Trio Lisabona: Sarko, Basesco, Silvio
Cititorii pe buze se vor mai chinui o vreme sa descifreze ce-si spuneau presedintii Sarkozy si Basescu in sceneta scurta dar elocventa de la Summitul NATO de la Lisabona. Inutil efort. Gesturile sunt cat se poate de clare iar limbajul corporal le-a tradat amandurora starea de spirit si umorile inflamate. Si daca n-am fi inteles nimic din gesticulatia celor doi, simplul fapt ca Traian Basescu a reinnodat legaturile telefonice cu presa aservita – B1TV in cazul asta – abandonate de pe vremea cand s-a suparat pe moguli, ca sa intre ieri in direct pentru a oferi propria versiunea asupra schimbului de replici cu Sarko, este un indiciu ca treaba e mai groasa decat o vedem noi de-acasa. Opozitia Frantei la intrarea Romaniei in Spatiul Schengen o fi ea motivata de caderea de popularitate a lui Sarkozy in Franta, dar trebuie ca se trage vartos si din intoleranta tot mai acuta la tiganii romani din Hexagon. Ca gestionarea dezastruoasa a frontierelor proprii pe care o face Romania sau ca spectrul invaziei de moldoveni in Schengen dupa aderarea noastra ii ingrozesc sau nu atat de tare pe europeni, cert este ca Franta vrea sa joace pe final de mandat rolul de aparator al civilizatiei occidentale in fata agresiunii tiganesti si interlope de la noi. Iar Sarkozy, pentru oricare din motivele de mai sus, nu se sfieste sa arate public cat il agaseaza conversatia cu presedintele unei tari de unde i se trag lui spaimele sau pur si simplu capitalul electoral de care are nevoie ca de aer in Franta.
In vreme ce seful statului lor este ofensat la o reuniune de nivel inalt, politicienii de toate culorile de la noi traduc scena in limbajul doctrinei si, mai grav, in idiomul conflictelor care ii separa. Opozitia ricaneaza gros si isi freaca mainile de bucurie sa vada ca cineva i-o trage si lui Basescu macar in deplasare, daca acasa nu-l face nimeni. Idiotii de la putere gasesc tot soiul de decriptari benigne la discutia ofensatoare, din care par sa fi inteles ca Basescu se intretinea cordial, ca baietii, cu Sarkoyz despre femei si vreme. Presedintele insusi, altminteri dibaci tare la scuze si motivatii din care sa iasa bine, a venit cu cea mai penibila traducere a conversatiei cu omologul sau francez.
Si cei care jubileaza si cei care il apara infantil pe Basescu n-au inteles ca la Lisabona se afla Romania, concentrata in personajul Traian Basescu, cu siguranta nu cea mai diplomatically correct figura din peisaj, dar totusi presedintele tarii, in ciuda unora si spre satisfactia altora. Cu totii ar fi trebuit sa se simta jigniti si amenintati de degetul aratator al lui Sarkozy. Spre oftica galeriei de fani si delirul celei de ultrasi inamici, Basescu, Zeus acasa, a fost la Lisabona in biet intrus imbrancit de Sarkozy din Olimpul european. Si, odata cu el, Sarko a evacuat si Romania din panteonul occidental, unde n-o sa intram se pare prea curand. Asta ar fi trebuit sa vada toti, inainte sa delireze in favoarea sau in contra lui Basescu.
Daca sora mai mare Franta a fost agresiva si mitocana, surata mijlocie Italia a fost de treaba. Ce poate fi mai reconfortant dupa un dus rece frantuzesc decat o intrare la spectacolul Pagliaccio, cu Silvio Berlusconi. Pe premierul italian nu-l durea deloc capul iar gestul lui cu degetul la scafarlie se referea clar la Sarkozy, indiferent ce-o sa debiteze presa diplomata. Din cea fara lacat la gura s-ar putea sa aflam ca Silvio, desi se afla in compania premierului maghiar Viktor Orban care pare sa-i tina hangul, i-a zis slobod si dezinhibat lui Basescu, ducand degetul la mansarda: Hai, ba, Traiane, nu stii cum sunt ungurii astia!?”
Vifor Rotar
