Turtele si colacii de Craciun
O grija de seama a gospodinelor de la tara, in preajma Craciunului, este facutul turtelor si al colacilor pentru ziua de ajun.
Turtele se fac din faina de grau „cernuta cu sata cea deasa”. Faina se cumpara din targ ori o are gospodina macinata din graul sau, la moara satului. Faina se moaie in apa calduta si se sara. Aluatul, – numit prin partile jud. Tecuciu mai ales pane – nu se dospeste.
Din aluatul bine framantat, se rup bucatele, una cate una, se framanta din nou si apoi se intinde, se lateste, se turteste, cu sucitorul sau ciucitorul, un bat rotund si neted, cu care, apasand cu incetul peste aluat, intinde si subtiaza prefacandu-l intr-o foaie rotunda, mare cat o farfurie sau mai mare inca.
Dupa ce foaia sau turta s-a subtiat in de-ajuns se ia binisor, ca sa nu se rupa si se pune pe plita, – tuciul sobei de tinichea, pe o tabla – tinichea – asezata pe jaratec sau pe fierul plugului pus asemenea in foc, ca sa se coaca turta. De pe turta incep sa se ridice un fel de besici cari indata se rumenesc sau se ard, lucru care face ca turtele sa aiba un gust placut. Dupa ce foaia de turta s-a rumenit pe o parte, se intoarce si pe cealalta, ca sa se coaca. In urma, turtele se pun clit, adica una peste alta, pe soba sau pe polita, ca sa se usuce pe deplin.
Pelincutele Domnului
Intaia turta pe care gospodina o face, se numeste turta-vacii. Ea se coace tocmai la Boboteaza, cand se da vacii odata cu taratele ca s-o manance, avand gospodina credinta ca in chipul acesta vaca sa va fi laptoasa.
Turtele se mai numesc si scutecele sau pelincele, pelincutele Domnului, inchipuind, dupa credinta?? poporului, pe cele ce au slujit la nasterea pruncului? Hristos.
Colacii se pregatesc fie?? pentru colindatori, numindu-se?? prin unele parti si colindate, fie pentru masa Aunului, fie pentru pomenirea mortilor. Dupa ce panea pentru colaci se plamadeste, in anii din urma numai cu plamada facuta din drojdii de vin, numita si drojdii – dupa ce se framanta si se lasa ca sa rasara, adica sa inceapa a creste, obisnuit pe cuptor la caldura, invelind covata cu blani, dupa ce panea se fereste ca nu cumva frigul sa o „dea’napoi” din crescut, se framanta din nou pe masa, si cu manile, rupandu-se bucati-bucati, se preface in vite groase ca degetul, din cari se impletesc covrigii, – cei dintr-o singura vita – colaceii din doua vite si colacii, din doua vite impletite si incunjurate cu o alta vita.
Obisnuit covrigii se vor da colindatorilor marunti, cu colaceii se vor rasplati colindatorii cei mai multi, iar colacii se vor da flacailor, colindatorilor neamuri, vor impodobi masa de ajun si se vor da de pomana.
Gospodinele nevoiase, dupa cum vom vedea, vor inlocui atat turtele cat si colacii, prin felii sau bucati de pane din targ.? Prin Bucovina, se fac colaci „rotunzi ca soarele si ca luna”.
Aluatul de Craciun
Aluatul, din care cu nici un chip nu se imprumuta, este dospit ca sa se oua gainile si sa fie sanatoase peste vara, iar vitele sa se plodeasca, adica sa fete. Unele gospodine se feresc chiar de vecinele lor care vin intr-adins ca sa poata ciupi cateva farmaturi? de aluat, ca sa ia sporul si mana vacilor de la acea casa. Daca o femeie poate lua aluat dospit de la trei case, daca dintr-insul face o pane si daca o mananca apoi cu toti ai casei sale, fara sa piarda o farmatura macar din acea pane, se crede ca acea femeie va avea closte multe, cari vor cloci bine si vor scoate pui multi, de cari uliul nu se va putea atinge.
Daca se pastreaza acest aluat pentru mai tarziu, el se poate folosi pentru tamaduirea vitelor bolnave de deochiu. Prin unele parti, gospodinele pun cate un copil de ieau cu gura de noua ori din aluat, tinand manile la spate. Din aceste noua muscaturi se face un dodomete care se coace intre soba si care, sub numele de aluat de la Craciun, se intrebuinteaza pentru diferite boli de stomac la oameni si la dobitoace.
Prin alte parti, aluatul de la Craciun se face in seara Craciunului. Unele babarese, aduna si muguri de prun rosior, mar dulce, alun, vita, gorun si cires, ii descanta si ii pastreaza peste an, pentru de mancaturi, tot o boala de stomac. Prin Bucovina, femeile fac un creciun, un colac in chip de 8, care se pastreaza pana primavara, cand se afuma si se tamaie boii si plugul inaintea pornitului la arat. Acest creciun se pune atunci in barsa plugului si cand plugarii ajung la tarina, il mananca.
Dupa ce panea se da in cuptor, femeile pun un carbune stins deasupra jaratecului. Daca acest carbune se aprinde indata, se crede ca peste vara popusoii vor fi buni, si anume vor rodi bine cei samanati mai in frunte, adica mai timpuriu; daca se va aprinde mai tarziu, vor fi buni popusoii samanati mai la urma; tot astfel se judeca si pentru cei mijlocii.
In sfarsit, alte gospodine, dupa ce dau panea in cuptor, noaptea, pana a nu rasari soarele, merg in gradina cu lopata ridicata si striga: „Cum e cuptorul si lopata plina de pane, asa sa fie copacii, plini de?poame”.
