Un fleac. Ne-a cinefilit
Maestru si manipulator ordinar al figurantilor. Geniu si propagandist desantat al nationalismului ceausist. Patriot si luptator/regizor al revolutiei oculte din decembrie 89, despre secretele careia a spus candva ca nu le vom afla niciodata. Haiduc si razvratit frumos ori uzurpator de doi lei al drepturilor de autor taman pe cantecul cu haiduci al celor de Phoenix, al caror fost leader, Nicu Covaci, i-a transmis raposatului sa-l ia mama naibii. Intre cele doua perechi de extreme au curs ieri si o vor face si astazi parerile natiunii despre iesirea din scena a regizorului Sergiu Nicolaescu. Cel care a avut tupeul sa-i propuna lui Gigi Becali un rol de parlamentar european in filmul „Ultimul corupt din Romania”; ciobanul a refuzat aruncand scenariul la cos dupa ce a citit ca numele politicianului pe care ar fi trebuit sa-l intruchipeze era Belciug. Cu convingerea ca fieratania nu i se potrivea nici magarului, darmite celui mai falos batal din turma politica de pe la noi.
La valurile encomiastice revarsate ieri din televizoare, pe mai multe voci de actori si regizori, si mult mai discretele critici la adresa mistificarilor regizate de Sergiu Nicolaescu in platoul istoriei Romanikai s-a adaugat si cretinismul constatarilor ca raposatul si-a prevestit moartea. Ceea ce, la 82 de ani, e o isprava doar in mintea incetosatata a cioclilor de senzational care cauta in pubelele jurnalismului.
Portretul lui Sergiu Nicolaescu ar trebui recompus din toate ingredientele astea laolalta, pentru a-l reconstitui cat mai fidel pentru posteritate. Altminteri, risca sa ramana singurul care a inteles care-i treaba cu dacii prin decorul mioritic ori ultimul martor la descalecari de voievozi si incalecari de bidivii din hergheliile de la malul marii, pe care le-a exploatat in zecile de filme pe care le-a turnat. Cinefilii merita sa stie ca si-a exploatat la maximum influenta pe langa puterea comunista, ca a fost ea dejista, ceausista sau iliota – pentru a-i confectiona Romaniei o istorie de celuloid in contrast flagrant cu adevarul istoric. Peste care a sarit ca peste niste obstacole intr-o cursa hipica, calcand in copitele cailor scenetele istorice incomode care i-ar fi stanjenit pe cascadori la filmari. Probabil ca singurul personaj de consultant astazi pentru un film istoric ar fi Neagu Djuvara, emitatorul unor teorii care intuneca nimbul stralucitor al trecutului Romanikai. Iar implicarea sa in Revolutia din Decembre va ramane un episod neclar, in care a facut o partitura ca pe vremea cand dispunea de Armata dupa bunul sau plac si i-a distribuit probabil pe soldati asa cum ii aranja pe campurile de lupta incropite la filmari. Dupa trei zile de batai sangeroase si-a mai adaugat la colectie un titlu de erou, desi singura lui contributie reala la evenimente a fost poate munitia, care pentru prima oara nu era doar recuzita.
In fine, in umbra staturii sale regizorale nu s-a putut inalta nimeni, pentru ca s-a opus cu inversunare, spun multi, accesului tinerilor la fonduri. Filmele sale, adulate in interior si pentru ca nu avea concurenta, n-au insemnat nimic pe plan international, unde nu doar ca n-au luat premii, dar nici nu au fost nominalizate pentru vreunul.
Cert este ca, indiferent cat de mult a deviat de la versiunea istorica, productiile sale au avut meritul, cu vraja pe care au tesut-o in jurul lor, sa-i faca pe romani sa iubeasca Filmul.
Un fleac, ne-a cinefilit, ar spune-o publicul, in rolul muribundului Miclovan.
Vifor Rotar
