Un avort literar sub semnul Astrei (I)
Ne gasim, va sa zica, in anul de gratie 2003. Final de mandat pentru consilierii judeteni brasoveni; bilanturi, pizme, oftici. Ca intotdeauna la sfarsit de an, pe culoarele CJ, printre slujbasi ai statului si alesi grabiti sa-si aranjeze apele pentru viitorul an, circula zvonuri. Unele se refera la oarece fonduri pentru acordarea carora s-ar gasi disponibilitate, daca s-ar ivi si o oportunitate…. etc.
Rumorile din institutiile statului
Vi se poate parea curios, dar fix asta ?– adica pe coridor – e modul in care afli daca au mai ramas ceva bani necheltuiti, pentru care trebuie gasita de urgenta o destinatie, ca sa nu trebuiasca returnati sau, mai rau, sa ajunga in buzunare nedorite. Pluteste doar asa, o rumoare confuza, ca o boare ilegalista pe deasupra deconturilor la vedere, cu foloase din cele mai diferite. Nimeni nu-ti spune nimic deslusit; informatia circula soptita intre cunoscatori si se impartaseste doar prezumtivilor membri ai echipei discrete pe care detinatorul pontului ar putea-o forma in jurul sau, intru cheltuirea banului in scopuri nobile.
Confuzie cu scop nobil
O confuzie ciudata face sa ma fi numarat printre membrii presupusei echipe – cuiva i se paruse ca ma stie de la vreun cenaclu sau sezatoare. Fusesem luat drept un altul, din pricina unor obscure asemanari, imi imaginez ca nu de nume. Scopul era, insa, dintre cele mai nobile: infiintarea unei reviste literare la Brasov, care sa intrerupa jelania sterila dupa raposata revista „Astra”.
Ponturi cu prof. Topolog
Detinatorul pontului era consilierul Ion Topolog, scriitor si profesor brasovean, pe atunci in tabara „verzilor” si secretar al Comisiei de cultura a CJ Brasov. Presedintele comisiei – pesedistul Vasile Bejan, un exemplar politic ce se misca in spatiul cultural cu gratia unui pahiderm intr-o pravalie de cristaluri. Topolog se voia un soi de mentor al grupului celor trei juni ziaristi ce cochetasera cu zona de cultura, mai mult – in cazul colegilor mei – sau mai putin, in ce ma priveste. Domnu’ profesor pleda pentru reinfiintarea „Astrei”, eventual reinvierea revistei sub un alt nume (pe care credea ca-l si gasise in denumire de „Luceafarul de dimineata”. Pohta topologului n-avea sa se implineasca la vremea aceea, numele cazand la votul membrilor comisiei, in favoarea celui propus, cu voia dumneavoastra, de mine). Pledoaria domniei sale se derula oricum cu jumatate de gura – Topolog detine(a) editura „Dealul Melcilor” si nu dorea sa trezeasca suspiciunile colegilor ca umbla sa traga tiparirea noii reviste pe turta lui tipografica. A trebuit sa astepte mai bine de un an pana cand sa obtina finantare pentru scoaterea cu frecventa confidentiala a unei alte reviste botezate cu numele editurii. Ca o recunoastere a meritelor sale literare – spun amicii – sau recunostinta pentru trecerea cu arme si bagaje politico-scriitoricesti in tabara liberalilor – spun dusmanii.
