TRUMP, UN PREȘEDINTE 100% GEOPOLITIC
Încă neinstalat oficial la Casa Albă, președintele american Donald Trump se grăbește să anunțe obiectivele sale geopolitice la vedere.
În primul rând, speriat de infiltrarea chineză în America de Sud (Doctrina Monroe…), el amenință să reia controlul SUA asupra canalului Panama, cedat în anul 2000. Imediat China se pronunță ferm pentru păstrarea de către statul panamez a suveranității asupra canalului. Motivul invocat de Trump este mărimea exagerată a taxelor pentru ambarcațiunile americane. Banii…
Pe lângă China, Mexicul se pronunță de asemenea împotriva pretențiilor lui Trump.
Și mai accentuată geopolitic este pretenția lui Trump de a cumpăra Groenlanda, insulă care adăpostește o mare bază aeriană americană, dar care, în viitor, va fi de mare interes nu numai prin poziția sa geostrategică, ci și prin resursele minerale pe care le deține.
Trump este refuzat a doua oară de către oficialii danezi, de care insula aparține, dar tonul cererii lui Trump este îngrijorător: „În scopuri de securitate naţională şi libertate în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea şi controlul asupra Groenlandei este o necesitate absolută”, scrisese Trump.
Danemarca nu a reacționat la cel mai înalt nivel, dar a reacționat printr-un membru al opoziției, care este și președintele comisiei de apărare a parlamentului danez: „În măsura în care activităţile americane vizează preluarea controlului asupra teritoriului danez, acestea trebuie interzise şi contracarate. Atunci ele nu pot fi acolo deloc”.
Cele două obiective geopolitice sunt în mod evident esențiale pentru strategia globală americană, care se vede amenințată din ce în ce mai mult de strategia globală chineză, dar și de avansul Rusiei în Ucraina, care, cel mai probabil, va diminua influența geopolitică americană inclusiv în Nordul Europei, prin diminuarea pretențiilor Poloniei (și, în subtext, Marii Britanii) de a crește presiunea în acea zonă a Europei.
În partea de Sud a Europei, influența americană pare de asemenea pusă la încercare. Alegerile din România, în care candidatul unic al euro-atlantiștilor la președinție este un fost „inamic” al Departamentului de Stat arată că alianța NATO și-a epuizat potențialul de creștere… pașnică pe continentul european.
În Franța apar analize geopolitice care consideră că libertatea geostrategică a Franței va fi mai mare în lumea multipolară rusească (în completare cu China) decât în dependența Hexagonului de planurile americane de hegemonie în Eurasia…
Deocamdată, frontul din Siria este în plină dinamică. Dacă SUA vor reuși să stabilizeze situația acolo întorcând-o realmente împotriva Iranului (dar va reuși?), vom vedea cu siguranță o reacție a Chinei, căci amenințarea asupra Iranului este o amenințare asupra trioului Rusia-China-Iran care păzește poarta Eurasiei.
Evident, rezervele de hidrocarburi iraniene care merg spre China vor avea un cuvânt greu de spus.
Ceea ce s-a întâmplat în Coreea de Sud este iarăși un semnal de alarmă pentru hegemonia americană, pe care sigur administrația Trump l-a înregistrat.
Taiwanul… urmează.
În aceste condiții, sunt interesante și primele declarații ale ministrului de externe român, Emil Hurezeanu, care, alintând alianța NATO-UE din care face parte România, amintește în final despre geografia care nu se schimbă și care plasează România între Germania și Rusia… O viziune continentalistă care sigur nu e pe placul atlantișt
Cristi Pantelimon
