richelieu – si secondat strans de Nastase, chiar e deranjat ca cineva – anume Ponta – să-si exercite autoritatea intr-o maniera atat de transanta intr-un partid foarte dedat la compromisuri si negocieri subterane. Asta nu-l face pe Ponta singurul personaj integru si hotarat din galeria de lideri ai PSD, ci doar un bizon miop care se napusteste sa dea cu tartacuta de usa Senatului, chiar cu riscul de a netezi drumul pedelistilor spre fotelul de presedinte.
BNP al PSD va decide duminica soarta lui Geoana, caruia i s-ar potrivi unsa eticheta Trichelieu, dupa baile prin spa-uri sau excursiile in State pe la spatele partidului si derapajele alaturea cu poteca PSD.
Ca sa parasim zona de finete a ideologalelor si subterfugiilor politice dar sa ramanem in renasterea franceza, cel mai bine a descris situatia Mazarin de la Constanta: o tiganeala.
Vifor Rotar
