TROMPETA
TROMPETA
de
sau
despre Racnetul Carpatilor, Scanteia si „trusturile de presa ale anilor 2006-2007″.
In 1977, la cateva zile de la cutremurul din 4 martie, m-am despartit total si (pana la raportul Tismaneanu credeam) definitiv de Adrian Paunescu.
Motivul „divortului” – o sila cronica, o furie uriasa, o ?revolta tacuta si neputincioasa.
Cauza „divortului” – o mincinoasa si desantata ODA pentru tata (evident Nicolae Ceausescu), in esenta poetul canta revenirea la viata a Romaniei de dupa cutremur o data cu sosirea ²tatei² din una dintre numeroasele si pline de succes vizite de lucru din strainatate (fusese atunci, undeva prin Africadupa unii, in Iran dupa altii).
Premizele „divortului” – DUREROASE, pentru ca, marturisesc cu sinceritate, eram atasat, incantat, entuziasmat de multe, foarte multe mesaje transmise de poet.
Eram, la momentul cutremurului, dupa terminarea liceului (liceu de provincie) si doar sase luni (septembrie – martie) de facultate impresionat puternic de versuri precum „Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare cand mai mic”, sau de poezii gen „Fii de taran sau De la Barca la Viena”, pentru ca simteam si eu ?ca nu au aceasi sansa copii de director si copii de taran.
In paranteza, fie spus acest fapt mi s-a confirmat la deschiderea anului universitar 1976 – 1977 cand „s-a dat citire” unui material privind profesorii trimisi in puscarie, studenti exmatriculati si chiar diplome retrase.
Inchei paranteza apreciind ca astazi politia ar avea o paine mare de mancat cautand diplome false si diplome eliberate fraudulos.
Asadar, ignorand laudele aduse la adresa lui Nicolae Ceausescu, poetul era, nu de putine ori, pe sufletul meu.
Din 1977 si pana in 1989 de fiecare data cand se vorbea de Adrian Paunescu ivariabil il comparam cu o varza cu mult prea multe foi stricate si imputite (scuzati) pentru a merita sa cauti miezul.
Astazi, eliberat de furia tineretii, ma irita totusi prea multele laturi arucante in capul si opera (in intregime?!) poetului, iar in anumite cazuri cand vad cine rastoarna oala cu mizerii iritarea trece pragul enervarii.
Asadar comparand trecute si prezente vietii de „poeti si gazetari” nu de „gauzarii lui Basescu”?trag mai inainte de toate o concluzie soc?(?!).
Sunt astazi „oficiosi” (ziare sau doar editorialisti) mai periculosi si mai nocivi decat Adrian Paunescu (pentru a spune dupa aproape 30 de ani o vorba buna despre poet, adaug si fara a avea talentul si nici usurinta uriasa de versificatie cu care bunul Dumnezeu l-a inzestrat pe Adrian Paunescu).
Explicatii?:
2. Astazi cele mai multe mijloace mass-media au mult mai multa credibilitate cand lauda marile vorbe ale marilor oameni politici, trecand sub tacere absenta aproape integrala sau chiar totala a marilor fapte. (Poate, aceasta este cauza pentru care tirajul tuturor ziarelor centrale din Romania este cat tirajul unui cotidian central de
3. Hranita in mod direct cu publicitate de la stat sau indirect din oneroasele afaceri cu statul ale diversilor proprietari de trusturi media, a patra putere in stat a devenit catelul care latra si nu musca.
4. Cu dorinta de a detalia prestatia presei de astazi cu alta ocazie, inchei subliniind RUSINOASA trecere sub tacere de catre presa romana a votului exprimat de „maria sa poporul” (recunosc domnule A. Paunescu si astazi imi suna extraordinar)
NOTA
Organizatorii au trecut sub tacare faptul ca in sondajul realizat locul cu numarul 1 nu a fost ocupat de nimeni, romanii subliniind prin acest gest nu numai lipsa de calitate a clasei politice romanesti ci si lipsa marilor fapte.
Ion. Ghe. Cumpana
?
