Trupele române au salvat de bolșevism nu doar Budapesta, dar au pus serios umărul, inclusiv la Viena si Praga !
Unul dintre cele mai putin cunoscute episoade din primul razboi mondial este despresurarea Vienei din ghearele haosului de dupa razboi de catre regimentele romanesti, conduse de Iuliu Maniu, Actiunea lui Iuliu Maniu, care a avut loc cu… consimtamantul autoritatilor austriece, a readus ordinea in fosta capitala a Imperiului Habsburgic si a prevenit,dupa Budapesta, instaurarea si aici a unei republici bolsevice.
Viitorul lider al PNT, Iuliu Maniu, a fost recrutat in armata austro-ungara in luna mai 1915, desi el indeplinea functia de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, un post care l-ar fi scutit de serviciul militar. Lasarea sa la vatra era conditionata de depunerea unui juramant obligatoriu catre „patria maghiara”. Iuliu Maniu a refuzat sa depuna un asemenea juramant si, in aceste conditii, a obtinut doar gradul de sublocotenent,si trimis intr-un scurt stagiu pe frontul rusesc, iar apoi pe frontul italian.
Astfel ca, pe 9 iunie 1916, Maniu ajunsese pana la Piave. In acele momente, aveau loc „lupte mari, cari dupa toate semnele se vor mai inteti. Suntem cu totii in mana lui Dumnezeu. In el mi-i toata nadejdea„, dupa cum afirma Iuliu Maniu in scrisoarea catre Valeriu Braniste.
Potrivit istoricului Apostol Stan, autorul unui volum despre lider taranist, „in vara anului 1918, Maniu se afla comandant de baterie in Regimentul 14 Artilerie. In acele momente de deruta si de infrangeri pentru Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a dezertat de pe front”. Nu era singurul soldat roman care parasea armata imperiala. pentru a se desprinde de statul care intrase in disolutie. Iuliu Maniu a ajuns la Arad, unde membrii Consiliului de Conducere al Partidului National Roman incercau sa formeze un guvern romanesc al Transilvaniei. Practic, ei pregateau instaurarea unei administratii romanesti pentru prima data de la Revolutia de la 1848, condusa de Avram Iancu.
Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman.
Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca acasa a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.
„La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica . Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani.
Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani”. In Viena si in imprejurimi,se pare, Iuliu Maniu putea dispune de o armata de circa 50 – 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri.
Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena.
Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei.Cum se stie, la Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 tot de catre armata regala romana, care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. Din pacate,dupa retragerea ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.Din fericire,realitatile europene,dupa incheierea unui razboi pustiitor ,s-au constituit intr-un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor”
Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, spune ca, „in fata disolutiei autoritatii imperiale traditionale, austriecii au socotit ca un roman din Ardeal, Iuliu Maniu, prezenta, prin trecutul sau politic, garantiile necesare pentru a inlatura haosul din Viena. A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor, care au condus timp de aproape doua luni capitala Austriei”., Iuliu Maniu a avut un rol si in formarea si recunoasterea Cehoslovaciei. El i-a organizat pe romanii din Praga, in numar de cateva mii, care proveneau din regimentele organizate in Cluj, Brasov si Oradea si care au format o Legiune romaneasca. Unitatea militara era comandata de capitanul Silviu Alexandru, asistat de 20 de ofiteri si de 80 de subofiteri. Timp de 20 de zile, Legiunea romaneasca a ocupat Praga si a protejat Comitetul National Cehoslovac de incercarile generalilor ramasi fideli Austro-Ungariei de a prelua controlul asupra capitalei Cehiei.
Dupa ce unitatile militare romanesti au predat, in Viena si in Praga, administratia publica in mainile noilor autoritati, aparute pe ruinele fostei Duble Monarhii,s-a organizat deplasarea lor spre Transilvania. Aici, unitatile militare au putut asigura linistea necesara pentru organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, in care romanii au decis unanim Unirea Transilvaniei cu Romania, pentru a asigura libertate deplina de decizie romanilor si minoritatilor nationale din Ardeal in chestiunea Marii Unirii cu Romania. (Comentarii ddr)
Viitorul lider al PNT, Iuliu Maniu, a fost recrutat in armata austro-ungara in luna mai 1915, desi el indeplinea functia de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, un post care l-ar fi scutit de serviciul militar. Lasarea sa la vatra era conditionata de depunerea unui juramant obligatoriu catre „patria maghiara”. Iuliu Maniu a refuzat sa depuna un asemenea juramant si, in aceste conditii, a obtinut doar gradul de sublocotenent,si trimis intr-un scurt stagiu pe frontul rusesc, iar apoi pe frontul italian.
Astfel ca, pe 9 iunie 1916, Maniu ajunsese pana la Piave. In acele momente, aveau loc „lupte mari, cari dupa toate semnele se vor mai inteti. Suntem cu totii in mana lui Dumnezeu. In el mi-i toata nadejdea„, dupa cum afirma Iuliu Maniu in scrisoarea catre Valeriu Braniste.
Potrivit istoricului Apostol Stan, autorul unui volum despre lider taranist, „in vara anului 1918, Maniu se afla comandant de baterie in Regimentul 14 Artilerie. In acele momente de deruta si de infrangeri pentru Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a dezertat de pe front”. Nu era singurul soldat roman care parasea armata imperiala. pentru a se desprinde de statul care intrase in disolutie. Iuliu Maniu a ajuns la Arad, unde membrii Consiliului de Conducere al Partidului National Roman incercau sa formeze un guvern romanesc al Transilvaniei. Practic, ei pregateau instaurarea unei administratii romanesti pentru prima data de la Revolutia de la 1848, condusa de Avram Iancu.
Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman.
Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca acasa a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.
„La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica . Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani.
Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani”. In Viena si in imprejurimi,se pare, Iuliu Maniu putea dispune de o armata de circa 50 – 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri.
Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena.
Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei.Cum se stie, la Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 tot de catre armata regala romana, care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. Din pacate,dupa retragerea ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.Din fericire,realitatile europene,dupa incheierea unui razboi pustiitor ,s-au constituit intr-un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor”
Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, spune ca, „in fata disolutiei autoritatii imperiale traditionale, austriecii au socotit ca un roman din Ardeal, Iuliu Maniu, prezenta, prin trecutul sau politic, garantiile necesare pentru a inlatura haosul din Viena. A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor, care au condus timp de aproape doua luni capitala Austriei”., Iuliu Maniu a avut un rol si in formarea si recunoasterea Cehoslovaciei. El i-a organizat pe romanii din Praga, in numar de cateva mii, care proveneau din regimentele organizate in Cluj, Brasov si Oradea si care au format o Legiune romaneasca. Unitatea militara era comandata de capitanul Silviu Alexandru, asistat de 20 de ofiteri si de 80 de subofiteri. Timp de 20 de zile, Legiunea romaneasca a ocupat Praga si a protejat Comitetul National Cehoslovac de incercarile generalilor ramasi fideli Austro-Ungariei de a prelua controlul asupra capitalei Cehiei.
Dupa ce unitatile militare romanesti au predat, in Viena si in Praga, administratia publica in mainile noilor autoritati, aparute pe ruinele fostei Duble Monarhii,s-a organizat deplasarea lor spre Transilvania. Aici, unitatile militare au putut asigura linistea necesara pentru organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, in care romanii au decis unanim Unirea Transilvaniei cu Romania, pentru a asigura libertate deplina de decizie romanilor si minoritatilor nationale din Ardeal in chestiunea Marii Unirii cu Romania. (Comentarii ddr)
