Uluitoarele intamplari de dupa scufundarea Titanicului
Chiar din primele zile, dispariÅ£ia Titanicului a fost împânzită de mituri ÅŸi legende. Pe lângă cele tradiÅ£ionale, la noi au ajuns ÅŸi versiuni fantastice. În 1897, cu 15 ani înainte de dispariÅ£ia Titanicului, a ieÅŸit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea moartea unui uriaÅŸ transoceanic cu numele "Titan". ImaginaÅ£ia bogată a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coÅŸmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele ÅŸi echipamentele vasului ÅŸi terminând cu locul, timpul ÅŸi cauza catastrofei.
După tragedie, Robertson era considerat "diavol", geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărÅ£ilor. Dar în ziua în care măreÅ£ul Titanic îÅŸi începea călătoria, nimeni nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. ToÅ£i cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleÅŸi iar rudele ÅŸi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal. Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorÅ£ii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceÅŸtia deja erau cu un zâmbet larg pe buze. Era într-atât de speriat, încât atunci când vasul se afla în portul oraÅŸului Southhempton, el a abandonat, ÅŸi prin asta ÅŸi-a salvat viaÅ£a
De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni. În această listă intra miliardarul John Morgan, deÅ£inătorul ambarcaÅ£iunii, subit declarat bolnav.
A refuzat călălătoria ÅŸi un mare negustor Wood, a cărui soÅ£ie a primit o avertizare anonimă "dacă nu vreÅ£i să vă pierdeÅ£i soÅ£ul, atunci faceÅ£i tot posibilul ca să-l răzgândiÅ£i de la călătorie".
Restul care au refuzat au motivat asta prin diferite presimÅ£iri ciudate dar puternice. Pe 15 aprilie 1972 (la 60 de ani după tragedie) radistul linkorului american "Theodor Roosvelt" primeÅŸte un semnal SOS. Prin zgomotul din căşti răzbătea o voce îngheÅ£ată care chema ajutor pentru Titanicul ce se scufunda.
Radistul Llyd Dethmer a crezut că a înnebunit. Însă, pentru orice eventualitate, a transmis mesajul la ţărm. Cine ÅŸtie? Poate într-adevăr, cineva are probleme. Răspunsul a fost foarte scurt ÅŸi calm : "la semnalul SOS nu răspundeÅ£i, continuaÅ£i cursul stabilit". Abia în port căpitanului ÅŸi întregului echipaj le-a fsot arătat că demult scufundatul Titanic nu avea cum să trimită vreun semnal SOS. Ori radistului i s-a părut, ori cineva a făcut o glumă bună. Însă Dhetmer a găsit straniu faptul că explicaÅ£iile au fost oferite de serviciile speciale ÅŸi nu de conducerea maritimă. AÅŸa că a început cercetările.
De la început, din pură curiozitate. Dar s-a adâncit atât de mult încât a ajuns la spitalul cu probleme neuropsihologice. Dar înainte de asta a reuÅŸit să "dezgroape" multe lucruri interesante. Dhetmer a căutat în arhive rapoartele colegilor săi radiÅŸti despre acelaÅŸi lucru care l-a observat ÅŸi Lloyd. Anii în care au fost detectate semnale SOS erau 1924, 1930, 1936, 1942. A făcut un tabel ÅŸia observat, că fantomele radioefirului apăreau o dată la ÅŸase ani. În 1978 Lloyd aÅŸtepta intenÅ£ionat semnalul. Åži a asigurat pe toată lumea că l-a primit.
Ce s-a întâmplat în 1984 ÅŸi 1990 nu se ÅŸtie. Nu există informaÅ£ii nicăieri. Însă, în 1996, ziarul canadian "Sun" anunţă despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian " Quebec ".
Unii învăţaÅ£i presupun că "în câmpul întinderii timpului s-a format un semnal-fantomă", ÅŸi că pe el, cică, îl primesc vasele de atâta timp. Åži dacă toate aceste nu sunt minciuni ÅŸi falsuri, ar trebuie să ne pregătim pentru SOS-ul din 2014.
O altă categorie de savanÅ£i sunt hotărâÅ£i că SOS-ul a "tăiat" timpul în două. Adică, semnalul putea fi recepÅ£ionat ÅŸi în 1906, ÅŸi în 1900. Dar, din păcate, pe atunci, un radio era ceva nu chiar atât de ieftin ÅŸi uzual. Popov l-a inventat în 1895. Însă, cei mai înflăcăraÅ£i cercetători susÅ£in că ÅŸi atunci semnalele era primite, doar că nu de radioaparatură ci de oameni. Mai specificat, de creierele lor. Anume aÅŸa s-ar explica profeÅ£ia lui Morgan Robertson ÅŸi pesimÅ£irile celor 55 ce-au refuzat călătoria.
Pare un episod de poveste, dar cum altfel de explicat semnalul primit de vasul "Carpatia" ÅŸi "Olimpic" la ora 23 : 17? Adică, asta ar însemna cu 23 minute mai devreme decât ciocnirea cu mortalul aisberg, care a avut loc la 23 : 40.
Daca pana acum toate descoperirile se reduceau la niste semnale-fantome, destul de "nepalpabile", atunci ceea ce a gasit Carl-Yorgen Huss, capitanul vasului norvegian de pescuit este destul de material. In ziua de 24 septembrie, 1990, in nordul Atlanticului, la 340 de km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au gasit o fata, ce ar arata de 29 de ani, tremurand pe un aisberg. Numele ei era Winnie Cowts.Capitanul Huss a anutat oficialitatile de fata gasita. Aceasta insa afirma ca s-a salvat printr-o minune de la naufragiul Titanicului si ca este foarte ingrijorata pentru soarta celorlalti calatori. Pentru aceasta femeie timpul s-a oprit in tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o traia emotional atat de puternic de parca nici n-ar fi existat acesti 79 de ani! Pescarii nu puteau accepta asa ceva. Notiunile lor despre timp erau bulversate si mai mult cu cat autoritatile norvegiene se convingeau ca este complet sanatoasa psihic. insa, o tradau doar hainele. Asa ceva purtau femeile "la moda", la inceputul secolului. Winnie era complet uimita si nu trada nicio urma de prefacere. Dar cum este posibil asa ceva? In cautarea raspunsului, expertii au luat legatura cu oficialitatile maritime britanice. Londra a confirmat ca miss Winnie Cowts din Southempton intr-adevar era pe lista calatorilor si s-a aflat pe vapor. Lucrul cel mai straniu este ca ea nu arata deoc de 108 ani, ci de 29!
"E ceva supranatural", afirmau cei 27 de doctori si invatati ce-au examinat-o. "Se pare ca s-a aflat intr-un fel de conservare a timpului. N-a imbatranit deloc".
Aproape peste un an, la 9 august, 1991, vaporul de cercetari norvegian "Larsson Nayper", la 365 km sud-vest de Islanda il pescuieste, dupa toate aparentele, chiar pe capitanul E. John Smith! Nevatamat, dar cutremurat de cele intamplate. Era imbracat intr-o uniforma excelenta, marca "White Star". Salvatorii au procedat exact ca in cazul lui Winnie. L-au "predat" pe Smith autoritatilor de la Oslo , care l-au spus la o serie de examinari si teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sanatos. Atunci cand s-au comparat amprentele din dosarele marinei britanice cu cele ale "reintorsului" a avut loc o foarte mare surpriza. Se potriveau in cele mai mici detalii ! Chiar daca cei doi supravietuitori se simt excelent, autoritatile (nu se stie care) exclud total posibiltatea unui interviu chiar si pana astazi! Toate acestea se fac sub pretextul readaptarii la societate, cei doi inca mai cred ca sunt in 1912.
Peste 3 ani, in 1994 deja, in aproape aceleasi locuri (sud-vest de Islanda, 300-400 km) a fost gasita o fetita de 10 luni, aproape inghetata, dar sanatoasa. De unde s-a luat acest bebelus, care evident ca nu poate sa inoate la o asa distanta de mal? De ce este inca in viata? Copilita plutea pe apa datorita unui colac de salvare apartinand Titanicului.
In cele intamplate e greu de crezut dar totusi cercetatorii acestui caz au gasit in arhive mentionarea necesara despre acest copil. Majoritatea marinarilor ce trec prin locurile unde a pierit Titanicul sustin ca vad un vas mare scufundandu-se mereu.
Unii zic ca este fantoma Titanicului, altii, putin mai luminati – ca in momentul scufundarii uriasul transoceanic ar fi nimerit intr-un "virtej" al timpului. Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca si multe altel: Top Secret.
Prof.dr.Mihai Miron
Superior al
ORDINULUI ZIARISTILOR
din Romania
